2,283 matches
-
credincios, și “la baza vieții religioase stă jertfa“, cum afirmă dogmatic Nae Ionescu în Filosofia religiei (Prelegeri 1924-1925, p. 166); este și una din ideile ghid ale Căpitanului = Corneliu Zelea Codreanu când lasă posterității: “cine vrea să învingă, trebuie să rabde”, ceea ce înseamnă în reflexiile Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu: “trebuie să înduri, să rabzi suferințele”..., să le trăiești sensul inițiatic, de superiorizare în lupta cu propriile slăbiciuni, minusuri, greșeli, păcate, căderi, fortifiindu-te pentru lupta cu puzderia de ispite, prigoane, torturi
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
Filosofia religiei (Prelegeri 1924-1925, p. 166); este și una din ideile ghid ale Căpitanului = Corneliu Zelea Codreanu când lasă posterității: “cine vrea să învingă, trebuie să rabde”, ceea ce înseamnă în reflexiile Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu: “trebuie să înduri, să rabzi suferințele”..., să le trăiești sensul inițiatic, de superiorizare în lupta cu propriile slăbiciuni, minusuri, greșeli, păcate, căderi, fortifiindu-te pentru lupta cu puzderia de ispite, prigoane, torturi...etc. La Căpitan, răbdarea este o formă a jertfei purificatoare, tonifiante pentru noi bătălii
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
răspuns cu o surpriză trimițându-mi volumașul de poeme în proză „Cale și drum” așa cum dvs. înșivă afirmați. Deci un simplu volumaș, aproape o nimica toată pe care e în stare să-l facă orice mâzgălitor al hârtiei care, uneori, rabdă și tace, că n-are ce face... Dați-mi voie să vă contrazic, cu tot respectul și admirația pe care o am față de scrisul dvs. spunându-vă că acest pretins volumaș e o operă în sine atât de reușită, încât
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fi auzit așaceva, la adresa ei, mai bine - moartea! Și, pe măsură ce zilele și nopțile treceau, tot mai greu de suportat, simțea cum puterile o părăsesc, simțea cum vlaga i se strecoară, afară, din trup, ca un abur cumplit de dureros. Și răbda. Și răbda. Fără să încunoștiințeze, pe cineva; nici de la servici, nici de acasă. Asta, până ieri. Spre seară. Până în clipa când a căzut, în genunchi, ca un animal, alunecând,în brazdă, sub brazda enormă a muncii, a exploatării, fără noimă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
așaceva, la adresa ei, mai bine - moartea! Și, pe măsură ce zilele și nopțile treceau, tot mai greu de suportat, simțea cum puterile o părăsesc, simțea cum vlaga i se strecoară, afară, din trup, ca un abur cumplit de dureros. Și răbda. Și răbda. Fără să încunoștiințeze, pe cineva; nici de la servici, nici de acasă. Asta, până ieri. Spre seară. Până în clipa când a căzut, în genunchi, ca un animal, alunecând,în brazdă, sub brazda enormă a muncii, a exploatării, fără noimă, din partea criminalei
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
criză insuportabilă ne bate, mai rău decât Dumnezeu, pe toți. Fetele vedeau,însă, ele vedeau că lepra de criză le atacă numai pe ele, și le mănâncă zilele numai lor, nu,însă, și patroanei. Azi așa, mâine așa, frustratele au răbdat, dar, răbdarea, se zice, are margini. Și, chiar,în cazul lor, a avut. Când li s-au lovit greutățile familiale și înșelăciunile patroanei, de zidul de granit, al crizei, au izbucnit: stimată doamnă patroană, am ajuns aproape de sfârșitul puterilor. Ați
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
Julius și să fii cuminte. Domnișoara Julia e foarte nesuferită și are fire de păr negru pe brațe. Te bate la palmă tot timpul și nu știu de ce mămica o cheamă mereu de cînd i-a recomandat-a mătușa Susana. Rabdă pentru mămica, fiindcă nu se simte bine deloc. Eu Închei aici căci trebuie să mă odihnesc. Mi-au spus să nu-ți mai scriu azi. Abia acum m-am sculat și văd că s-a făcut noapte. Mai bine Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
priveau mai ales pe Julius și de cum s-au instalat, hotărî să profite de absența doamnei ca să-i apropie urechile de cap. Leucoplast, izolirband, scotch, ce n-a folosit pentru a-și atinge scopul, pînă cînd Vilma n-a mai răbdat și a Încercat să protesteze, dar Sălbatica a amenințat-o cu cuțitul cel mare de bucătărie, unul nou-nouț, cumpărat special pentru casa cea nouă din Chosica. Casa, care nu putea fi văzută din stradă, Înconjurată de ziduri Înalte, de culoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îi spunea că era un hotel foarte vechi, lucrat tot numai din lemn, uită-te bine, că aproape nimeni nu mai trage acolo, dar În timpurile lui de glorie adăpostise pre-președinți și mi-mi-niștri. PÎnă la urmă Julius nu mai putu răbda și-l Întrebă de ce se bîlbîia. Peter, Încetînd imediat să se bîlbîie, Îi povesti că nu se născuse bîlbîit și că pe cînd era mic... Și cum Julius Îi povestise despre Cinthia și strabismul lui, a fost un moment de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndul că pianele de la Frau Proserpina miros a pipi de pisică și că cele patru bănci prăpădite pentru recitaluri erau murdare. Ea Îi spusese că elevii ei, numai cei mai buni, dădeau recitaluri la care venea multă lume. „Trebuie să rabd și să Învăț. Într-o zi o să dau un recital și o să vină toți cei care stau aici, În casa? clădirea? șirul de camere?, aici...“ Jap!, Încheiedura mai sus!“ și el ridică Încheieturile cît putu mai sus și le ținu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
i se lăsă din nou pe ochi, și simți o foame de lup. Oare Într-adevăr i se Întîmplaseră toate astea?... La șase după-amiază se uită la ceas și era cît pe-aci să se felicite singur că reușise să rabde cu bărbăție cele patru ore cît se hotărîse să rabde. Simți din nou o undă de mînie și izbucni, dar nu se auzi afară, a fost o mînie potolită, fără importanță, s-a pierdut risipindu-se În trei țipete care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
foame de lup. Oare Într-adevăr i se Întîmplaseră toate astea?... La șase după-amiază se uită la ceas și era cît pe-aci să se felicite singur că reușise să rabde cu bărbăție cele patru ore cît se hotărîse să rabde. Simți din nou o undă de mînie și izbucni, dar nu se auzi afară, a fost o mînie potolită, fără importanță, s-a pierdut risipindu-se În trei țipete care mai curînd păreau sughițuri și În cîteva drăcuieli pronunțate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din ele-am ieșit și-n ele ne-ntoarcem, și mintea noastră se ro tește ca o pla netă greoaie, mereu și mereu, numai în jurul lor. Notă finală Dacă v-au plăcut, cât de cât, istorioarele mele, mă veți mai răbda, poate, un momentissimo, căci țin morțiș să aduc mulțu miri câtorva dintre cei care, într-un fel sau altul, au contribuit la paginile pe care tocmai le-ați parcurs. Mulțumesc, deci, tuturor modelelor din realitate ale persona jelor mele, foste
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
satului, aduși de părinți, bunici, unchi, sau mătuși la biserică, se distrau copios pe seama lui nea Lisandru, care cam moțăia-n strană; profitând de neatenția lui, picii îi suflau mereu în lumânarea pe care aceasta o ținea în mână. A răbdat omul cât a răbdat, iar când n-a mai putut, a slobozit cu o voce puternică, baritonală, binecunoscutul: “Ai dracu’, taică”, de s-a auzit în toată biserica. Slujba s-a întrerupt, toată lumea a izbucnit în râs, iar preotul, enervat
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
bunici, unchi, sau mătuși la biserică, se distrau copios pe seama lui nea Lisandru, care cam moțăia-n strană; profitând de neatenția lui, picii îi suflau mereu în lumânarea pe care aceasta o ținea în mână. A răbdat omul cât a răbdat, iar când n-a mai putut, a slobozit cu o voce puternică, baritonală, binecunoscutul: “Ai dracu’, taică”, de s-a auzit în toată biserica. Slujba s-a întrerupt, toată lumea a izbucnit în râs, iar preotul, enervat, a ieșit din altar
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
hârtia legată de gât?, și nu vrea să mai repete nimic. Dar muzicanții așteaptă să mai treacă ceva timp, apoi, ca la un semn al cuiva, încep iar să cânte melodia cu pricina, așa cum se pricep și ei. Nenea Fănică rabdă el cât rabdă, însă, până la urmă (și, demulte ori, urma aceasta nici nu-i prea departe) sare de la locul său și se-ndreaptă către muzică. Îl dă la o parte pe cel nepriceput și începe el: “...Dii, dii, dii, Murgule
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
gât?, și nu vrea să mai repete nimic. Dar muzicanții așteaptă să mai treacă ceva timp, apoi, ca la un semn al cuiva, încep iar să cânte melodia cu pricina, așa cum se pricep și ei. Nenea Fănică rabdă el cât rabdă, însă, până la urmă (și, demulte ori, urma aceasta nici nu-i prea departe) sare de la locul său și se-ndreaptă către muzică. Îl dă la o parte pe cel nepriceput și începe el: “...Dii, dii, dii, Murgule, dii Pân’ la
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tu aici, la C?” “Păi, lucrez ca economist la Uzina de Utilaj Chimic. Prin repartiție guvernamentală. Iar acum, tocmai am plecat de-acasă, din Teleorman. De fapt, am fost într-o deplasare în interes de serviciu, dar nu m-a răbdat inima să nu dau și pe la Salcia, satul meu și al lui Zaharia Stancu. Dar, știți ce? Cât mai aveți până vă pleacă trenul?” “O oră și patruzeci de minute” “V-aș invita la mine, dar e cam departe, în
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
mai multe nu. Noi i-am arătat atunci obrazul, că, adică, ce-a crezut el?, că noi ne ținem de cioace? Vine și seara cu pricina, da’ ploua, că pe cel mai mare dușman și tot nu te-ar fi răbdat inima să nu-l primești în casă. Îndrăgostitul nostru, nu și nu, că el se duce la ntâlnire, da’ ne roagă să-i împrumutăm o umbrelă. N-avem că s-au rupt, s-au stricat. Nu-i nici o problemă, el
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
nu osândi nici chiar pe cei foarte răi în viețuirea lor. Întinde haina ta peste cel ce a greșit și acoperă-l. Și dacă nu poți lua asupra ta greșelile lui și nu poŃi primi cercetarea și rușinea în locul lui, rabdă-l măcar și nu-l rușina... De nu te liniștești cu inima, liniștește-te măcar cu limba. Și dacă nu poŃi pune rânduială în gânduri, pune rânduială măcar cu trupul tău. Și de nu poți lucra cu trupul tău, întristează
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de căldură duhovnicească de vrednicii părinți. Pr. Marin Gheorghescu Protopop de Roman Pr. Pavel Postolachi - Protopop de Pașcani Pr. Ungureanu Eugen - Pașcani * Admiră fiecare ce s-a construit Noi admirăm pe cei ce s-au jertfit, Ce au știut lupta, răbda și învinge Chiar de a trebuit să verse „lacrimă de sânge”. O parte din obștea Mănăstirii Schimbarea la Față Ilva Mare, jud. Bistrița-Năsăud 17 mai 1967 110 Înmărmurit de nemăsurată măreție culturală și de artă pe care am văzut-o numai în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
a trăit-o mai mult, ci acela care s-a uitat cum o trăiește. Prețuiți timpul căci ceasul care trece nicicând nu va mai veni. „Bucurați-vă pururea ! Rugați-vă neîncetat ! Dați mulțumire lui Dumnezeu pentru toate. Cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui.” Sebastian Bogdan Filipescu Seminarul Teologic Liceal Ortodox „Sf. Vasile cel Mare” Iași 22 iulie 2004 Să dea bunul Dumnezeu sănătate și mântuire la toți lucrătorii mănăstirii care trudesc zi de zi ca să păstreze acest
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Ei, haide, Jack! spuse femeia cu un soi de duioșie brutală În glasul răgușit, cuibărindu-se lîngă brațul lui musculos și lipindu-și Îmbietor trupul greoi de al lui. Doar n-ai să-ți pierzi răbdarea tocmai acum, nu? Mai rabdă nițel și-o să-ți dăruiesc ceva fără pereche! — Dacă te ții de cuvînt, răspunse marinarul curtenitor, strîngîndu-și pumnul puternic Într-un gest de sălbatică mîngîiere care-i făcea plăcere femeii, o să mai vin pe-aici și-o să-ți ard una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care trebuie să-l Îndure. Și, Într-adevăr, prietenul acesta devotat și urît, care este temnița caraghioasă a omului, Îndură și-l Însoțește pretutindeni În drumurile sale nebune și fioroase și-l slujește cu credință ca nici un alt prieten, și rabdă jignirile și insultele pe care i le aruncă oamenii, furia, patima, istovirea brutală, rănile, bolile și durerile, abuzurile lăcomiei stăpînului său, iar, În cele din urmă, sfîșiat, rănit, Înjosit, terfelit și abrutizat de lipsa de cumpătare a stăpînului său, rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trăit, Will“ - a zis - „poți să te duci unde vrei, poți să faci ce vrei, nu-mi pasă, eu sînt pe moarte, dar, Will“ - și mi-a spus cum l-a privit drept În ochi - „un lucru nu-l pot răbda: chiar În casa mea! Casa mea!“ - i-a zis: „Will, trebuie s-o lași În pace pe soția fratelui meu!“... Da, așa mi-a spus, a mărturisit chiar el, zice: „Doamne! Mare păcat pe sufletul meu. Cred că, dacă există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]