1,687 matches
-
Floridita". La "inaugurare" Hemingway emoționat ar fi declarat "Nu merit așa ceva. E o onoare prea mare"! Constante a murit la 2 decembrie 1952, Hemingway participând la funeralii. Barul a fost preluat de soție, care a lansat un proiect închinat memoriei răposatului, proiect aprobat de clienți, inclusiv de Hemingway pe prima coloană de la intrare s-a pus un portret al lui Constan-tino, înconjurat de o coroană de foi de dafin, confecționată din metal galben. Prețul "monumentului" a fost de 500 de pesoși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Generale a Casei Sf. Spiridon. Nici casele în care s-a instalat Ospiciul, aparținând familiei Mavrogheni, nu au avut nimic comun cu mănăstirea Galata. În Arhivele Statului din Iași aflăm (Tr. 1884 Act embatic, 1861, iulie 5) doar următoarele: "Casele răposatei vornicese Ruxandra Mavrogheni aflate în apropierea mănăstirii Galata, închinată Sf. Mormânt, au fost cumpărate de ocârmuire prin Departamentul Bisericesc de la vornicul Petru Mavrogheni, fiul răposatei, spre fondarea unui ospiciu de bătrâni neputincioși; s-au dat sub administrația acestei generale Epitropii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
rostite cele câteva scurte discursuri, groparii au dat să-și înceapă acțiunea implacabilă, când s-a petrecut ceva neașteptat. A țâșnit în față cineva, necunoscut de ceilalți și neremarcat până atunci, un bărbat care s-a prezentat drept rudă a răposatului și care a pretins că era prea devreme pentru a fi îngropat Paul, că mai era o jumătate de oră până la ora anunțată în ziar, că în acest răstimp s-ar putea să mai vină vreun doritor să-și ia
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
din tonul pledoariilor Zoei Trahanache către Tipătescu nu uită deloc de cele practice: "... acuma însă mă mărginesc a te ruga să-mi faci o suplică la Ministerul de Culte în care să ceri din parte-mi să-mi acorde salarul răposatului până la regularea pensiei"", sau, la 18 februarie 1882, "știe să amenințe cu alintări pisicești à la Iunion: " Știi tu că dacă Mâțu nu-i cuminte, apoi și Mâța se va mulțumi și m-oi duce și eu pe la teatru, las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
plătiți bir! Noțiunea egalităței cetățenești nu intra deloc în mintea lor. [...] Asemenea oameni cu asemene idei nu ne puteau opune piedeci serioase, dacă n-ar fi fost sprijiniți din afară. Centrele noastre de întrunire și consfătuire erau în Iași la răposatul Mihalache Cantacuzin Pașcanu, în casele căruia s-a subscris actul solemn al Unirei, iar în județul Suceava la monastirea Slatina unde era egumen răposatul Calinic Miclescu, ales în urmă mitropolit primat al României. În fruntea comitetelor de acțiune din toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ar fi fost sprijiniți din afară. Centrele noastre de întrunire și consfătuire erau în Iași la răposatul Mihalache Cantacuzin Pașcanu, în casele căruia s-a subscris actul solemn al Unirei, iar în județul Suceava la monastirea Slatina unde era egumen răposatul Calinic Miclescu, ales în urmă mitropolit primat al României. În fruntea comitetelor de acțiune din toată Moldova erau: Mihail Kogălniceanu, Anastasie Panu, Dimitrie Ralet, Dimitrie A. Sturdza, Vasile Alecsandri, Vasile Mălinescu, Costache Negri, Alecu Cuza, Lascar Catargi, Petru Mavroghene, Costache
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi ieșit cu cinste, rănit și decorat. Imediat se răspândi vestea destituirei mele și toți prietinii și partizanii politici veniră să mă felicite de marea onoare ce mi se făcuse. A doua zi, sara, se dădu un bal în casele răposatului Alecu Forăscu, unde toți invitații mă sărbătoriră ca pe un erou al zilei. Mărturisesc că eram foarte simțitor la cuvintele lor măgulitoare, mai ales la ale doamnelor, cari jucau un rol activ în mișcarea noastră națională. Una mai cu samă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
țărei: 1. Unirea Principatelor. 2. Autonomia și neutralitatea garantată de puteri. 3. Domn străin ereditar. 4. Guvern constituțional, reprezentativ. Cu toate aceste, nu fără greutate se făcură în județul Suceava al doilea alegeri: căci avurăm în contra noastră pe șeful separatiștilor, răposatul Neculai Istrati, care era proprietar mare în județul nostru și în măsură de a lupta cu oarecare sorți de izbândă. Curentul unionist însă era așa de puternic încât în cele din urmă Istrati nici nu îndrăzni să vie la vot, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înălțarea lui la scaunul domniei era acum asigurată. De notat e că Alecu Cuza, care nu se gândea la una ca aceasta, nici a fost de față la operațiunile acestei alegeri pregătitoare. El dormea liniștit în apartamentul său din casele răposatului meu socru, Pavel Stoianovici, când i se aduse marea veste. Pe soția lui, doamna Elena Cuza, o năpădiră lacrimele, iar el rămase uimit părându-i-se că face un vis. Într-adevăr era un vis, și cel mai frumos ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne leagă de el. Părintele meu, postelnicul Matei Gane, era scoborâtorul unei familii vechi de 400 de ani, a cărei nume se vede figurând în letopisițele țărei și în arhondologia lui Vodă Cantemir. Mama mea Ruxandra Văsescu era soră cu răposații Dimitrie și Alecu Văsescu, foști deputați în camerile țărei în epoca constituirei statului român, și cel din urmă fost ministru de finanțe alături cu Ioan Brătianu în cea dintăi periodă de guvernare a regimului liberal sub Vodă Carol. La vrâsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
începutul domniei lui Vodă Cuza am fost înaintat președinte tribunalului Suceava și după un an transferat membru la curtea de întărituri din Iași, unde am stat până la desființarea ei. Nu pot să uit pe unul dintre membrii acelei curți, pe răposatul Balica, care era un șăgalnic 49 cu mult haz și foarte simpatic tuturor. El avea obiceiul să numească pe tinerii ușuratici și fără ocupațiune, chirapleși, adecă pierde-vară, cum am zice noi. Vodă Cuza, înainte de a se alege Domn, era și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
domnișoare de căpătuit. Astfel dulcea perspectivă de a dobândi o soacră îmi era deschisă pretutindene. Însă gândul însuratului nu-și făcuse încă drum în inima mea. Nu-mi sosise ceasul. Aveam un apartament închiriat la al doilea rând71 în casele răposatului Iancu Anastasiu, un adevărat cuib de holtei, unde se adunau toți tinerii din oraș și din împrejurimi, și mărturisesc că a trebuit să am o adevărată putere de voință sau mai bine zis un dezgust înnăscut contra jocului de cărți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
deveni Domn al Moldovei. Un fel de plebiscit s-a organizat în saloanele sale unde se subscria pentru dezlipirea țărilor surori; se făceau dese întruniri publice la primărie, unde corifeii separatiști, între care se distingeau Dl. Nicu Ceaur Aslan și răposatul Teodor Boldur Lățescu, țineau discursuri de o extremă violență contra fraților noștri munteni; se specula prin o gazetă înființată ad-hoc asupra intereselor noastre vătămate prin strămutarea capitalei în București și astfel se crease o atmosferă îngrijitoare care dintr-un moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să desfacă un fapt politic la realizarea căruia el însuși conlucrase. La prima ciocnire însă a procesiunei cu forța publică, Mitropolitul a dispărut și n-a fost găsit decât sara târziu, ascuns în dosul unui butoi dintr-o pivniță a răposatului Dimitrie Anghel. Liniștea odată restabilită, s-a procedat imediat la arestarea autorilor provocători ai acestei culpabile mișcări și astfel țara a fost cruțată de un dezastru fără seamăn. Nu voi tăgădui însă că represiunea a fost din cale afară de sângeroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
decât acel politic, și ne-a redeșteptat la o nouă viață literară care părea de mult amorțită. Izbânda finală a fost a Convorbirilor, căci Revista contimporană a închinat steagul de mulți ani, iar Convorbirile trăiesc și astăzi. Însuși Hasdeu și răposatul V. A. Urechia, care erau capii mișcărei contra junimiștilor, au sfârșit prin a intra în rândurile lor, luând parte la multe din ședințele săptămânale ce se țineau în București, la Maiorescu și Iacob Negruzzi. Din nenorocire însă, a început de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
primăvară. Așa îmi aduc aminte că, în dimineața unei zile calde și senine din luna august, eram dimpreună cu prepelicarul meu Milord pe o bogată miriște de grâu, de pe moșia Spătăreștii, din județul Suceava, proprietate a lui Alecu Millu, acum răposat. Ce frumusețe aveam dinaintea ochilor! Întreaga câmpie cât cuprindeam cu ochii, brăzdată ici colea cu arături, împestrițată cu fânațe, cu mohoare, cu lanuri de porumb și ovese, cu dumbrăvi pline de vietăți, se deștepta acum din somn și din sânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
literar și muzical. Așa îmi aduc aminte că într-o zi de toamnă, pe la culesul viilor, cu vreo 30 de ani în urmă, căci vai, zecimele de ani trec repede fără să le prinzi de veste, am fost invitat la răposatul Alecu Șendre, pe atunci un tânăr și vesel profesor universitar, la o vie a sa de la Copou, unde mă aștepta o masă mare, îmbelșugată, întinsă sub niște tei umbroși la care asistau și alți vreo 20 de oaspeți, toți tineri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
altă carieră; să lepăd penelul și să ieu condeiul și nu știu zău dacă schimbul a fost în avantajul meu. Cu toate aceste, din când în când, în oarele când n-aveam ce face, cum zicea un candid poet acum răposat, tot mai schițam câte o vedere, câte o figură pentru a nu pierde obiceiul, iar după ce am intrat în "Junimea", instinctiv m-am apropiat de acei care ca și mine țineau penelul în mână. Aceștia nu erau mulți la număr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de haimanale; vorbea tare, gesticula larg, răpunea din gură toate femeile și regula și politica țării. Om simpatic, dealtfel, cu o spoială de cultură generală și cu un dar de vorbă bun pentru a încălzi mahalalele, el izbuti pe timpul când răposatul Dimitrie Pruncu era prefect de Iași să se aleagă deputat în Colegiul al IV, acum desființat. În Cameră dânsul se manifestă o singură dată prin o interpelare la adresa d-lui Dimitrie Sturdza pe atunci ministru de Culte, cuvântare lungă, greoaie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
este diferită de cealaltă: imaginile cioplite în lemn înfățișează în mod naiv una din caracteristicile vieții celui îngropat acolo, iar epitafurile sunt scurte poezioare lipsite de obișnuitele clișee și pline de tâlc, scrise la persoana I, ca o spovadă a răposatului însuși. Tot în Săpânța am vizitat și Mănăstirea Peri. Aceasta, așezată fiind pe malul românesc al râului Tisa, în Parcul Dendrologic Livada, în imediata apropiere a graniței cu Ucraina, este făcută în întregime din lemn și are o înălțime de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
depășit valoarea omului sau colaboratorului. Unii dintre acești „Oameni văzuți de aproape“, precum Henric Sanielevici, Nae Ionescu și Dem. I. Theodorescușaca lul, au dat de furcă memorialistului, care i-a dezgropat și Îngro pat din nou pe bieții noștri colaboratori răposați, cu o aplicație uneori supărătoare, alteori de un gust mult discutat, capricioasă și vagabondă prin digresiunile ei, dar credincioasă tradiției acestui gen gură-rea, ingrat și incomod al istoriei mă runți șurilor omenești. Cel dintâi dintre mai sus pomeniții n-a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cetatea, catedrala și cimitirul vechi, pe povârnișul căreia aveam să privim amândoi, În acea primăvară neuitată, nămeții rozalbi de meri și de caiși Înfloriți rostogolindu-se până În satul româ nesc urgisit dincolo de zidurile Cetății. Rezemați de stela funerară a sasului răposat acum două sute cincizeci de ani, ascultam Îmbrățișați, prin ceața matinală a zilelor de mai, vocalizările latine ale valahilor noștri din vale, lătratul Înăbușit al câinilor, mugetul prelung al vitelor duse la pășune, trâmbițatul Încrezut al cocoșilor, vesela Întrecere a cio
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la Cernăuți și cea mai în vârstă din grupul nostru, ar fi vrut să se întoarcă din drum, dar nu se mai putea face acest lucru. Ne îndreptăm spre Taxobeni, peste tot era beznă, așa cum era în dreapta Prutului pe vremea răposatului Ceaușescu. Numai Dumnezeu a scos-o în calea noastră pe sora lui Ilie Ilașcu, în acea seară întunecoasă. Am străbătut repede cei doi-trei kilometri de la vama Sculeni până în satul Taxobeni. Am oprit mașina lângă cimitirul și biserica din sat, urmând
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ar fi Pedro Enrique Alfonso, candidatul oficial al partidului de guvernămînt, a cărui poziție e cam incert din punct de vedere politic; pare prietenos cu americanii și curtează aproape toate celelalte partide. Campionul dreptei este magnatul Arturo Matte Larraín, ginerele răposatului președinte Alessandri, care se bucură de sprijinul tuturor sectoarelor reacționare ale societății. Ultimul pe listă este Salvador Allende∗, candidatul Frontului Popular, sprijinit de comuniști, chiar dacă aceștia și-au văzut puterea de alegere redusă cu 40 000 de voturi, adică numărul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
de Armagli, în Irlanda, dorea cu înfocare să moară în ziua pomenirii morților și în mănăstirea din Chiaravalle, pentru a putea fi ușurat de chinurile Purgatorului prin mijlocul nenumăratelor rugăciuni, pe care Biserica le face în acea zi pentru cei răposați, și astfel să ajungă cât mai degrabă la fericirea cea veșnică. Această dorință a evlaviei sale, a fost ascultată. Pe când se întorcea de la sfântul Părinte Papa Eugeniu al III-lea, fu lovit de o boală grea chiar în Chiaravalle, atunci
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]