21,569 matches
-
ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Toamna muzicantă Cu frunzele ce bat în vânt Cu foșnetul din pașii mei ... Acești copaci iși fac cadou dezinteresat podoaba Cu aurul, roșul și tot buchetul lor de flori Flori de reînviere A unor copaci rămași golași Pentru a noastră fericire .............................................................................. Cu Toamna ce ne cântă nemurirea și renașterea O renaștere lentă și fragilă În măreții de ghiocei Și crengi goale de tot Eul Această Toamnă ce ne încântă ca o Doamnă Rafinată, maternală și iubită
TOAMNA MUZICANTĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366034_a_367363]
-
misiunea îi va fi mai ușoară. Și totuși cum va proceda? Cum are să-i spună tot ce-l mistuie și tot ce simte pentru ea? Băieții au plecat în cameră să se uite la televizor făcându-se răcoare pe terasă. Rămași singuri cei doi parteneri de excursie, simțeau că între ei există un schimb de energii, că niște șocuri electrice măresc viteza de circulație a sângelui iar motorul principal care era inima, abia dacă mai face față ritmului. Se priveau intens
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
din șoc așa că femeia, și ce femeie..., a continuat : - Acolo unde o ascund nu o va găsi nici plutonierul și nici altcareva. Fără să mai aștepte, și-a însușit bunul râvnit. Nu terminase însă ; auzise discuția de dinainte. Cu brațul rămas liber a cuprins tandru pe unul anume dintre ei și i-a îmboldit pieptul, menit să fie pavăză patriei, cu sânii răzvrătiți la fel ca întrega-i ființă șoptindu-i cu un reproș tandru : - Chiar crezi că sunt urâtă goală... Vrei
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
de parcă eroul central al cuceririi independenței ar fi fost Nicolae Ceaușescu. De cum avusese ocazia să se strecoare în afara stadionului „Republicii” Albert alergase într-un suflet să prindă un tramvai „treisprezece” care să-l poarte până aproape de casă. Cei câțiva kilometri rămași i-a străbătut în fugă pe traseul pustiu al autobuzului „cincizecișipatru”. De ce atâta grabă ?! ... În ziua care urma, de fapt în aceeași zi, începea sesiunea de examene, a doua lui sesiune iar primul examen ce urma să-l susțină, acum
XXV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365392_a_366721]
-
Al treilea nu poate decât să-i susțină încurajându-i, așteptând să trecă în locul celui care va obosi mai întâi. Cât despre femeie, nici nu poate să-i deslușească trăsăturile. Nu poate să rețină de pe chipul ei decât desnădejdea, spaima rămasă încă din momentele în care pământul s-a zguduit, imploarea, în amestec cu speranța că va fi eliberată din acea capcană : „tăiați-mi piciorul, numai scoateți-mă de aici ! ”. Între cei doi, înainte ca lumina lanternei să-și arate ultima
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
Au tras-o pe femeie cu mare grijă. Piciorul care fusese prins îi este retezat ceva mai sus de gambă. Praful de tencuială și de zugrăveală stârnit până atunci, fără preget, îi oprise hemoragia. Atâtă vreme cât fusese captivă, femeia rămasă trează, conștientă, îi rugase pe tineri, din când în când : „tăiați-mi piciorul, numai scoateți-mă de aici ! ”. Prezența medicului, faptul că este eliberată, îi crează o altă opțiune : „și piciorul, piciorul, va fi salvat ? ”. Este întrebarea adresată medicului care
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
să fie N-a mai rămas și nici nu am putut să simt Totul s-a spulberat crezând c-a ține-o veșnicie. Culoarul vieții, cel neștiut, care se-arată Și teama serii, a nopților ce vor urma A zilelor rămase și-a vorbelor rostite altădată Mă vor trezi din somnul greu și-atunci te voi chema. Ca o rochiță de mireasă, e albul sufletului Pe care nu-l cunosc, pe omul care-a ajuns Cu inima zvâcnind să iasă E
TEAMĂ de COSTI POP în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365439_a_366768]
-
conștientizat, apoi, reținerea pe care a avut-o în abordarea unor astfel de mijloace. Anticipase deznodământul; în loc să iubească ar fi ajuns să domine. Orice emoție, orice trăire avută alături de iubita lui s-ar fi pierdut în negura uitării iar ei, rămași împreună, ar fi pierdut totul. În acea noapte, cea mai lungă noapte trăită, a găsit de cuviință să creadă că viața unui om nu este decât asemeni unei pânze de păianjen nevăzută, pânză la care sufletul și mintea fiecăruia trudesc
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
Mariana Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1256 din 09 iunie 2014 Toate Articolele Autorului De multe ori în viață am fost deznădăjduită, dar mai ales când trebuia să mă așez la răscrucea drumurilor și trebuia să privesc spre ultima cale rămasă. Așa fusesem învățată de tătucul meu, ca atunci când voi întâmpina greutăți în alegerea unei cărări, să fiu atentă la ceea ce las în urmă și să întorc privirea înapoi din când în când, tocmai pentru a ști să mă orientez mai
DEZAMĂGIRI ŞI ÎMPLINIRI ÎN PLAN SPIRITUAL! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365467_a_366796]
-
Toate Articolele Autorului De n-ar plânge și pădurea Ochii tăi n-ar ști să-mi dea Un amurg fără de nume Care-n cer ar lăcrima. De n-ar fremăta pădurea Toamna n-ar mai ști să-mi dea Amintirile rămase Care-n cer ar lăcrima. De nu te-ar chema pădurea Pașii tăi s-ar îndrepta Spre tăcerile albastre Și doar eu aș lăcrima. Referință Bibliografică: De n-ar plânge și pădurea / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
DE N-AR PLÂNGE ŞI PĂDUREA de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365555_a_366884]
-
noi în ceruri, acolo unde ne așteaptă Olguța, Maria și alte persoane aqdmirabile. Bunul Dumnezeu s-o odihnească pe Olguța Popescu și să-i facă parte cu drepții, în lumea unde nu există egoism, însingurare, tristețe și nenorociri. Iar celor rămași, curajul de a trece mai departe și de a înfrunta viața - atât cât a rămas, înainte de a porni pe marele și unicul drum cu un singur sens - pe care-l vom avea de străbătut, mai curând sau mai târziu, fiecare
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
să sugă Înainte să moară. LA COASĂ Vârful coasei dă cep, mustul verdelui se încarcă aerul, parcă se cimentează aburii de clorofila în nări plăcerea așezată straturi pe limba vacii Vârful coasei luminează locul sudoarea cosașului se înfige în cioturile rămase, gâlgâind de tinerețe, seminte de speranță cruci bătute mărunt în carnea pământului Vârful coasei ia câte puțin după pasul omului ca pulsul inimii respirând trohaic Vârful limbii cosește destine... ÎN FOȘNETUL FRUNZEI DE STEJAR Un cerb semeț, cu ochii plini
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
cu pași de ciută, orașul se scufunda în orele serii. CU NOAPTEA ÎN PAT Ca o țigancă, Zornăindu-și grele Brățările, Inima, Cu ochii pe geam Gemea adânc, Din toate așteptările... Până târziu fereastra Rămânea goală de venirea ta. Noaptea, rămasă singură, Se plictisea sihastra. Venea la mine -n pat, Eu, aprindeam candela. Ca o țigancă zornăindu-și grele Brățările, Inima, cu ochii pe geam Răscolea căutându-te, Zorile... Sângerau în cătina de pe deal Și tremurau, Ca roua de metal. NOAPTE
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
Al treilea nu poate decât să-i susțină încurajându-i, așteptând să trecă în locul celui care va obosi mai întâi. Cât despre femeie, nici nu poate să-i deslușească trăsăturile. Nu poate să rețină de pe chipul ei decât desnădejdea, spaima rămasă încă din momentele în care pământul s-a zguduit, imploarea, în amestec cu speranța că va fi eliberată din acea capcană : „tăiați-mi piciorul, numai scoateți-mă de aici ! ”. Între cei doi, înainte ca lumina lanternei să-și arate ultima
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
Au tras-o pe femeie cu mare grijă. Piciorul care fusese prins îi este retezat ceva mai sus de gambă. Praful de tencuială și de zugrăveală stârnit până atunci, fără preget, îi oprise hemoragia. Atâtă vreme cât fusese captivă, femeia rămasă trează, conștientă, îi rugase pe tineri, din când în când : „tăiați-mi piciorul, numai scoateți-mă de aici ! ”. Prezența medicului, faptul că este eliberată, îi crează o altă opțiune : „și piciorul, piciorul, va fi salvat ? ”. Este întrebarea adresată medicului care
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
tot interoga consoarta Sterie în zorii zilei cu pricina. Și ca s-o impresioneze, adăugase - pentru a câta mia oară? - povestea banilor meniți excursiei lor pe mapamond. Dar nevastă-sa tăcea. Privea-n tavan și-și rotea ochii de vulturiță, rămași la fel de tineri și de vigilenți ca-n vremea când nepricopsitul îi alinta. Doar bătea în blatul bucătăriei tactul, așteptând să i se limpezească turceasca. Se pomeni vorbindu-i de-o învățătură despre menirea total relativă a Banilor: -Pe bani, la
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
domnișoară, și să veniți cu forțe proaspete la muncă! - Mulțumesc, nea Cârâc. Sper să prind vreme bună, să nu plouă. - Lăsați, domnișoară, că cei tineri găsesc ce să facă și în cameră, nu numai pe munte, spuse zâmbind șoferul mucalit. Rămasă singură în stație, se uita dacă nu apare autobuzul dincurbă de la intrarea în comună. Nu a stat mai mult de zece minute și era așezată comod pe scaun, cu geamantanul său micuț lângă ea. Nu prea erau călători în autobuz
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
aproape... Dar te-am pierdut, când ochii i-am deschis. Și temător, am stins din nou privirea, Să readuc al stelelor alai. Au revenit, având și strălucirea La locul ei... dar tu... nu mai erai. În negrul gol, în urma ta rămas, O lacrimă-și plângea nedumerirea, Târându-și dâra-ncet peste obraz... De ce-ai plecat când mi-ai văzut privirea ? Referință Bibliografică: Am poposit în lumea ta, o clipă ... Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 758, Anul III
AM POPOSIT ÎN LUMEA TA, O CLIPĂ ... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364863_a_366192]
-
un stăpân desăvârșit al artei condeiului vremii sale, ușor accesibil și plăcut lecturii, astfel ca să încânte ochiul cititorului, chiar și după un secol. Dar și măiestria antologatorului este pe măsura modelului, fiindcă a știut să aleagă, din miile de pagini rămase, textele cele mai concludente, cele mai reprezentative, care să ilustreze, pe bună dreptate, acele tainice „Fațete ale publicistului și memorialistului Vasile Alexandrescu Urechia”. CEZARINA ADAMESCU 6 Februarie 2014 Referință Bibliografică: UN CĂRTURAR DE RENUME - CONTEMPORAN CU EMINESCU - cronică la cartea
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
Necunoscutu-n zări topește curajul ploii amare Pe alba lună neagră, Păzindu-i misterul neatins și nepătat De mintea crescândă, Adânc și necuprins în val, Frânt, de pictiseala cruntă a ploii rare, Din sânul cald al mării pline, Din neincercatul țel rămas. Prin ochii mei o vezi pe ea Necugetata împlinire a veșniciei îndurări... CONTINUĂ AȘTEPTARE Mă liniștesc așteptându-mi clipa, de a fi renegată, mișcându-mi un simț ascuns, în roșu-mi sânge lăcrimat, prin glasul omului, ce m-a strigat
UNIVERS INVERS (POEME) de ANNE MARIE FIERARU în ediţia nr. 772 din 10 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364874_a_366203]
-
în „ Paradisul prin distrugere” și care funcționează pe principiul potrivit căruia e posibil să elimini 99% din cei șapte miliarde de oameni pentru a salva 1% din restul de 70 de miloane, ascunși prin buncăre sau, că printr-o minune, rămași supravetuitori pe o planetă locuită de fantome și libărci. În Cabala teozofica se spune ca, cel ce salvează un om este echivalent cu a salva lumea întreagă, care a fost creată de Lumină, Energie și Iubire... Iar a ucide un
CONFLICTUL DINTRE ISRAEL SI IRAN. EXISTA ACUM TEHNICA DE EMITERE DE UNDA GENETICA PRIN INDUCTIE, ADICA DE LA PARTICULAR LA GENERAL, IN CARE IN VIITORUL APROPIAT VOM FI TOTI IMPLICATI. de CONSTANTIN MI [Corola-blog/BlogPost/364925_a_366254]
-
-așa de bine când îți scriu de toate câte cele mă-nconjoară că rujul de pe buze ivoriu mă cheamă să te văd printre pasteluri sângeriu e-așa de bine să te mângâi prin hoinăreli de noi știute dar câte nopți rămase dezvelite mi-ar da acum din menuete refrene dezgolite e-așa de bine discreta mea lumină să te culeg din ierburi de simină Referință Bibliografică: PASTELURI DIN CRENELURI 4 / Florica Ranta Cândea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2051, Anul
PASTELURI DIN CRENELURI 4 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366320_a_367649]
-
mare, să te-njosească altul, ce-i nevrednic, mandria ta de neam, ades te doare, când graiu-ți uimilește un netrebnic. E greu să fii străin la tine-acasă, când alții vor să te-nvețe, când și cum, și datina de la strămoși rămasă, ți-o calcă unii în praful de pe drum. Nu vrei să vezi aceași hartă ruptă , să asculți mereu ca astăzi, nu suntem, să-ți bată-n piept o inima doar frântă, când noi o Românie mare o vrem!.. Nu vrei
ROMÂN DE PRETUTINDENI... de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366357_a_367686]
-
ci rugându-te. ÎNTRE PEREȚI peretele alb ce-mi acoperea spatele își sapă șanțuri devenind întâi canturi minuscule apoi litere hieroglife scrieri cuneiforme trepane cu rază mică de acțiune bătându-mă pe vecie lipindu-mă camera microscopului gena miopului luminat rămasă e pagină cenușă cartagină pătrunsă în piele zilele mele le zbor între cenușă și cuie dezleagă-mă vindecă-mă ---------------------------- Adina DUMITRESCU Râmnicu-Vâlcea 20 decembrie 2016 Referință Bibliografică: Adina DUMITRESCU - HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) / Adina Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
HÂRJOANA CU MINE (VERSURI) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366372_a_367701]
-
parc. Și două veverițe. Numai seara Au mai bătut alune iernii grele. Am mai cules cu gândul toporași Și-am mai chemat-o iarăși, lângă brazi. E ca o primăvară cu... ultimii ei pași, Cu sufletul meu plin, de ghiocei rămași... Și mi te-am luat, cu un surâs, de mână Să traversăm pădurea verde, peste creste... Mi-ai pus din flori de premiant, cunună Și -ai luat în brațe primăvara, iubind ca în poveste! Elisabeta IOSIF 1 martie 2012 Referință
CHEMARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366395_a_367724]