6,632 matches
-
ușa cabinei peste degetele de la mână. S-a lovit rău de tot, îi dădeau lacrimile. Când tractorul începu să gonească la vale, noi cei din cabină am început să săltăm până în tavan. Am făcut cucuie în cap. Afinele s-au răsturnat, noroc că gălețile erau legate cu baticuri la gură. După niciun kilometru, n-am mai putut suporta teroarea din cabină și am cerut șoferului să oprească, să coborâm. Ah, ce liniște și bine era acum să mergi pe jos către
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
Acasa > Stihuri > Semne > EREZIA NIMICULUI COTIDIAN Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1295 din 18 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Și nimic mai mult dar nici mai puțin Ignoranța știe totul însă nu face nimic Tăcerea răstoarnă toate cuvintele Nu pune totuși poetul pe fugă Ce urmează S-ar putea citi Sub fiecare lacrimă hibernează câte-un poet Lăsat la voia poeziei se îndrăgostește cu fiecare vers Înhăitându-se cu proxima centauri cu târfa împăratului Istoria își
EREZIA NIMICULUI COTIDIAN de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349330_a_350659]
-
celor care intră în Sfântul și Marele Post este pe de o parte accentuarea simbolismului centrului, în centrul Postului aflându-se Sfânta Cruce, care ne aduce aminte că semnificația fundamentală a Postului este răstignirea, răstignirea patimilor, a poftelor, pentru a răsturna într-un fel drama căderii produsă în Adam. Într-un fel, pentru a ieși din Adamul cel vechi și a-L însoți pe Adamul cel nou. Pe de altă parte, cinstirea Sfintei Cruci are ca scop fundamental aducerea-aminte că primordială
DESPRE CRUCEA LUI IISUS HRISTOS CA LEGE SUPREMĂ A VIEŢII NOASTRE de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 79 din 20 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349674_a_351003]
-
Mircea era disponibil. Putea să aștepte câteva zile. Doamne, ce este și cu nevoia unui corp tânăr și dornic de răsfăț în brațele unui bărbat potent. Abia aștepta să fie cu el la munte. Mircea o coborî de pe el și răsturnând-o începu din nou să o acopere cu sărutări fierbinți și pătimașe. Sânii erau cei mai alintați de buzele sale pricepute și de limba sa neastâmpărată. Aflase slăbiciunea fetei din prima noapte de dragoste. O simțise cum se înfiora când
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
reclamară pe procurator care fu nevoit în urma protestelor acestora să facă concesii. Ponțiu Pilat înțelesese într-un târziu că Tiberius din cine știe ce motive, ținea partea iudeilor, care reclamau orice abuz, aceștia sperând ulterior la mai mult, și anume: să-l răstoarne din scaunul de procurator aflat în Cezareea Maritima. Dar împăratul ținea partea nu numai iudeilor ci tuturor celor din provincii, așadar nu îi favoriza pe iudei în mod special. Tiberius refuzase deci cererea părții iudee de a-l pedepsi sau
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
să învețe că adevărata măreție se dovedește prin lucrurile cele mai umile. El a fost atât de impresionat de gestul spălării picioarelor realizat de Mântuitorul, încât este singurul dintre evangheliști care îl redă cu multe detalii. „Deodată, Domnul și Învățătorul răstoarnă spectaculos piramida ierarhiilor lumii. Văzându-L încins cu ștergar și aplecându-Se la picioarele colegilor Lui, să le spele, asemenea unui sclav, inima lui Ioan n-a mai rămas aceeași. Astfel, Ioan a învățat să mențină în echilibru ambiția și
O CARTE DESPRE CHEMARE SI NASTERE DIN NOU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344434_a_345763]
-
continui somnul dulce de dimineață în brațele ei. Incepeam să mă îndrăgostesc, oare? Dintr-o dată, bambina saltă la o lansetă și mă reped să prind lanseta pentru a înțepa peștele. În graba mea de-a ridica mai repede lanseta, am răsturnat termosul. Noroc că avea capacul strâns, altfel pătura s-ar fi umplut de cafeaua fierbinte. Când am prins în mână lanseta și am început să mulinez, am simțit că la capătul nailonului se afla ceva care se opunea intenției mele
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
pârâu. Odată, au încărcat o grapă cam mare, era greu de ajuns până devale, la pârâu, unde aștepta sania. Chiar deasupra pârâului, fiind pantă mare, uncheșul Iacob a înfipt furca în fânul de pe grapă, să țină contra, să nu se răstoarne grapa. Era alunecuș. Deasupra pârâului, grapa se înclină, se răsturnă pe o parte, apoi se răsturnă încă odată, încât îl prinse pe uncheșul Iacob dedesupt. Cărăusul era în față, tata mergea în urmă. Au rămas îngroziți văzând ce-a pățit
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
de ajuns până devale, la pârâu, unde aștepta sania. Chiar deasupra pârâului, fiind pantă mare, uncheșul Iacob a înfipt furca în fânul de pe grapă, să țină contra, să nu se răstoarne grapa. Era alunecuș. Deasupra pârâului, grapa se înclină, se răsturnă pe o parte, apoi se răsturnă încă odată, încât îl prinse pe uncheșul Iacob dedesupt. Cărăusul era în față, tata mergea în urmă. Au rămas îngroziți văzând ce-a pățit uncheșul. Și-au zis: până aici i-a fost! Disperați
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
unde aștepta sania. Chiar deasupra pârâului, fiind pantă mare, uncheșul Iacob a înfipt furca în fânul de pe grapă, să țină contra, să nu se răstoarne grapa. Era alunecuș. Deasupra pârâului, grapa se înclină, se răsturnă pe o parte, apoi se răsturnă încă odată, încât îl prinse pe uncheșul Iacob dedesupt. Cărăusul era în față, tata mergea în urmă. Au rămas îngroziți văzând ce-a pățit uncheșul. Și-au zis: până aici i-a fost! Disperați, au adus niște răzlogi, au început
UNCHEŞUL IACOB de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347995_a_349324]
-
săracii ca să-i crească pe ei Nu au mâncat banane sau mușchi file gratar Și-acuma sunt lăsați să moară... de mișei Ce doldora își poartă banii în buzunar... De s-ar scula din moarte un Horia din munți Ar răsturna Carpații cu brațele-i de fier Degeaba tras pe roată sub arborii cărunți De cei la fel cu vulturi de azi ce nu mai pier... O, scoală Țepeș frate! Și țeapa pregătește Nimic nu îi oprește decât pedeapsa ta Poporu-acesta
ŞI LACRIMA-I VÂNDUTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348091_a_349420]
-
Ai tratat trei nopți...” - Lasă scuzele! - Da, nevastă, dar uiți că am o firmă... - Un rahat! Scutește-mă! El s-a uitat la ceas, a prins un șorț de curea și a trecut, oftând, în bucătărie... MARȚI L-a găsit răsturnat în fotoliu, cu televizorul deschis. Adormise. În bucătărie era curat. Masa goală. În frigider, mai nimic.. L-a zgâlțâit fără menajamente. - Da’ scoală odată! Nu auzi? - Ce-ai femeie?... N-ai somn? - Știi că n-avem nimic de mâncare? - Am
SĂPTĂMÂNA ORBULUI! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348191_a_349520]
-
topește/ dintru nălțime urnind povara/ Apelor, să varsă și să bujdește/ Toate îneacă, surpă și prăvale/ Și nu-i ce să-l oprească din cale,// Așa Vlad neînvinsul să răpede/ Și cu șiraguri nespăimântate,// frânge, taie ce nainte vede,// surpă, răstoarnă, calcă, străbate/ Și nu-i vărtute nice tărie/ Să-l contenească sau drum să-i ație“. Rima adesea este bogată și ingenioasă, substantive rimează cu omonimele lor verbale, adjectivele rimează cu substantive proprii( mișel-Cucavel, maestro-Sestru). Deasemenea rimează verbe cu adjective
IOAN BUDAI-DELEANU PROMOTOR AL PROMOVĂRII LIMBII LITERARE ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348143_a_349472]
-
în care puteam pune tot ceea ce doream pentru a-l umple, a-l împlini oricând oricum cu imaginația, chiar și cu gândul... simplul gând de împlinire. Ce poate fi mai complicat decât simplul gând de împlinire întru bucurie? S-au răsturnat carele de foc ale cerului în poala viselor mele când soarele a lăsat înserarea să-i învelească urmele. Apoi, ca un tablou viu, mereu în schimbare, umbrele năvalnic au răsărit înaintea lunii în care regăsesc propriul corn, plin de semințe
PARANTEZĂ PLINĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347519_a_348848]
-
ingineră de s-a lovit așa de tare la cap. Când a văzut locul unde era pata de sânge, a ajuns la concluzia că povestea inginerului cu împiedicatul fetei este cusută cu ață albă. Era un sac mai înafară și răsturnat pe jos, dar acesta după cum arăta, căzuse mai mult în urma unei lupte decât a unei împiedicări. Îl simpatiza pe inginer, era șeful său direct și era bine să pară că nu știe nimic. A luat o găleată cu apă și
FIARA CU CHIP UMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347478_a_348807]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > DIN VIS ÎN VIS Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1192 din 06 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Nisipul tot părea că se-adunase Pe trupul meu, inert și-nvinețit. Din ochi lumina mi se răsturnase, Cerul mi-era de umbre îmbâcsit... Tot ce voiam era un bob de aer. Sub duna albă-abia mai respiram Dar n-așteptam minuni și niciun vaier Din pieptul meu zdrobit nu mai scoteam Îmi așteptam sfârșitul prinsă-n lațul Acestui
DIN VIS ÎN VIS de AURA POPA în ediţia nr. 1192 din 06 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347756_a_349085]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > MELANCOLICA Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului E frig. E ger. E iarnă. Ea amintirile și le răstoarnă, În odaia ei rece, întunecoasă O cuprinde o profundă angoasă. Ea, o fată cu păr rebel, roșcat, Parc-ar fi fost proaspăt inelat, Cu pletele-i zburlite, ondulate, De șuvițe blonde împăienjenate, Părul mirosind a flori de tei, Amintește de
MELANCOLICA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350098_a_351427]
-
Acasă” suna atât de emoționant în vocea lui vibrantă. Scoase bagajele, încuie mașina și o conduse spre micul ponton de care era legată o lotcă. Pășind în spațiul îngust, Mona își pierdu echilibrul. Ambarcațiunea se înclină amenințător, gata să se răstoarne. Dumnezeule! Era atât de aproape de suprafața apei încât avea impresia că la fiecare zvâcnire a vâslelor se putea întoarce cu fundul în sus. Ea își ținu respirația, de parcă asta ar fi ajutat-o să nu se dezechilibreze din nou. Apoi
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
chip, o ridică brusc în brațe și o trecu pragul în cel mai tradițional mod cu putință, luând-o pe nepregătite. De îndată ce o lăsă pe blana moale de oaie care acoperea podeaua, se trezi atacată de o nălucă, care o răsturnă pur și simplu de pe picioare. - Robinson!!! La strigătul pătrunzător al bărbatului, un val de aer răzvrătit de niște aripi imense, răvăși părul Monei, după care, totul încetă. Cu coada ochiului, femeia zări un pelican imens, care clămpăni câteva minute nemulțumit
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
capră, cu două coșuri doldora de legume și fructe, care începu să behăie: “Ia morcovelul! Ia vărzica! Ia zmeurica!” Și toți dădură buzna peste coșurile ei. Nea Martin umflă trei legături de zmeură, iepurașul vreo cinci morcovi, iar purcelul îi răsturnă și murdări un coș plin cu fructe, spre supărarea caprei care-i azvârli cu ciudă o copită drept în rât: “Fir-ai tu să fii de nespălat!” O, ce zarvă!... Ce râsete!... Ce hărmălaie!... În balconul cerului apăru și doamna
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
mai mare? O cușcă mai luxoasă? Doar n-o fi vrând să locuiască în cușca leilor! - Am auzit că-i face curte leoaicei! chițăi veverița. - Da de unde! guiță purcelul. Leoaica iubește un mistreț care a râmat toată grădina și a răsturnat toate cuștile. Era nebună când a văzut atâta forță în râtul lui. - Fii serios! a mormăit nea Martin. Are ea un leopard, nu se încurcă cu nespălatul de mistreț. Și tot așa se bârfi pe seama acestora, în hazul tuturor. Se
ROMANUL FANTASTIC MĂRŢIŞOR- FRAGM.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350126_a_351455]
-
natura asta capricioasă a ființei pe care nu mai știu cum să o susțin să nu cadă cu tălpile spre cer arătându-i lui, cerului cât a mers, cât a stagnat. Râd pentru că mă și văd ca pe un tir răsturnat pe șosea, dând din roți în neștire, iar pe tine încercând să mă ridici cu tot felul de pârghii complicate ale sufletului, ca apoi să le folosești pe cele ascuțite, adică pe ale tale. Mulți spun că spiritul este ascuțit
FRICĂ, FRUNZE, LINIŞTE, TOAMNĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350244_a_351573]
-
Iacob Publicat în: Ediția nr. 374 din 09 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului liniște amorfă Mi-am golit buzunarul de valuri, fiindcă pescărușii plecaseră în voiaj pe plaja de niciunde și, în liniștea dintre nisipuri, cugetam la clepsidrele prea des răsturnate de-aiurea. Dumnezeu plecase la pol să încheie niște afaceri cu Moș Crăciun, iar eu rămăsesem singur, dar singur de tot și nici sirene nu mai veneau pe la mine. Ce liniște amorfă, mi-am zis, lipsește orice fel de culoare
LINIŞTE AMORFĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361884_a_363213]
-
uitare, pentru încă o veșnicie. atingi cuvintele în vârstele nescrise umanului pe filele furate din spirala verdelui. te cerți cu trunchiurile copacilor. aștepți primăverile cu pofta sălbaticului flămând de înflorire. între două petale de lotus îți așterni privirea. pământul se răstoarnă iar candela aprinsă gândului tău, îți umple răsuflarea de versuri. atingi sufletul cuvântului cu încă un hohot de gând, reîntregind ecoului plimbarea prin tunelurile fine ale pasului gheții printre fibrele timpului... atins de cuvinte în vârstele tale, transformi pumnul de
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
mai este bună sensibilitatea, dacă bocancii tot grei sunt și vin, și vin, pe drumurile prăfuite ale indiferenței. și calcă, și calcă adânc, bucuroși de urmele tainice ale violenței, ale urâtului uman? tablou al perfecțiunii se destramă în fiecare clipă,răsturnând toate castelele, cetățile, tăvile de argint din poleiala superficialității. la ce mai e bună sensibilitatea într-o peșteră în care, umanitatea își frânge oasele chipului, pălmuind, împumnind tot ce ar mai putea păstra flacăra verde a gheții, vie...? ne tăvălim
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]