3,432 matches
-
deschisă În fața lui, ar fi vrut s-o facă să dispară. Prima reacție este să se elibereze și, chiar dacă se căiește imediat, chiar dacă ezitarea lui n-a durat decât o clipă, Djahane, care a simțit șovăiala și această formă de răceală, nu Întârzie să le Înțeleagă pricina. Îndreaptă spre carte o privire bănuitoare, ca și cum ar fi vorba de o rivală. — Iartă-mă! Eram atât de nerăbdătoare să te revăd, Încât nu mă gândeam că sosirea mea ar putea să te stânjenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spre Samarkand. Sosit la porțile cetății, Malik Șah Îl anunță pe Ahmed Han, printr-un mesaj patetic, că a venit, În cele din urmă, să-l elibereze de sub jugul ereticilor. „Nu i-am cerut nimic augustului meu frate”, răspunde cu răceală hanul. Malik Șah se arată uimit În fața lui Nizam, care nu se lasă deloc impresionat: „Hanul e În mâinile lor, trebuie procedat ca și cum n-ar exista”. Oricum, armata nu poate face cale Întoarsă, emirii Își vor partea din pradă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
noi toți, nu-și pierde niciodată cumpătul, e gata să emită ideile cele mai revoluționare cu un zâmbet de copil ghiftuit. Îi reproșez, câteodată, faptul că nu are cine știe ce trăsături de oriental. Îl veți vedea: sub un veșmânt persan, există răceala englezească, ideile franceze, un spirit mai anticlerical decât al dlui Clemenceau. Se numește Fazel. El este acela care vă va conduce până la Mirza Reza. L-am Însărcinat să fie cu ochii pe el, atâta cât se poate. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o iapă bătrână ca să mă duc, Într-o vizită de curtoazie foarte utilă, la legația americană, În Bulevardul Ambasadorilor. Apoi am mers la discipolul preferat al lui Djamaledin. Mustață fină, tunică lungă, albă, ținută maiestuoasă a capului, o umbră de răceală - Fazel corespundea, În totalitate, imaginii pe care mi-o alcătuise despre el exilatul din Istanbul. Aveam să devenim cei mai buni prieteni din lume. Dar cel dintâi contact fu distant, limbajul său direct mă stânjeni și mă tulbură. Ca atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
memoria mi se Încețoșează, când Îmi simt rațiunea șovăind, mă ridic și aprind toate luminile, fug să-i regăsesc scrisorile de altădată, pe care le desfac de parcă tocmai le-aș fi primit, le adulmec parfumul, recitesc câteva pagini; chiar și răceala tonului lor mă Întărește, Îmi dă iluzia că trăiesc din nou o dragoste care se naște. Numai atunci, liniștit, le așez la loc și mă cufund iarăși În Întuneric, gata să mă abandonez fără teamă himerelor trecutului: o frază azvârlită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fost intenția, pentru că aici nu e nimeni să se sperie de spectacolul macabru, cu atât mai mult cu cât nu rămâneau la vedere decât extremitățile oaselor mâinilor și ale picioarelor, acestea din urmă odihnindu-se pe dalele podelei, a cărei răceală Înghețată nu o simt, primele răsfoind, ca și cum ar fi o răzătoare, paginile volumului complet ale reglementărilor istorice ale morții, de la primul dintre toate regulamentele, acela care a fost scris cu numai două simple cuvinte, vei omorî, până la adendele și anexele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ea este zguduită de frisoane, iar eu de dor, Udi se întoarce seara îngrijorat, ce s-a întâmplat cu dragostea mea mică, întreabă el și se apleacă deasupra ei, sărutând-o pe frunte. Doctorul spune că nu este decât o răceală, îl informez eu în grabă, el scoate din geantă o păpușă pe care o cumpărase pe drum și încep amândoi să se joace, păpușica este bolnavă, spune el, nu are voie să iasă din casă până când nu se face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noi, dar el o sărută pe buzițele ei oranj, cât de mult mi-ar plăcea să pot rămâne acasă cu tine, dulceața mea, dar mă voi întoarce diseară și vreau ca până atunci păpușica să se însănătoșească. După câteva zile răceala a trecut, așa că am îmbrăcat-o bine și am ieșit din casă, în ciuda faptului că Udi îmi spusese să o mai ținem o zi sau două, mama mă privește preocupată, însă nu întârzii prea mult acolo, peste o oră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stomac îi acaparase întreaga existență, iar ea o îngrijea cu cel mai mare devotament, ca și când ar fi fost vorba despre un copil, ce bine ar fi fost să ne fi îngrijit și pe noi cu același devotament, o întreb cu răceală ce face Noga, și ea suspină, Noga este bine, dar trebuie să faci ceva în ceea ce privește situația ei la școală. Ce situație, întreb eu surprinsă, ce s-a întâmplat? Ea spune, dar cum, nu ți-a povestit? Este cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mâncăm ceva, dar el spune, prefer să mai aștept, acolo mâncarea este mult mai bună, și se pare că vorbăria aceasta lipsită de sens îi mai reduce din încordare, dar nu are același efect și asupra mea, din nou acea răceală pe șira spinării, larve de gheață se cațără pe vertebrele mele obosite, învăluindu-le într-o îmbrățișare rece. Vrei să arunci o privire în orașul morților, întreabă el, iar eu nu vreau decât să stau într-un loc încălzit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă pot abține, cât a făcut? Exact treizeci de zile, răspunde ea mândră, iar eu sunt uimită să aud vârsta exprimată în zile, ca și când ar număra zilele de doliu. Și deja te-ai întors la lucru, întreb eu cu o răceală abia simțită în tonul vocii, dar ea răspunde, nu chiar, cele mai multe solicitări le refuz, dar când m-ai sunat, nu am putut să îți spun nu, și eu o întreb jenată, înseamnă că acum te ocupi numai de el? Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ceva de ascuns pe sub cămăși, și toată fericirea și ușurarea mea se risipesc, îl chem repede pe Udi, explică-i tu că este firesc, explică-i că este frumos să ai sâni, îl rog eu, dar el îmi spune cu răceală, sigur că e frumos și îmi este clar că amândoi ne gândeam în clipa aceea la sânul ferm și fin cu sfârcul negru. Dar zilele trec, iar ea nu mai vine, o aștept cu o înfrigurare inexplicabilă pentru mine, împăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de ea, dar el se încruntă, pentru ce să îi mulțumim? Sunt surprinsă, cum adică pentru ce, uite că te-ai însănătoșit, uite cât de bine mergi, deja ai uitat săptămânile în care zăceai nemișcat în pat? El spune cu răceală, dar nu m-am însănătoșit datorită ei, tu crezi că asta m-a ajutat, leacurile ei băbești și binecuvântările lui Dalai Lama? Ingratitudinea lui îmi stârnește dezgustul, mă duc spre telefon în semn de protest, unde este numărul ei, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o zi, ne-ai promis că vii odată la cină, iar ea mă întrerupe, aproape că nu apuc să termin de rostit invitația, bine, vom veni când vom putea, apoi mă despart de ea dezamăgită, neștiind cum să îi interpretez răceala. Ți-am spus că nu ai de ce să o suni, mă provoacă Udi, iar eu mă înfurii, tu nu ești cel mai bun exemplu în ceea ce privește păstrarea relațiilor dintre oameni, simțeam nevoia să îi mulțumesc, iar dacă ei nu îi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de clar faptul că greșești, încearcă să mergi pe calea deschisă de mine, schimbarea trebuie să vină din sânul familiei, mai ai răbdare câteva luni, oricând poți pleca, el îmi desprinde degetele de pe mâna lui, se ridică de lângă mine cu răceală, vezi de ce nu mai pot trăi alături de tine, izbucnește el, nu mai suport dorința ta de a domina, numai tu știi ce anume trebuie făcut, ți se pare că întotdeauna ai dreptate și toată lumea, în afară de tine, greșește, poate că eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
totul împreună, nu poți face nimic fără mine, mâinile mele îi cuprind umerii, urcă spre gâtul lui, aș putea să îl sugrum, din pricina furiei aș fi în stare de orice, dar el îmi desface mâinile, calmează-te, îmi spune cu răceală, eu știu că izbucnirea mea nu face decât să îl îndepărteze, dar nu îmi mai pasă, ar fi trebuit să stau picior peste picior și să ascult manierată discursul său pregătit dinainte, apoi să mă despart de el cu noblețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acasă, îi șoptesc, iar ea suspină, mă doare capul, vreau să dorm. Dormi, îi sărut obrazul roșu, când te vei trezi, te vei simți mult mai bine, îi scot pantofii, o acopăr cu o pătură fină, nu este decât o răceală, încerc eu să mă liniștesc, ce altceva ar putea să fie, el iese în urma mea din cameră, ia o cană din bucătărie și o umple cu apă de la robinet, uitasem să îi ofer, dar se descurcă, tot timpul am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
speriată, trebuie să îi scad cumva temperatura, îi îndes în gură două pastile de paracetamol, îi torn apă în gură, iar ea înghite supusă, îmi explodează capul, murmură, nu văd nimic, deodată îmi dau seama că nu este o simplă răceală, ci simptomele unei meningite, încerc să îmi amintesc, era ceva legat de ceafă, încearcă să apleci capul, șoptesc eu, îi ating ceafa, iar ea țipă, nu pot, nu pot să îmi mișc deloc capul, eu împietresc de frică, alerg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și de atunci bietu’ om a Încercat mereu să-și merite renumele Ăsta, și cînd l-a lăsat și pe el cineva să se uite prin binoclu, s-a crezut deodată Clausewitz. — Ai mai spus asta, Îi răspunse Al cu răceală. Pe ce te bazezi? PĂi, acu’ trei zile, la ședința de cabinet, vorbea de strategii militare. Se discuta despre chestia asta de acum și Jesus Hernandez, ca să-l Înțepe puțin, Înțelegeți, l-a Întrebat care-i diferența dintre tactică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în timp ce treceam în grabă, o chestie în care o călugăriță asasină omoară extratereștri aruncând în ei cu mingi de foc. Barney mă zărește imediat ce intru. —Rebecca, unde ai dispărut așa? — Am plecat să văd ce face Finn, îi răspund cu răceală. Vanessa face o față plină de îngrijorare. —Barney, zice, poate ar trebui... În nici un caz, dragă, îi răspunde el autoritar. Nu acum. Dar... — Lasă-l să se calmeze, da? Nu pare prea convinsă. Stewart, complet pe dinafară, se uită prostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
își imaginează că nu luăm lucrurile în serios. Mă puteți suna oricând, dacă intervine ceva. Mi-ar plăcea să vă dau o mână de ajutor. La început, cu siguranță că vor apărea probleme neprevăzute. Cum ar fi? îl întreb cu răceală. —Recidivele. Intervențiile. Minciuna. Nu uitați că persoanele dependente știu să mintă foarte bine. Când eram alcoolic, mă prinsesem în cercul vicios al atâtor minciuni, că uneori ar fi fost mai ușor să spun adevărul. De asemenea, puteți avea parte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
privirea lui Finn și îi fac semn din ochi că acceptăm mascarada pe care a pus-o la cale. Nu-l putem lăsa să fie umilit în halul ăsta. Se uită la noi cu recunoștință. —Nu-i nevoie, spune cu răceală, am deja pe cineva. Spune-i Vanessei că nu sunt interesat de serviciile ei de pețitoare. —Vorbești serios? Foarte bine! exclamă Barney surprins, dar ușurat. Abia aștept s-o cunosc. I-am spus tatei să aranjeze terenul de cricket și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prea direct, aproape brutal, fără subiectele de discuție familiare, în spatele cărora să ne ascundem. Voiam doar să aflu ceva vești despre tine, îmi iau inima în dinți în cele din urmă. În vocea lui Patrick se simte un pic de răceală, ca întotdeauna când e luat pe nepregătite. Tocmai ți le-am spus... — Nu, în legătură cu noi, zic eu, cu o grimasă; cum de nu și-a dat seama la ce mă refeream? În legătură cu noi, de când nu mai suntem împreună, știi... Patrick
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-Denis -, dar știam cu siguranță că, de-aș fi ieșit, pe partea aceea n-aveam să mai pot intra Înapoi . Așa că trebuia să mă ascund și să rămân Înăuntru. Încercai să scap de fascinația locului și să privesc naosul cu răceală. Acum nu mai căutam o revelație, voiam o informație. Îmi imaginam că În celelalte săli ar fi fost greu să găsesc un loc unde să pot scăpa de controlul paznicilor (e meseria lor să facă ocolul sălilor În momentul Închiderii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dădea de Înțeles să plec. Diotallevi mă luă de braț și spuse că pleacă el cu mine. Am salutat. Colonelul strânse cu căldură mâna lui Diotallevi, iar mie Îmi făcu un semn din cap, Însoțit de un zâmbet plin de răceală. În timp ce coboram scările, Diotallevi Îmi spuse: „Te Întrebi, desigur, de ce ți-a cerut Belbo să pleci. N-o lua drept lipsă de politețe. Belbo va trebui să-i facă colonelului o propunere de editare foarte discretă. Discreția e consemnul domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]