5,766 matches
-
dispărut și florile de tei Când eu plecam , te ghemuiai în tine Și m-aducea’napoi an după an Încrâncenarea ta de-a fi cu mine În ciuda anilor ce se “zbăteau” în ram ! Când plecai tu - așa, cantr-o clepsidră Se răsucea nisipul de sub mine Și teama că iubirea nu mai vine Și florile de tei nu vor să se deschidă Eu te-am iertat de dorul de sub ploape De mâna mea întinsă fără să apuce De vreascurile toate din răscruce De
TOT MAI DEPARTE AZI DE FLORILE DE TEI … de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369587_a_370916]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > MIROASE A PRIMĂVARĂ Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1888 din 02 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se răsucește bezna spre lumină Cu clorofila picurând o scuză— Străpungere solară-n liniștea senină Aruncă-n poala iernii o acuză. Neobosite ore pedalează Cu frazele-azvârlite în răspăr. Din rotunjimi de muguri explodează Parfumul alb al florilor de păr. Cuvintele—catarge-ascunse-n ceață
MIROASE A PRIMĂVARĂ de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369700_a_371029]
-
am înțeles cum omul piere de dorul eternității ca o umbră ce n-a zâmbit niciodată, pentru că nu a învățat să se transforme. Umbre zâmbărețe Cu fețe hilare fură forma materiei și o poartă după cum bate lumina. O îndoaie, o răsucește, o mărește, o micșorează, pare să-i dea viață printr-o ușoare palpitație ce tremură din toate încheieturile. Niște himere ce vor să-și definească chipul furând forme; Zâmbesc ca apucatele și încearcă să producă panică, o panică a morții
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
glume decât... tratamente. • La urma urmei, nu vârsta contează, ci ochii care seninătate iradiază. • Există un singur domeniu în care înaintăm cu toții în același ritm: vârsta! • Încă nimeni nu a reușit să facă din vârstă un covrig, adică să o răsucească după bunul său plac. • Trăim în umbra anilor ca plopii de pe mal și urcăm în vârstă val după val. • Fii mulțumit cu anii pe care îi ai. Sunt ai tăi, buni sau răi. • Sărac sau bogat, anii l-au marcat
GÂNDURI REBELE (15) – DESPRE VÂRSTĂ de HARRY ROSS în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368091_a_369420]
-
să trăiască tinerii, să fie bine, să fie pace, să fie și ploaie să se facă grâul...”. În mașină se lăsă tăcerea. „Se pare că bătrâna este la curent cu ultimele știri despre situația de la graniță” își spuse Sorana. Șoferul răsuci un buton și din difuzoarele mașinii începu să se reverse muzica. Romanțe despre o tinerețe pierdută. Apoi, apăsă cu nădejde pedala accelerației și microbuzul prinse viteză. Șoseaua își încolăcea și-și descolăcea spinarea udă și gri peste dealuri și văi
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
de vedere. Doar pentru utilaje mai mari trebuia să meargă să se împrumute la vecini, sau la cei mai avuți și cu mai multă experiență în agricultură. Bunicul Constantin avea o mustață stufoasă pe care îi plăcea să și-o răsucească de parcă dorea să străpungă cerul cu vârfurile sale. Era un bărbat înalt, cu o față roșcovană, brăzdată de cutele lăsate de vremea în care și-a dus traiul. Și la cei peste șaptezeci și cinci de ani, tot se mai simțea în
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
și pietre și a zis, poate arde orice și a luat focul să-și facă cu el unelte de moarte. La început și-a făcut un pumnal, apoi o sabie cu două tăișuri, apoi praștia din care zvârlea pietre a răsucit-o într-o pușcă, în pușcă a pus o piatră topită ce putea să arunce moartea spre oricine într-o clipă. Cu cât punea laolată mai multe pietre topite cu atăt moartea devenea mai violentă. Inventând moartea subită, i-au
TEORIA SUPRASTRUCTURILOR ( MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1785 din 20 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353271_a_354600]
-
Versuri > Ipostaze > BALANSOAR Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1181 din 26 martie 2014 Toate Articolele Autorului pe balansoarul cuvintelor două versuri stau la pândă nașterea să și-o surprindă între două brațe grele sensurile se rotesc virgulele răsucesc limba tainică și cântul între două puncte simple sufletul se-așterne drept brațele la piept le pune aripile de cristal se frâng zi de zi prin lume puse veșnic pe cântar când să prindă mingea-n palmă versurile devin umbre
BALANSOAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353523_a_354852]
-
-i răspunse și se mistui în noaptea ce devenise mai întunecată.Iulia,incitata de comportamentul bărbatului, privi cerul și văzând că luna dispăruse după norii zdrențuiți,urcă în Mustang și după ce își aprinse o țigară,sufla fumul pe geam apoi răsuci cheia în contact și apasă cu putere pedala accelerației torturând cauciucurile ce chelelăiră pe asfalt în timp ce mașina se zmuci că împinsă de curentul timpului și cu viteză maximă trecu pe langă bărbatul ce-și linse buzele de plăcere și după ce
STRĂINUL de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352782_a_354111]
-
zărind un taximetru parcat pe partea opusă a drumului,trecură stradă și urcară în taxiu și după ce-i ceru șoferului să-i ducă pe strada Bobocului,Aurel se lasă pe spate,mângâind tandru mâna iubitei lui din tinerețe,în timp ce șoferul răsucea cheia în contact,trezind motorul la viață și accelerând ușor,lasă clădirea gări în urmă și se afunda în jungla urbană,plină de zgomote și oameni. * * * Ajuns la destinație,șoferul opri taxiul lângă bordura iar Aurel coborî din taxiu și
REVEDERE de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352781_a_354110]
-
mângâind ploile pentru nașterea renașterea lor versificând la rădăcinile trunchiurilor copacilor nici nu știu că nu sunt văzute nici nu vor tac și cresc li se rup pălăriile roșii acrobatice tumbe dezleagă lacrimile în diminețile cu rouă trup de gând răsucesc toate într-un glas uitat anotimpuri trec... ele în sacii de pânză șoptesc apoi cântă de bucuria așchiilor de viață da. iubirea pământeană o aud ca pe o caracatiță cu aspect de gând cum foșnește în rădăcinile ciupercilor mereu culese
IUBIREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354406_a_355735]
-
cu roată din lume. Nu vezi că fac probele pe banii mei? Ăia de sus au refuzat să mi-o patenteze tot din lipsă de fonduri. Dacă vrea să mai sară cineva... (Iese). Coana mare nu stă o clipă locului: răsucește dezamăgită resturile aparatului fotografic, face semne de amenințare către Firică. DOAMNA CUCU: Tu ce faci acasă în lipsa mea? Arunci oameni pe fereastră? CUCU: Eu n-am aruncat pe nimeni pe fereastră. DOAMNA CUCU: N-ai aruncat pe nimeni? CUCU: N-
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
cu parfum de azi ca semn de carte un fir de busuioc după ceaiul din mentă sălbatică amețit de aroma unei lămâi autohtone vă iau cu mine pe cărarea cât firul de lumină galbenul din sânul lunii cununat cu albastrul răsucește întunericul pe tronul lumii se-ncoronează limba română Cu admirație și prețuire, Ana Maria Gîbu, elevă, clasa a XI-a Dorohoi, jud. Botoșani Referință Bibliografică: Slova Creștină, august 2008, august 2014! / Radu Botiș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1341
SLOVA CREŞTINĂ, AUGUST 2008, AUGUST 2014! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353809_a_355138]
-
Marius Nanu Publicat în: Ediția nr. 1370 din 01 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Câteodată plutea într-o tranșă ciudată; Zidurile lumii se topeau că de ceară, Zeii se prăbușeau din înaltele sfere, Iar el atingea, cu palma, steaua polara. Răsucea axa Carului Mare- Picături ale ploii de aur cădeau, Oceanul devenea străveziu Când palatele lui de mărgean străluceau... Iarbă creștea cu un tiv de mătase, Ascultând un arpegiu de epoci uitate; Pământul părea un briliant între astre Sub puterea energiilor
DEMIURG de MARIUS NANU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353088_a_354417]
-
mine începe nesfârșirea și fiecare clipă care îmi curge printre degete aduce mai aproape miasma merelor intrate în putrefacție n-ai auzit că s-a înființat o școală nouă m-a întrebat mama în zorii ajunului când cu cordonul ombilical răsucit după gât mă pregăteam să plec la colindat o școală... s-a înroșit cuvântul pe buzele bătrânului când încerca să îmi vorbească mi-a șters ochii cu dosul palmei și pentru prima dată l-am văzut zâmbind lasă tu femeie
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
dragă, când lași culoarea să ne aducă liniștea vie. Crengi nemișcate, frunze îmbujorate, iarb ă târzie crizanteme și aripi mici de pe-o floare pe-altă floare ne adună într-o totală, dorită, binemeritată relaxare. Pe alei aliniind copaci ne răsucim cu pașii moi lăsând visele să se adape în tăcută alunecare a apei unduitoare. Linul zbor pe seninul fără nor duce și aduce mereu nemuritorul dor. Armonie în formare, bobi ț ele lucitoare, strânse în ciorchine de culoare aprind roșia
ULTIMĂ ZI CALDĂ DE SEPTEMBRIE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353142_a_354471]
-
Brumă cu brațul drept întins către umărul stâng al acestuia. Agentul fandă rapid spre stânga, pară la fel de rapid, prinse cu amândouă mâinile încheietura brațului sortit să-i rupă epoletul și, folosind forța cu care fusese repezit, precum și greutatea individului, se răsuci, intră sub brațul acestuia îndoindu-și genunchii și aruncă trupul mătăhălos cu spatele pe caldarâm. Cu alte două mișcări fulgerătoare îl întoarse cu fața să muște din asfalt, îi aduse ambele brațe la spate și prinse cătușele de încheieturi. Se
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
intră sub brațul acestuia îndoindu-și genunchii și aruncă trupul mătăhălos cu spatele pe caldarâm. Cu alte două mișcări fulgerătoare îl întoarse cu fața să muște din asfalt, îi aduse ambele brațe la spate și prinse cătușele de încheieturi. Se răsuci ca o pisică, gata de luptă, cu fața la grup. În cele câteva secunde, amuțiseră cu toții făcând pași mărunți în spate. În cele câteva secunde, amuțiseră cu toții făcând pași mărunți în spate. Când i-a țintuit agentul Brumă cu privirea, gata de
D ALE POLIŢIEI (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353205_a_354534]
-
fi fost deslușită, doar dacă ar fi fost redată cu încetinitorul. Cine putea urmări așa ceva, când mișcările erau imprevizibile, extrem de variate și de rapide? Iar strigăturile, spontane și tot mai surprinzătoare, niciodată repetate. Și totuși...trupurile dansatorilor se frângeau, se răsuceau și reveneau prin suveica țesăturii pașilor, într-o armonie perfectă. Te uimea complexitatea pașilor și viteza mișcărilor, încât te întrebai: când și cum au învățat ăștia așa ceva? Cum este posibil să execute astfel de mișcări fără să se încurce? Dar
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
o rafală la întâmplare, descarcând tot încărcătorul. Aud șuerul gloanțelor care-mi trec pe lângă urechi și mă retrag spre cabină, după ce arunc pistolul. Mai văd pentru o clipă capetele piraților apărând la marginea punții. Thomson se retrage și el. Instinctiv răsucesc cheia în broască, de parcă ar mai contact. De afară se aud strigăte, focuri de armă, zgomote, apoi deodată se face liniște. Mă aștept la ce este mai rău în timp ce difuzorul începe să cârâie și o vocea răgușită, venită parcă din
DRUMUL APELOR, 26 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352749_a_354078]
-
2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU M ARULUI Evei Vreo laudă, de îți aduc, e prea puțin... mai bine mușc din carnea-ți crudă, vie - să simt, real, cum sângele-ți mă-mbie, să cred că, metafizic, foamea o alin - mă răsucesc în vârsta-mi de milenii și gustul tău îmi arde, pururi, cerul gurii - puteam să știu, răscopt, simțul măsurii, să mai iubesc că zeii, nu ca pământenii. Referință Bibliografica: elogiu mărului / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 235
ELOGIU MARULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354178_a_355507]
-
cei mici dintr-o ciorbă de urzici, pe ștergarul cu arnici mămăligă de aseară nu-i porumb de dus la moară. Sărăcie ești ca moartea care-i ține veșnic partea celui ce-are bani în cont pentru alții... cuiul bont răsucit în rană vie, trup și inimă pustie, că de boli e plin săracul leacul l-a primit bogatul. Sărăcie blestemată te trimit să stai la poartă unde-s lacăte de fier să mori schingiuit de ger. Cum mor pruncii fără
BLESTEMATA SĂRĂCIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354240_a_355569]
-
puțin mie, da, m-ar fi introdus în atmosfera stânjenitoare că puținul „zumzet” verbal nu s-ar stinge atât de vizibil pe măsură ce timpul trece. Și nici Vasile nu mă scoate din „ambuteiaj”, trece prin fața rafturilor zgâindu-se interesat la titluri, răsucește ca pe un sul foile veline de caiet studențesc ca să-și facă de lucru. Recunosc că nu sunt în stare să întrețin o ambianță destinsă, priceperea într-ale volubilității și antrenului nu sunt punctul meu forte. „ Pe Maciu, Almaș, Nestor
SCRIITOAREA (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354246_a_355575]
-
dar îl încurajam să acopere fânul cosit în vara pe care o împărțisem în sfere egale, eu - un spic răsfățat, tu clocotul unui izvor din cuburi de inimă, armonie perfectă între jocul inimii și sforile dimineții. Tot atunci, punctele cardinale răsuceau zvonuri despre regina pădurilor, locuia într-o scorbură intens colorată în stânga unui copac prea scump să-și deschidă și alte rădăcini pe jocul clepsidrelor, prea demn să comploteze un duel perfect cu scânteile deasupăra veșmintelor incolore. Într-o zi s-
INCENDIU DE FÂN COSIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354636_a_355965]
-
multe ori decât o s-o mai vadă. Și ca să-și alunge tristețea acestei socoteli nemiloase, întoarse din nou privirea spre nepoată-sa, sorbind-o cu ochii săi ascunși, din ce în ce mai ascunși, sub parantezele oaselor de deasupra. Dar glasul din ceruri îi răsucea mereu capul către cântăreața zărilor, până ce o voce, deslușită greu de către cel ce o auzea, începu să-i îngâne, ca un ecou îndepărtat, în urechi: “Gata cu ciocârlia, măi băiete! Pune mâna pe sapă! Că iar ne ocărăște brigadieru'...” - Bietu
UN BĂTRÂN ŞI DOI COPII de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354664_a_355993]