5,384 matches
-
ei. Nu să se opună naturii, căci este de neînvins și își cere cu încăpățânare drepturile. Ți-e sete? Bea. Dar pentru natură n-are nici o importanță dacă apa e scoasă din lacul vecin sau ținută în zăpadă să se răcească. Ea îți ordonă un singur lucru: să-ți potolești setea. Vine însă Gallus și îi îndeamnă să se adape din pahare de aur, de cristal ori de murin. Cum să nu nesocotească niște copii fără minte ca ei ulcica strămoșească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
temătoare, la dis tanță. Încurajată de prezența tatălui, una dintre ele îndrăznește totuși să se justifice: — Da’ numai așa tace din gură... Pomponia o țistuie enervată: — Taci din gură, obraznico, și pune-i mai bine ceva decent pe el, că răcește. Se întoarce către Germanicus: — Femeile astea de neam grec sunt cele mai netrebnice și cele mai nedestoinice pentru vreo slujbă serioasă. — Ai dreptate, Pomponia, suspină bărbatul cătrănit, dar nu mai apucă să spună că și el - deși amic al culturii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așa. ― Dimitri, spune Geraldine. Acum mă enervează la culme. Mă simt un pic ciudat. Hopa. Știu exact ce înseamnă asta. Asta este caracteristica Geraldinei. Asta înseamnă că Dimitri s-a îndrăgostit lulea de ea, ceea ce înseamnă că Geraldine se va răci rapid, și săracul Dimitri va afla curând că, până la urmă, nu ea este femeia visurilor lui. ― Cum adică ciudat? ― Nu știu, suspină ea. Pur și simplu, e mereu acolo. ― Dar nu e normal ca așa să facă iubiții? Adică, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
dogoritor din Nueva España. Dealurile și câmpurile de măslini se iveau unul după altul ca valurile mării. Dealurile erau roșii, iar frunzele măslinilor fluturau în vânt și străluceau argintii ca o mulțime nesfârșită de săbii. O dată cu lăsarea serii, pământul se răcea brusc. Ca și în Nueva España, și aici se vedeau din când în când sate albe ca niște drobi de sare. Uneori, satele erau înfipte în vreo coastă de munte stâncos, ca și cum ar fi fost încleiate acolo. Pe vârf de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi ocolit orice legătură cu familia Hasekura. Samuraiul îl trimisese pe Yozō să-i transmită saluturile cuvenite și să ceară o întrevedere, dar acesta venise înapoi doar cu răspunsul că seniorul Ishida îl va înștiința la timpul potrivit. Toți se răciseră față de samurai, dar el nu voia să creadă nici în ruptul capului că până și seniorul Ishida îl ținea la distanță. „Am aflat că lumea e largă. Însă, am ajuns să nu mă mai încred în oameni.” Acestea au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
coapsă. Pentru ce dracu’ să mă mai Încurc cu supa ta? Molo, adu whisky și sifon. — Te rog să mănânci puțină supă, zise ea cu blândețe. — Bine. Supa era prea fierbinte. Trebui s-o țină așa, În ceașcă, până se răci destul ca s-o poată bea, și atunci o bău dintr-o-nghițitură. — Ești o femeie bună, spuse. Nu mă lua În seamă. Îl privi cu fața ei cunoscută și admirată În Spur și În Town & Country, doar puțin uzată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
spaghetele sunt Încă prea fierbinți. Privi focul, apoi cortul; n-avea de gând să strice totul frigându-și limba. Ani de zile nu fusese În stare să se bucure de bananele prăjite, pentru că n-avea răbdare să aștepte să se răcească. Avea o limbă foarte sensibilă. Îi era foarte foame. Peste râu, deasupra mlaștinii, aproape În Întuneric, văzu cum se lasă o ceață ușoară. Mai privi cortul o dată. Gata. Luă o lingură plină din farfurie: — Doamne, spuse Nick. Doamne, Dumnezeule! spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
decât cele proaspete. Cafeaua dădu-n foc. Capacul se desprinse și zațul se scurse pe marginea ibricului. Îl luă de pe grătar. Hopkins triumfase. Puse niște zahăr În cana goală din care mâncase caisele și-și turnă cafeaua, așteptând să se răcească. Era prea fierbinte - apucă mânerul ibricului cu șapca. Nu voia s-o lase să zacă În ibric. Cel puțin nu prima ceașcă. Trebuia să procedeze exact ca Hopkins. Hop merita treaba asta. Era un cafegiu serios. Cel mai serios tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o partidă cu John și-i luă doi dolari și jumătate. Jack se simțea bine. John adusese o valiză În care era tot echipamentul. Jack Își scoase cămașa și gulerul și-și puse un pulovăr și-o jachetă ca să nu răcească cumva când ieșea, apoi Își puse halatul și echipamentul de ring În valiză. — Ești gata? Întrebă John. Îi sun să ne trimită un taxi. După câteva clipe telefonul sună și ni se spuse că taxiul ne așteaptă. Am coborât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
am făcut indigestie, am vomat și am renunțat la consumul de cafea. Nu mi-a fost ușor să renunț la cafea. O lună de zile am continuat să fac cafea, dar în loc s-o beau, am mirosit-o, până se răcea și nu mai mirosea, rămânea doar o zoaie neagră, pe care o vărsam la canalizare. După o lună de zile de mirosit cafea, am renunțat și la mirosit cafea. „Cercetările au arătat că ingestia de cafea crește riscul bolilor cardiovasculare
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
cuminte. Sorina face întocmai cum i se spune. Acum, dacă vrei să mă consulți și tu pe mine, poftim! După ce s-a uitat atentă în gura „pacientului” ei, fetița spune: Cred că ești foarte sănătos. Dar ai grijă, să nu răcești, așa, ca mine. Dacă vrei, pot să-ți mai las câtva timp trusa să te joci cu ea. Cât am să scriu eu rețeta. Și nu-mi faci nici o injecție? întrebă Sorina cu teamă-n glas. Nu, nu-ți fac
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de nostim. Pe cap îi pusesem o pălărie veche, cineva i-a făcut din sârmă niște ochelari mai mari, numai buni pentru el, iar o fetiță a adus un palton vechi și uzat, cu care l-am înfofolit, ca să nu răcească! spuneam noi în glumă. Când s-a înserat, nu știam de ce mai lătrau câinii satului. Dar am înțeles repede: credeau că omul nostru de zăpadă e vreun străin venit cu gânduri rele pe la noi; n-a fost chip să-i
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
e Dobrogea. Moldova primește mai tot atâta ploaie, cât și Bărăganul și Burnasul ( ca ½ metri). Culmile dealurilor împădurite se bucură însă de mai multă umezeală. Fie că vântul vine din baltă (sud), fie că vine dinspre răsărit (crivățul), el se răcește suind dealurile și dă mai multă ploaie.” (Simion Mehedinți) „Crivățul. Așa se numește vântul dinspre nord-est. Este cel mai puternic dintre toate vânturile care trec peste România și bate cel mai des... Peste iarnă crivățul aduce aerul rece din șesul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
va dovedi ușor de Înfruntat, iar după ce-i va fi supraviețuit, se va simți mai puternică să se Întoarcă acasă și să lupte Împotriva fobiei. China Îi va face bine, foarte, foarte bine, Își spuse În sinea ei. Mâncarea se răcise. După ce aduseră la masă cel mai popular desert printre americani, Înghețata de ceai verde, proprietarul restaurantului Își Îmboldi soția și fiul și Începură cu toții să cânte Merry Christmas pe melodia de la Happy Birthday. Pe drumul spre hotel, prietenii mei fredonară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-și facă ieșirea triumfală și inexorabilă. Cum ar fi putut să-i spună, mai ales În fața lui Esmé, motivul pentru care pasiunea lor trebuia stăvilită pe moment? Chiar dacă Esmé n-ar fi fost acolo, dintre toate lucrurile care să le răcească idila, orice, dar nu asta. Doamne-Dumnezeule, ce agonie, ce penibil. Rupert, Moff și Bennie fugiră ajutați de niște lanterne chioare În căutarea unui loc cu teren solid. La partea asta, am Întors privirea. Aș vrea Însă să punctez faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Îngrozitor. „Poate a murit bunicul“, m-a străfulgerat un gând. Ce ciudat! De ce mi-am adus aminte de bunicul tocmai în acele momente? Locuia în prefectura Ishigawa și, pe atunci, avea 94 de ani. A murit anul trecut. Auzisem că răcise și m-am gândit că era posibil să fie un semn. Chiar îmi murise bunicul? După un timp, aerul a devenit din nou respirabil. Când am trecut de stația Hibiya, o stație mai înainte de Kasumigaseki, m-a cuprins o tuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
rău. „Empatie! - păi, e un lucru firesc pentru femei, nu?“, mi-am zis și am ieșit la suprafață. Când să urc scările, capul mi se învârtea, îmi curgea nasul și lacrimile mi se revărsau șiroaie pe obraji. „Probabil că am răcit.“ Am ieșit, dar afară totul era întunecat. „Oi fi făcut și febră.“ Când ai febră îți simți capul greu, nu? Tot mergând mă simțeam din ce în ce mai rău. „N-ar fi trebuit să stau să-l privesc pe omul acela căzut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ghinionul să ia metroul de la linia Marunouchi - linie pe care de obicei nu merge - și să fie intoxicat cu gaz sarin. Cum s-a schimbat viața și mentalitatea lui, din cauza acelui atac? De fapt, toată săptămâna de dinainte am fost răcit cobză. De când m-am angajat, a fost prima oară când am răcit atât de tare. Până atunci nu fusesem deloc bolnav. De aceea, în ziua aceea (20 martie) voiam să ajung la serviciu mai devreme și să fac impresie bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu merge - și să fie intoxicat cu gaz sarin. Cum s-a schimbat viața și mentalitatea lui, din cauza acelui atac? De fapt, toată săptămâna de dinainte am fost răcit cobză. De când m-am angajat, a fost prima oară când am răcit atât de tare. Până atunci nu fusesem deloc bolnav. De aceea, în ziua aceea (20 martie) voiam să ajung la serviciu mai devreme și să fac impresie bună pentru că lipsisem câteva zile (râde). Am plecat cu douăzeci de minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
M-am urcat din în metrou, dar cu un vagon mai în față. Nu voiam să stau în mirosul ăla îngrozitor, așa că la următoarea stație, Shin-nakano, am coborât. În timp ce mergeam, a început să-mi curgă nasul. „E ciudat. Oi fi răcit?“ Strănutam. Tușeam. Normal, mi-a trecut prin cap că aveam gripă, ceva de genul ăsta. Imediat totul mi s-a întunecat în fața ochilor. Toate simptomele astea au apărut dintr-odată, din senin. Mi-am dat seama că ceva nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
clei. M-am întors și am deschis geamul. N-a opus nici un fel de rezistență. Nimeni altcineva nu a deschis geamul. La scurt timp l-am deschis și pe al doilea. Mereu am avut probleme cu căile respiratorii și, atunci când răcesc, mă doare foarte tare în gât și tușesc. Probabil tot din aceeași cauză sunt așa de sensibilă și la mirosul de nou. Era încă martie și nu era prea cald afară, dar n-am rezistat să nu deschid geamul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să-și amintescă lucruri pe care nu dorea să le rememoreze. Sper ca acest interviu să o ajute să pună capăt acelei perioade din viața ei și să o ajute să privescă înainte cu optimism. „Înainte de 20 martie am fost răcită și, timp de zece zile, am avut febră 390, nu scădea deloc. Cred că mi-am luat liber o zi de la muncă, dar nu sunt sigură. În rest, m-am străduit să merg la serviciu. Dacă lipsește o singură persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ale atacului cu sarin care s-au prezentat la spitalul Nisseki. De aceea, cei de la spital strigau: «Primul», «Au venit și la noi!». Atunci aveam impresia că eu nu aveam nimic. Nasul îmi curgea cam supărător, dar mă gândeam că răcisem din cauza frigului. În afară de asta nu aveam alte simptome vizibile. L-am lăsat pe mâna doctorului, după care am sunat acasă la el și le-am explicat părinților lui situația. Legătura telefonică nu era prea bună și părinții lui au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nu pot descrie exact în cuvinte. Încercam să vorbesc, dar ceilalți nu înțelegeau nimic. Nu puteam da explicații, în orice caz voiam ca cineva să mă ajute cumva. Se pare că nimeni nu pricepea mesajul meu. Treptat, trupul mi se răcea. Îmi era frig-frig și nu puteam face nimic. A mai apărut un coleg mai în vârstă de la firmă. Din întâmplare acesta fusese în același metrou de pe linia Hibiya (domnul Ichiba de mai înainte). De aceea a înțeles situația. «Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în al câtelea vagon m-am urcat. Dacă mă gândesc la poziția în care mă aflam, să fi fost al patrulea. Ceea ce mi s-a părut ciudat a fost că foarte mulți tușeau groaznic. Și eu tușeam. Credeam că am răcit și că aveam probleme cu gâtul. Dar nu numai eu, ci și alții tușeau. Îmi aduc aminte că mă întrebam dacă o fi răcit toată lumea. Respiram foarte greu. Coboram la Tsukiji. Voiam să mă dau jos cât mai repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]