3,048 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în piruete grațioase către văzduhul morocănos, se întrezărește imaginea apocaliptică a norilor, ce se adapă direct din talazurile mării, răscolite de vântul dezlănțuit. Mare și cer își împletesc degetele în pletele furiosului zeu, deranjat de iscoadele dezmățate ale iernii, coborâte de pe crestele munților, unde sălășluiau de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări
REVANȘĂ PIERDUTĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374330_a_375659]
-
în turnul poetului pentru ca fiecare să descopere turnul propriu. Poetul iscă necunoscutele vieții pentru a-și afla menirea, decis să-și asume imponderabilele („născut pentru că așa a trebuit să fie/ din plăcere și în durere/ pentru oameni și țară/ voi răscoli pământul/ strămoșilor mei/ din care voi scoate aurul căutat de ei”), legătura cu strămoșii, aflarea sensului și împlinirea destinului. Condiția creatorului - Scriu și mă rog - este a scrisului ca rugăciune, creația este oficiere a unui act sacru. Imaginea vizuală are
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > CUMVA... Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1369 din 30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ne-a rătăcit unul de altul viața Și totuși, nu îți sunt străin! Din când în când vântul schimbării Mă răscolește c-un suspin Sedimentat în amintirea simțirilor ce ne-am promis Și-aș vrea atât de mult să ierți Că niciodată nu ți-am scris! Mi-am frânt ființa-ntre secunde Zburând hoinar spre paradis, Mă-nsângerasem până-n suflet Ca să-nțeleg
CUMVA... de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374415_a_375744]
-
Acasa > Poezie > Credinta > VIAȚA,CA O LUPTĂ! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă zbat,ades cuprins de neputință, Păcatu-mi dă târcoale,neîncetat! Îmi răscolește-ntreaga mea ființă, Prea slab sunt Doamne,singur ca să scap! O,vino Tu,Iisuse-n suflet și alungă, Pe cei,ce-mi dau război,necontenit! Prezența Ta,în mine-o să-mi ajungă, Tot restul vieții,ce-mi rămâne de
VIAȚA,CA O LUPTĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374493_a_375822]
-
prin inima vântului, cu spicul fremătând aur și glasul lui lovește tăcerile gândurilor nerostite. În palmă frământ doar coaja bobului de grâu. Pâinea s-a uscat în globul cuvântului prea rostit de oameni. În mine azimă crește și spovedania orbului răscolește prezentul într-un pridvor plin de vrăbii. Una mi-a furat de pe umăr castelul de nisip în care, un scaun gol trosnea așteptare pentru un viitor mai bun. Gândesc arderi nesfârșite într-un cuptor numit Poezie, printre culorile furtunilor nenăscute
PÂINE DE GRÂU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374516_a_375845]
-
dormit. doar am căutat pajiștea pe care, răscolit mi-e cuvântul de tăcerile tale. atunci, departe de clipa de acum, erai simplu călător printre faldurile de pietre ascuțite ale bătăilor inimii mele. nu. nu am dormit. te așteptam să-mi răscolești ființa cu căldura ta. nu ai venit. rătăcești mereu printre culori fără acoperire în aria trăirilor în care învăț încet,încet, să nu mă mai scald. nu. nu dorm. tâmpla dreaptă îmi șoptește o rugă anostă. cea stângă surâde grațios
NU. NU AM DORMIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374518_a_375847]
-
și lacrimile, și dorul de iubire curată, să găsești doar umbra. nu. nu am dormit. mi-am ascultat umbra în ultimul concert păstrat ca epilog sublim fețelor lungi, cenușii, cu ochii fără clipiri. oare... nu. nu am dormit. doar am răscolit jarul cuvintelor tale. în palme simțeam simbolurile cum dansează alert în pașii rostogoliți printre crucile adormite. aveau capetele adumbrite de copacii cimitirelor în care, poeții își aruncă trupul, într-un ultim asalt către niciunde. nu. nu dorm. doar prind în
NU. NU AM DORMIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374518_a_375847]
-
Ochii se vor bucura de tot ce văd dând semnificație la evenimente pentru tot ce se întâmplă. Mai bogat cu o zi, ce sânge se plimbă prin vene cu roșu aprins ca buzele tale sub care se naște întregul. Vise răscolite fără măsură măsură își vor găsi păstrând somnul cu fluturi cu aripi pictate color, mărturisindu-ți iubirea de-a valma cum freamătă în pânza de in. Măcinând tot ce-a fost în mirosul tare de cimbru mă voi trezi cu
MAI BOGAT CU O ZI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374566_a_375895]
-
aglomerări umane-n gări... Un fluturaș îndrăgostit curtează-o floare... Din mușețel răzbate-n aer dulce boare... Pe-un fir de iarbă urcă-ncet o buburuză... Și... n-aș mai vrea-n oraș să văd lumea ursuză... Cu tălpi desculțe răscolesc plăcut țărâna... Și-mi fac din buchețel de flori de câmp cununa... Cu ochii strâng de pe câmpie măreție... Și... nu vreau să aud de-a lumii isterie... Privind, culcată-n grâu, cerul atât de-nalt, Nu numai trupul, dar și
CÂMPIA... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374602_a_375931]
-
minți, e simfonia veșnică a naturii. Este și simfonia naturii lui sufletești. Dacă există o bogăție a verbelor vântului, registrele lor sensibil- imaginare sunt infinite: vântul sună, frânge, pleacă, urlă jalnic, miaună, trezește din vis, farmă, leagănă, sfâșie, naște, despică, răscolește, zvârle, suspină, mângâie, arde, scutură, poartă, îngheață, stinge, umple, trece-n șuier, suflă, cântă, viscolește, pătrunde, mugește, visează, clatină, viuește,, chiuie, mișcă, duce, se îmflă, întoarce, iese, mână, flutură, vâjâie, bate lin și dulce, desprinde, acoperă, împreună camp și cer
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
adiere și zefir, la vijelie și furtună, viscol, uragan. Vântul este perceput auditiv(sună, urlă, miaună, suspină, trece-n șuier, cântă, mugește, vuiește, chiuie, vâjâie-ncet),tactil(mângâie, arde, îngheață), olfactiv(aromește, îngreunează cu miros). La fel de vastă este aria elementelor răscolite de vânt: oceanul, capul poetului, nisipul pustiurilor, fruntea încinsă de gânduri, flăcările, părul ușile, ferestrele sparte, trestiile, frunzele, creanga, marea, codrii, florile de tei, perdelel, apele, cărările, cântările, inima, salcâmii, gândul, idealurile, patimile, plopii, talanca, atotștiutoarea(luna), valurile, cumpăna de la
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
corabia, nădejdile, calul, harpa, Cuvântul ”vânt” rimează cu mormânt, pământ, urlând, sfânt, cânt. ”Cântul” ar putea să aducă o undă de veselie , dar epitetul ”aspru” arată tot tristețea, înfiorarea, dezolarea. Dacă efectele malefice, distructive sunt dominante (farmă, frânge, sfâșie, despică, răscolește, zvârle, arde, îngheață, desprinde, lovește, risipește), vântul are și efecte benefice. De nimic altceva frumusețea teiului nu va fi pusă în valoare mai mult decât de vânt: ”Iară tei cu umbra lată și cu flori până-n pământ/ Înspre apa-ntunecată
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
și de la Hesiod, dar, în mod sigur, și de la dacii noștri, care aveau un cult al zenitului, al înălțimilor reprezentate prin soare și prin munte, se manifestă și prin viziunea asupra vântului. La EMINESCU vântul vine ”din margini de pământ” , răscolește cerul și stelele, le desprinde, furtuna îmbracă proporții cosmice: ”Răsar-o vijelie din margini de pământ”(”Despărțire”) ” Și-atunci vântul ridicat-a tot nisipul din pustiuri” (”Memento mori”) ” O! De-aș vedea furtuna că stelele desprinde”(”Andrei Mureșanu”) Vântul are
SIMFONIA EMINESCIANĂ A VÂNTULUI de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1476 din 15 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374595_a_375924]
-
frumuseți negrăite prin fuga gândurilor neîmblânzite. Încălzeam cuvintele în palma ochiului trup, Pâna la coapsa din văzduh Și ne-mbrățișam până la rodul crud din amurg, Unde susurul apei răcorea oglindirea ochilor stea, Fără a mai ține cont de limita mea. Răscoleam sentimentele așa cum fugeau iepele, În Pădurea Neagră, printre spinii de jar unde ielele, Transformau dansul haotic din iubire în venin, Până la sceptrul divin. CARTEA VIEȚII Dacă inima din tine acum bate, Pentru cea mai minunată carte, Învață prin a vieții
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
a valului, a spiralei, a șarpelui și a cocoșului, motive deja recunoscute în lume. Așa ajunseseră bunicii să-i aline dorul de ei o sâmbătă și o duminică de iunie! -A! Te-ai trezit?! se arătă surprins bunicul Zain. Mai răscoleam și noi printre amintiri... -Cum adică?! zise copilul încurcat... Cum răscoleați? Și Bunu se porni pe-un râs ștrengăresc, luând seama când la el, când la bunica Miluța. Aceasta, fire domoală și duioasă cum ți-ar fi spus și numele
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
recunoscute în lume. Așa ajunseseră bunicii să-i aline dorul de ei o sâmbătă și o duminică de iunie! -A! Te-ai trezit?! se arătă surprins bunicul Zain. Mai răscoleam și noi printre amintiri... -Cum adică?! zise copilul încurcat... Cum răscoleați? Și Bunu se porni pe-un râs ștrengăresc, luând seama când la el, când la bunica Miluța. Aceasta, fire domoală și duioasă cum ți-ar fi spus și numele, zâmbea larg spre fotografiile vechi, parcă prăfuite de vreme, iscodind chipurile
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
puteau întâmpla dacă cheia ei era găsită de un om rău. Simțea că nu o pierduse. Își amintea că o pusese bine, cu gândul că locul în care o așezase era sigur, dar nu își amintea care era acel loc. Răscolise împreună cu copii nu numai iarba, ci și boscheții și cărămizile de la marginea locului de joacă, fără să dea măcar de urma cheii. - Atunci..., Dănuț se ridică, eu merg cu băieții. Își scutură pantalonii de câteva fire de iarbă închipuite și
CHEIA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373325_a_374654]
-
despre viața ei și despre dragostea ei cu Eminescu...Se țesea o legendă...Iar clopotele spărgeau asurzitor întunericul senin al nopții, tot cu lună, și tot cu stele...Se-nfiorau florile, plângeau copacii, agoniza micuțul pârâiaș și tot Văraticul era răscolit de cumplita durere... Prinzând de vestea morții de la călugărițele ce se boceau pe cărăruie, doctorul Taussig lăsă trăsura încet și începu să se închine: - Dumnezeu s-o ierte! - Dumnezeu s-o ierte, domnule doctor! Apoi tăcut, intră în casă, o
MARTIRII LUI EROS-PREZENTARE DE LILIANA-CORINA GLOGOJANU-BOIA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373382_a_374711]
-
fierbinte Despre tăceri ce-odată m-au durut Și-am să-ți deschid a sufletului poartă Să regăsești iubirea ce-ai pierdut... Când dorul tău va înflori în cântec Și glasul tău în șoaptă de iubire Te voi căuta...voi răscoli trecutul Să te găsesc cumva în amintire Și clipele din mers le voi opri Ca prizoniere a iubirii noastre Când brațul tău va deveni aripă Și-ai să mă porți spre zările albastre... Referință Bibliografică: Când brațul tău... / Maria Luca
CÂND BRAȚUL TĂU... de MARIA LUCA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373478_a_374807]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ȚI-AȘ SĂRUTA PRIVIREA Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Ți-aș săruta privirea Prelinsă-ncet pe mine, Ce-mi răscolește firea Păstrată pentru tine! Ți-aș strânge-n palme râsul Să nu se piardă-n zbor, Cu el să-ți mângâi plânsul, În clipele de dor. Ți-aș prinde stele-n păr Cu raze de lumină, Și-n anii fără
ȚI-AȘ SĂRUTA PRIVIREA de DANIEL DAC în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373599_a_374928]
-
să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea. Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii acesteia departe, pe
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
Amprente > DESCHIDE-MI PORTALUL IUBIRII Autor: Gabriela Docuță Publicat în: Ediția nr. 2026 din 18 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Poate marea să-mi simtă durerea Când lacrimile mele o săruta, Îmi SIMTE vântul tulburarea existenței Când gândul meu o răscolește întruna? VEDE răsăritul cum apune lumină Când întunericul firii mă cuprinde, Oare tu chiar vezi în mine Perfecțiunea, dincolo de-a mea orbire? AUDE copacul cum prind rădăcina Când viscolul sorții mă trage afară, Primăvara din mine aude speranța Pentru
DESCHIDE-MI PORTALUL IUBIRII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373617_a_374946]
-
te strâng în brațe. Mi-ești drag. Soare: Dar mie nu-mi face bine. Sera: Nu mă iubești? Soare: Crezi că aș fugi cu tine dincolo, dacă nu mi-ai fi dragă? Sera: Nu cred. Soare: Atunci nu-mi mai răscoli sufletul. Sera: Îmi este milă de Malu. Soare: Acum ți-e milă de el. Rămâi cu el. Probabil că îl iubești. Sera: Pe tine te iubesc. Cum să rămân cu el? Sunt egoistă. Vreau să trăiesc fericită alături de omul pe
PĂIANJENUL de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373548_a_374877]
-
mă apuc A-nflorit cu frigul iar Cluju-ntreg și Mănășturul Ca privirea în pahar Când o cerni cu împrejurul Floarea s-a îngălbenit De pe palma primăverii Când frigul iar a venit Chiar și-n faptul alb al serii Frunzele se răscolesc Pe sub palele de vânt Pașii când ni se-ntâlnesc Prinși pe aripi de cuvânt Și doinește bolta nouă Pe sub frigul ce-a rămas Cu priviri doar ne mai plouă Și cu florile-n popas 24 aprilie 2017 cluj Referință Bibliografică
PE SUB ARIPI DE CUVÂNT de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373643_a_374972]
-
meteor prin stelele cosmosului... Chiar și Luna pare mai strălucitoare și frumoasă Iar împăcarea-i mai dulce și duioasă... Fiecare coardă de chitară în serenade ne sfâșie, Praful iubirii prin stele se împrăștie... Fiecare notă dintr- un vals amurgit ne răscolește, Amăgind ființa dragă care ne iubește... Fiecare dintre noi avem doruri secrete, uitate... Gări regăsite aiurea într-un miez de noapte, Flori din pomii anilor, de vântul vieții scuturate, Iubiri începute, regăsite sau demult uitate... Emilian Oniciuc (Lican)- 13.05
ROMANTICII de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371323_a_372652]