2,464 matches
-
brăzdează, dar rezistă, e nevoie de treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare zgomotoasă pe care mulțimea o imită, loviturile se repetă, povestitorul ridică vocea ca să acopere ecoul sacadat. Atunci se ivește un actor, amenință asistența cu sabia, Își atrage, prin schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fi fiind tu oare și un „fiu al lui Adam”? — Reverendul ți-a spus și asta? Am impresia că ați vorbit mult despre mine. — N-aveam altă cunoștință comună. — N-am să-ți ascund nimic, am conștiința la fel de curată ca răsuflarea unui nou-născut. Acum aproape două luni, a venit să mă vadă un bărbat. Un uriaș mustăcios, dar timid, care m-a Întrebat dacă aș putea ține o conferință la sediul anjuman, clubul al cărui membru este. Despre ce? N-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Manuscrisul. Îl vedeam pe un scrin, de cealaltă parte a patului, dar Șirin dormea goală, cu capul pe gâtul meu, cu sânii lipiți de coastele mele, nimic de pe lume nu m-ar fi putut face să mă mișc. Îi sorbeau răsuflarea, parfumurile, noaptea, Îi contemplam genele, Încercam disperat să ghicesc ce vis de fericire sau de spaimă le făcea să freamăte. Când se deșteptă, primele zgomote ale orașului ajungeau deja până la noi. A trebuit să dispar În grabă, făgăduindu-mi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să se sufoce; o priveam În ochi, Îngrijorat. Știu acest rubai pe dinafară, spuse ea cu voce stinsă, și am, dintr-odată, impresia că-l aud pentru prima dată. E ca și cum... Dar renunță să-mi mai dea explicații, Își recăpătă răsuflarea, Înainte de a rosti, ceva mai liniștită: — Mi-aș dori să fi ajuns deja. Am ridicat din umeri. Dacă există pe lume o navă pe care se poate călători fără teamă, aceasta este. Așa cum a spus-o căpitanul Smith, nici Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Tocmai a pornit-o spre dormitor. Ar putea deveni pasionant.” „Și mai bine e la etajul șase, scara B. Studenta. Chiar acum își trage bluza în sus. Ooooh...” „Aaah...” „Stai, că s-a răzgândit”, am exclamat eu, adăugând dintr-o răsuflare: „De când am avut ghinionul acela blestemat de la râu, acum un an, nu mai cred c-o să mi se împlinească visul vreodată.” „Nu spune asta. Fratele meu abia la nouăsprezece ani a văzut primii sâni. Înseamnă că mai avem ceva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
n-au asemenea sâni, chiar dacă par să aibă. Mamele îți mângâie obrazul cu degete moi și îți dau sărutarea de noapte bună. Urcam scara încet, în dreapta mă sprijineam de perete și în stânga de balustradă. Etajul trei. Pauză, ca să-mi trag răsuflarea. „Când nu vor mușchii, trebuie să vrea plămânii”, spusese odată Pietro. La o săptămână după plimbarea cu Anna prin oraș, signor Giovanni m-a chemat de dimineață la el. Era intendent la pensione, așa cum, acasă, tata era administratorul blocului nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ci zeci de broaște micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în iarbă, ca să-mi trag puțin răsuflarea. Pe nesimțite, am ațipit. Deodată însă mi-a zburat somnul, căci am auzit în spatele meu un geamăt ușor. Inima îmi bătea ca un ciocan, la fel ca atunci când s-a pornit în orașul nostru furtuna cea mare, care a răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
undeva aproape de ieșirea din oraș, în stânga găinile, în dreapta traista cu de-ale gurii, bagajul în brațe și hârtia cu adresa în gură. Familia Crăciun m-a primit bine. Am sunat și, când ușa s-a deschis, am spus dintr-o răsuflare: «Sunt băiatul lui Teodorescu, vin direct de la țară. M-a trimis mama la dumneavoastră și vă transmite salutări.» Femeia și-a șters mâinile cu șorțul de bucătărie, m-a îmbrățișat și mi-a dat să mănânc. A gătit ce adusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
trei-patru săptămâni. Duma știa tot atât de puțin ca și Vuia, dar era guraliv și făcea strâmbături îndată ce profesorii îi întorceau spatele. Când se ridica, iute și hotărât, ai fi zis că răspunsul va veni într-o clipă, încât profesorii își opreau răsuflarea și noi la fel, dar când începea să vorbească, nu ne putem ține de râs, iar profesorii ne potoleau cu amenințări. El născocea mereu scuzele cele mai bune și, dacă ne trebuia ceva pentru carnetul de absențe, îi ceream totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lui de gimnastică. Crede că va fi bun pentru mușchii tăi de la picioare.” „Dar îi trebuie pentru inimă.” „Nu mai are putere să calce pedalele”, a clătinat din cap Francesco și i s-au umezit ochii. „Obosește și își pierde răsuflarea numaidecât. Medicul chiar i-a interzis orice efort. De acum înainte, trebuie doar să se cruțe.” Nu știam ce să spun, dar mă întristasem. Am tăcut amândoi, până când Francesco mi-a întins scrisoarea, zicând: „Ți-am pregătit o surpriză, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
oră exactă, trebuie să aștept așa singură pe terasă, aștept soarele, aștept medicul care crede în boli, îi urăsc pe amândoi, dar de amândoi am nevoie, și atunci o văd alergând într-un suflet pe strada de dedesubtul meu, cu răsuflarea tăiată, o tânără subțirică îmbrăcată toată în alb, părul ei lung este despletit, încadrându-i fața, iar în mână ține coșul acela ca și când s-ar grăbi spre piață, din câte se pare, nu există nici un tată prin preajmă, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îi acopăr fisurile, an după an acest lucru devenise din ce în ce mai greu, și iată că acum a sosit clipa de care mă temeam, clipa în care nu se mai poate ascunde nimic, pentru că adevărul, îndrăzneț și agresiv precum focul, înghițea cu răsuflarea lui straturile de flori pe care le plantasem cu inima îngreunată de frică. Mă ridic greu și mă întorc în camera ei, întunericul din casă este dens și adânc, acoperindu-i fața inocentă, buclele fără viață, cu voce spartă, șoptesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
o așteptaserăm, dar care, în adâncul sufletelor noastre, credeam că nu va mai veni, crezuserăm că vom reuși să o transformăm în mii de poveri micuțe, iar uimirea aceasta ne legase atât de puternic, încât încă mai simțeam în birou răsuflarea lui stânjenită, mă apropii din nou de fereastră, în fața ochilor revăd privirea lui, dâra argintie lăsată de mașina sa în timp ce pleca de aici, iar durerea acestei oportunități pierdute parcă mă mușcă de gât, și în clipa în care îmi întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
scuturată de valuri puternice dinaintea mădularului său cald, imediat se va sparge, se va împrăștia în mii de bucățele, exact ca termometrul uriaș al tatei, cum se făcuse țăndări la picioarele mele în ziua nunții noastre, îl aud strigând, cu răsuflarea tăiată, nu fugi de mine, Naama, simt că fugi, iar eu spun, sunt aici cu tine, el îmi scutură umerii dezamăgit, nu ești, nu ești, iar eu imediat mă grăbesc să îl mulțumesc, să îl conving că sunt aici, întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui Noga și iată dormitorul, lângă ea, încă o cameră cu mobilier pentru copii, a cui va fi ea, nu mai am încă un copil pentru camera aceasta, simt deodată că leșin, copilul pe care nu îl născusem îmi oprește răsuflarea, ce legătură este între mine și apartamentul acesta perfect, de vreme ce eu însămi nu sunt perfectă, mă întorc în salonul din care puteai observa grămezile de piatră, el șade acolo fumând mândru, îți place, întreabă el, eu am construit-o, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
înălțat în jurul meu, nu ca în trecut, când orice motiv de tristețe își făcea cuib înăuntrul sufletului meu. Acum sunt aproape insensibilă, numai în fața unui bebeluș în cărucior mă sperii ca și când aș fi văzut o stafie, îl privesc ținându-mi răsuflarea, acesta ar putea fi Mikha cel micuț, cel adoptat, văluri de tristețe mă înfășoară și mă ascund în spatele unei cărți sau al unui ziar, ce o fi făcând ea acum, cum se acomodează cu pierderea, iar când mă gândesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
bunul meu plac și el îl profanează, spunându-mi că trebuie să fac schimbări. Spre deliciul meu, Davey vine după mine. Se sprijină cu cotul de peretele despărțitor dintre living și bucătărie; acesta e atât de scund încât îi simt răsuflarea în ceafă în timp ce desfac o sticlă și-mi torn o doză sănătoasă de amnezie. —Bine, hai să încercăm și altfel, spune. Mă gândesc că cei de la AA te-ar putea ajuta. Cred că formele de dependență sunt diverse, dar simptomele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu mai vorbesc de idioatele de cântece pop... —Ah... —Mmm... —A fost... adică... —Ce?... Păi, la sfârșit - când ai spus „da, așa“ - mi-a fost teamă că înainte nu făceam ce trebuie... Nu, nicidecum. Stăm în pat și ne tragem răsuflarea, însă reușesc să-mi controlez mușchii și mă ridic puțintel ca să-i văd fața. Nu era asta. Dar am văzut că erai aproape gata, și vorbeam așa ca să te stârnesc un pic. Oh, spune el somnoros. Grozavă strategie. Chiar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
respins-o, m-am ridicat și am întrebat-o: „Atunci de ce naiba pui mâna pe mine?“ și ea îmi răspunde: „Credeam că ai înțeles. Eu mă mărit cu Barney, fiindcă trebuie, dar te vreau și pe tine“. Mi se tăiase răsuflarea... că n-am respirat minute întregi... Apoi ea a început să-mi țină nu știu ce teorie despre compatibilitatea dintre ea și Barney, că le plăceau aceleași lucruri, că aveau același stil de viață, dar că ea nu putea renunța la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și, cu brațele ridicate, își face vânt în piscină. Stewart și Vijay, care se află unul lângă celălalt, cu mâinile (și limbile) scoase, dispar rapid sub apă și ies ceva mai târziu, cu Baby așezată pe umerii amândurora, își trag răsuflarea și fac o mutră de parcă ar fi câștigat la loterie. Ce boarfă! șoptește una dintre fetițele din spatele meu. — Corect. Prea fără perdea. N-o să-și găsească niciodată un soț dacă va continua așa, își exprimă cealaltă acordul. E clar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
la timp, ca să nu spună că nici unul dintre noi nu prea înțelege ce caută de fapt Jim la întrunirile noastre. —Ba da, este în același ton! insistă Jim. Întotdeauna a fost! Și va fi! Vreau să spun... își trage el răsuflarea. În prima fază am venit pentru că tocmai o părăsisem pe Maureen. Mă simțeam groaznic, și m-am dus să stau la mama. Finn tresare și se frământă pe locul lui. Știu că nu e vorba de durerea de la ochi. Schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Sloane 1305, 152, verso) Spargerea Vaselor. Diotallevi avea să ne vorbească adesea despre cabalismul târziu al lui Isaac Luria, În care se pierdea articularea ordonată a sefiroților. Creația, spunea el, e un proces de inspirație și expirație divină, ca o răsuflare neliniștită sau ca acțiunea unor foale. „Marele Astm al Domnului”, comenta Belbo. „Încearcă tu să creezi din nimic. E un lucru care se face o singură dată În viață. Dumnezeu, ca să sufle lumea cum sufli Într-un glob de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cap. Ele două par mult mai tinere decât mine, deși împreună au 194 de ani. Mie însă, celui pierdut în plimbări lungi sub pălăria-i îngreunată de promoroacă, cine s-ar putea lăuda că mi-ar fi văzut vreodată aburul răsuflării? Duminică, 31 decembrie Anul s-a dus. E moină și ger, exact ca atunci când totul a luat sfârșit, iar viitorul meu a devenit un lanț de amintiri. Mă încăpățânasem să rămân în seara zilei de 31 decembrie la fereastra hotelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
i-am văzut pe Gogoașă și pe Muianu alergând ca disperații peste câmpul care ducea spre liceu. Ce-i cu voi, mă? Profu’, e jale Ce-i, mă, ce naiba ați mai făcut? A trebuit să-i las să-și tragă răsuflarea și să-și bage la loc în cap ochii ieșiți din cauza goanei. Jale, profule! Mădălina; Iuliana și Coceanu au mierlit-o! Băi, voi sunteți drogați! Nu, șefu’, noi eram la Los Vitanos, cârciuma de lângă Sere, ș-am am auzit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lingușitor și galanton este, în schimb, numai ochișori și urechiușe! Ofensa regală, din glasul hârâit-alintat al Domnișoarei, îl smulge nemilos pe Avocat, din scurta lui reverie. Nările îi sunt gâdilate și dilatate pofticios, de aburii ce se înalță leneși, ca răsuflările unor djinni-copii, dinăuntrul a două mici minunății de porțelan, cu toartă: două gingirlii! Una, așezată în fața sa, pe masă, alta, în fața Poetului, vecin de scaun, care, terminând o frază de conveniență, se și aplecase decis să înhațe flecuștețul de recipient
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]