3,042 matches
-
și morți, încât locuitorii nu se mai mirau de nimic. „Ia spune, soldatule, îl întrebă doar o bătrână când trecea pe uliță, e adevărat că bolșevicii au interzis moartea?“ Nikolai dădu din cap. În câteva săptămâni, înainte de nașterea copilului, avu răgazul s-o învețe pe tânăra femeie să citească și să scrie. Era poate cea mai mare mândrie din viața lui: nu se lăuda niciodată că o scosese din mormânt, dar îi plăcea mult să povestească despre lecțiile pe care i
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ar mai fi remarcat încă o logică: existau în rândurile soldaților tot mai puțini oameni născuți, ca și el, la începutul anilor ’20, care luptau încă din prima zi a războiului. Mult mai târziu, supraviețuitorii generației lui aveau să aibă răgazul de a examina diagrama vârstelor, acel triunghi cu laturi știrbite, semănând cu un brad, ascuțit la vârf, evazat spre bază. În dreptul anilor l920, l92l, l922, aveau să dea peste o crestătură adâncă, de parcă o misterioasă epidemie i-ar fi exterminat
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe șmecheri și-i ierta pe necugetați. Nădejdea întoarcerii îi ațâță și mai mult teama. Se vedea mergând, cu pieptul acoperit de decorații, pe strada mare din Dolșanka, și nimic nu i se părea mai frumos decât clipa aceea. În timpul răgazurilor, i se întâmpla să-și frece medaliile și catarama centironului, jucând de mii de ori aceeași scenă visată: strada principală din satul natal, privirile uimite ale locuitorilor, el îndreptându-se cu o încetineală de om fericit spre casa a cărei
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Marelst, cu siguranță, îi observă privirea sau poate ghici că originea lui displăcuse. Seara, așezat lângă focul din campament, vorbi cu vocea aceea egală și surdă cu care disciplinarii, șușotind, sondau trecutul vieților lor, care păreau, de la o zi de răgaz la alta, tot mai străine, trăite parcă de altcineva. În toiul povestirii, temându-se desigur de tonul ce aducea prea mult a spovedanie, avea să se oprească, pentru a anunța cu o ironie categorică: „De fapt, am hotărât să nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
petersburgheze, prostituate ucrainence și soții moscovite, iar uneori toate trei într-o singură persoană... O să vin din nou în Franța peste vreo zece zile, sper să aflu până atunci măcar în ce țară va trebui s-o cauți. Am avut răgazul, înaintea unei noi întâlniri, să înțeleg ce anume se schimbase în persoana lui Șah. Ar fi fost mai simplu să zic: a îmbătrânit. Sau să explic acreala din vorbele lui prin dispariția țării pe care o slujise atâta amar de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
imediat. E foarte suspicios. Ai să spui că vii din partea unuia dintre cei mai buni prieteni ai săi. Îți voi da numele lui. Prietenul ăsta e acum în China, în misiune, practic nu poate fi contactat. Asta îți dă un răgaz de cel puțin patru zile. Dacă refuză ferm orice contact, vorbește-i despre amanta sa de la Varșovia. În America, asta poate fi un argument... Se întrerupse și mă privi, strângând ușor din pleoape. Dacă nu cumva te-ai hotărât, pur
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
rotunjime moale, ca la atleții care nu mai fac exercițiu... O femeie înaltă, blondă, ieși din casă, intră imediat înapoi și reapăru ducând un termos roșu. Se apropie, Vinner mi-o prezentă, ea îmi strânse mâna, iar eu am avut răgazul să zăresc pe chipul ei urma acelei neatenții matinale pe care femeile își îngăduie s-o răpească familiei. Copiii țipau de nerăbdare, împingându-și tatăl spre mașină. Aveam încă sub braț harta Floridei, iar în sac, un pistol încărcat. Am
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
fâșii albăstrui de lumină în dreptul felinarelor. Alternanța asta de lumină crudă și frunziș întunecat îmi transforma venirea într-un ciudat negativ al primei vizite, din ajun, în lumina soarelui matinal. Repetiția era atât de exactă încât avea să-mi dea răgazul să observ scurte pauze de absurd și de muțenie între cuvinte și gesturi. Paznicul își făcu apariția, îmbrăcat într-un impermeabil, se uită la mine prin grilaj, dispăru în gheretă. Interfonul șuieră, mi-am silabisit numele, apoi pe acela al
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
-i așa? Niște fotografii... Tot ce știi, în scris. Ca să te ajut, îți voi pune întrebări. Da, o să fie un interogatoriu, doar ești obișnuit... Dar n-am păstrat nimic! Nu-mi amintesc de nimic! Am întors amândoi capul. În tăcutul răgaz dintre două valuri de ploaie, pietrișul de pe alee scârțâia, cu o sonoritate de sticlă. Soția lui Vinner păru să nu remarce prezența mea. Dreaptă, cu un aer de demnitate jignită, se opri la câțiva pași de noi. — Ce se întâmplă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mă eliberează din strânsoare. Acel „sorry“ are intonația unui: „Ne pare rău, dar trebuie să fii ultimul dobitoc ca să stai pe bancă, deja ne încurcă toți ăștia de pe plajă, care se duc să facă baie...“ În timp ce ei manevrau zmeul, am răgazul să reconstitui înșiruirea zgomotelor. Apariția, mai întâi, a zmeului care mi-a atins capul. Omul care a tras (cu un amortizor de zgomot: „șampania“), ochind din mașina oprită în spatele copacilor, a fost deranjat de ivirea copiilor. Nu a repetat împușcătura
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
lui concediu săptămânal, care Începe sâmbătă seara și se termină duminică seara. Prin urmare, ziua Domnului e sărbătorită și În iad! Grație intervenției generoase a lui Brendan, Iuda va beneficia de o scurtă prelungire a acestui moment de respiro. Tema „răgazului” Între chinuri (refrigerium), acordat păcătoșilor În iad, este una din temele centrale, și controversate, ale unei apocrife extrem de cunoscute În Antichitatea creștină, Apocalipsa lui Pavel. Originalul grecesc urcă probabil până În secolul al II-lea, dar el nu ni s-a
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
supuși cei păcătoși, izbucnește Într-un plâns amarnic și cere Îndurare. Arhanghelul Mihail intervine pe lângă Isus, iar Acesta coboară pentru a doua oară În iad, dar acum nu pentru a-i elibera pe „locatari”, ci pentru a le acorda un „răgaz” (refrigerium) de o zi, duminica. Nu intru În amănunte despre originea și caracterul acestei disputate chestiuni teologice; am făcut-o În altă parte. Aici am dorit numai să apropii fragmentul despre Iuda din Călătoria lui Brendan de sursa lui directă
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
postbelice, aflată în pierdere de identitate și tradiții. În Noaptea strigoilor (Martorul) (1996), cadrul este al unui oraș de provincie în care participanții la un simpozion de istorie se trezesc izolați din pricina viscolului. Constrânși la imobilitate, ei profită de acest răgaz pentru a petrece sau a reflecta asupra propriilor existențe, iar agitația frenetică a acestor intelectuali trădează deruta lumii actuale care nu și-a găsit încă reperele. Evenimentele din România postcomunistă își află ecou în cele mai recente lucrări ale lui
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
și-a câștigat îndată o faimă care s-a dovedit trainică. Într-o manieră melodramatică sunt scrise schițele din volumul Din viața militară (1895), unde se dezvăluie atrocitățile vieții de cazarmă. Gazetar prolific și scăpărător, B. nu a avut nici răgazul, nici răbdarea de a elabora o operă la care talentul său l-ar fi îndreptățit. SCRIERI: Moș Teacă, București, 1893; Arta pentru artă, București, 1894; Din viața militară, București, 1895; Pardon! (în colaborare cu Constantin C. Bacalbașa și Ion C.
BACALBASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285521_a_286850]
-
cumnată, Gertruda, care era sora lui Buonaparte. Norocul cel mare a fost că locuința de pe Malerba era foarte aproape de catedrală. Numai că, cel ce dorea să vină pe lume grăbindu-se foarte tare, tânăra femeie nu a mai avut răgazul să urce în camera ei de la etaj și a născut în salonul de la parter, pe o canapea acoperită cu mătase violet-maroniu. Așa cum se întâmplă de obicei, mai ales când este vorba de personalități, apar fabulațiile. Adică, realitățile se împletesc cu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
cel mai apropiat substitut pentru acesta. Nu erau jocuri de noroc și palmieri În ghivece, dar era muzică rebetika și, În multe nopți, hașiș. De-abia În 1958, ieșind de după barul unei alte Case a Zebrei, bunicul meu va avea răgazul necesar ca să-și amintească visele din tinerețe, cu roți de ruletă. Atunci, Încercând să recupereze timpul pierdut, avea să ajungă la pierzanie. Și vocea lui avea să amuțească pentru totdeauna În viața mea. Desdemona și Sourmelina rămaseră la etaj, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
miră ea însăși că mai are putere să vorbească. Da, rostește slab. A lovit-o fulgerul. Dar, dinăuntrul ei, un țipăt deznădăjduit se înalță: — A fost violată! CAPITOLUL V Vipsania se oprește lângă fântână și-și îngăduie o clipă de răgaz. Dintotdeauna i-a făcut plăcere să savureze acest loc plăcut și răcoros, pentru că de aici se vede toată grădina și aleea de lectici care o înconjoară. Acum însă se simte amețită. De ieri nu-i mai trece durerea de cap
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și el frapat de îmbrăcămintea ei somptuoasă. Dar țesătura vopsită în nuanțe multiple nu i se pare câtuși de puțin deplasată. Încetinește pasul în același timp cu Iulius Agrippa. Amândoi, sensibili la frumusețe, doresc instinctiv să câștige un pic de răgaz pentru a putea admira în voie albastrul furat parcă de pe bolta cerului, îmbinat atât de natural cu auriul lămâii, cu verdele vălului naiadelor și cu galbenul împrumutat cu siguranță de pe mantaua Aurorei când își pune caii la ham. Nici verdele-închis
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de dispute. În cele din urmă se ajunse la o înțelegere. Istovit, misionarul ieși singur din colibă. Se apropia prânzul. Ceilalți puteau să se odihnească, fiecare pe unde găsea vreun loc ferit de soare, dar misionarul trebuia să folosească acest răgaz și să treacă pe la fiecare loc de lucru în parte. În toate aceste locuri se găseau mai bine de zece creștini arvuniți drept clăcași. Misionarul ținea slujbe pentru ei, le dădea împărtășania și le asculta spovedania în pauza de prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îndată ce se mai potoleau vânturile acelea puternice. Apoi își ceru iertare de la Hasekura și de la Nishi pentru încercările prin care fuseseră siliți să treacă solii japonezi. Ne-am întors la mănăstire și în seara aceea am găsit într-un târziu răgazul să deschid scrisoarea de la unchiul. Îmi scria că primise scrisoarea de la mine în Sevilia și că se străduia împreună cu toată familia să-i împlinească dorința nepotului său. „Însă trebuie să te pregătești, de asemenea, să întâmpini piedici mari. O să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că propovăduirea în Japonia s-a îngreunat, cu toate că ei și-au dat toată silința. După ce a spus toate acestea dintr-o singură suflare, Velasco și-a plecat încă o dată capul cu respect și a tăcut. Tăcerea aceasta era doar un răgaz menit să ațâțe curiozitatea celor care-l ascultau. — Cu toate acestea, continuă Velasco discuția cu tărie, încă mai sunt speranțe în ceea ce privește propovăduirea în Japonia... E drept că acum starea de fapt nu ne este prielnică, dar eu cred că putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau aici. Mormântul vrednic de milă al lui Tanaka în crângul din Veracruz. Aduseseră cu ei în Japonia câteva rămășițe din părul și din unghiile sale. Slujbașii intrau și ieșeau din camera lor cu rândul. Samuraiul și Nishi n-aveau răgaz să-și tragă sufletul. Un mesager plecase deja din Tsukinoura pe un cal iute ca să înștiințeze Sfatul Bătrânilor de sosirea lor. La porunca venită din partea Sfatului, samuraiul și Nishi erau gata să plece către castel chiar și a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nevoie să avem mai mare grijă de el. Dar, peste puțină vreme, o să vă puteți zbengui cu piciul ăsta că n-o să vă mai ajungă curtea. Cum îl cheamă? vor să știe copiii. Nu știu, la asta n-am avut răgaz să mă gândesc. Dar, dați-i voi un nume. Bună idee! însă, luați pe negândite, nepoții nu știu ce să spună. O ramură a mărului s-a lăsat în jos. Probabil ca să vadă mai bine vițelul. La fel a făcut și o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Adrian are o sumedenie de gutui pufoase pe crengile sale, iar Alina te îmbie să guști doar una din piersicile ei parfumate... În timpul săptămânii, când ograda pare tristă și părăsită, bunica și bunicul se duc, în puținele lor clipe de răgaz, să mai stea de vorbă cu Nicușor sau Viorica, cu Adrian sau Alina, cu Sorin sau Sorina... Ce mari au crescut cu toții! Ți-e mai mare dragul să-i privești! O să plouă? întreabă bunicul. Cred că nu! își răspunde tot
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
unui cal înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce se dă, nu însă și tot ce ai voi. Iată pentru ce eu și tânărul meu tovarăș de călătorie ne hotărârăm a merge pe jos peste munți și în răgaz, de la Piatra pân' la Dorna, lăsând la o parte drumul mare. În ziua de șase iulie eram gata; cu alte cuvinte, aveam toate trebuincioasele de drum așezate în o boccea de forma unei raniți soldățești, legate la spate prin ajutorul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]