8,590 matches
-
difuzoare, funcționarul înjură, va întârzia la birou și în timp ce preotul recită solemn litania sfinților, pe furiș printre rămășițele abia mascate ale tămâii, tu ne saluți, fără resentimente. Din ”State” ajungi la Malaga via aeroportul Londra, după ce sigur ți s-au rătăcit bagajele, care mai ajung sau nu, după câteva zile, la adresa lăsata pe geamantan. Din Malaga, mai iei un auto buz sau taxi, dacă găsești, până la Nerja, unde începi să simți că altfel bate briza mediteraneană, iar inima tresaltă și ea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
fluturi adictivi când aprind noaptea sub ceruri străine fluxul pur sânge contează nu desfrunzirea de sine pată vie cu-vân-tul decantează mirajul luminii cu mine Vernisaj cu dublă destinație nu e firesc acest vernisaj cu dublă destinație în care holograme inedite rătăcesc umbre de fosfor se așează în conștiința de sine mărturii de preț într-un jurnal intim vor trece dincolo de mine o altfel de iubire ca o demonstrație publică se va întrupa dezbatere nevindecabilă din care rămân doar promisiuni o licitație
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
era în birou, o baracă..., a pus telefonul în furcă și a rămas pe gânduri preț de mai bine de un ceas... Ca o cariatidă... Nemișcat, înțepenit pe picioarele-i subțiri și lungi, ca două crăcane de ulm, cu privirile rătăcite pe peretele alb-murdar, izânit de praful de cărbune împrăștiat din carieră în aerul aproape irespirabil, nu a schițat vreun gest, n-a scos o vorbă, a dialogat doar în gând cu el însuși. Circulaseră de o bună bucată de vreme
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
misterios. De remarcat apoi cum, se aluneca spre ironie și tristețe. Tot de la titlu aș porni și când vorbesc de poemul’’inger cu aripa de gheață.’ Din start, suntem într-un plan magic. Iată un fragment: “Mă obișnuisem deja/îngerul rătăcea pe drum cântând ori/ se lăsa ferecat/purtat/într-o cușcă/privit, ațâțat/în număr de circ/ se-ntâmplă și s-adoarmă -n plină zi/pe umărul cuiva sau, pe creștet/ [dar mă mai slujea cât de cât]/coșmarurile lui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de moarte cuvintele arse, ale ei, ale lui se agață de balustrada nemuririi de-ar fi alei... de-ar fi un glas sa ne urmărească, să nu ne șoptească ieșirea din labirint luna ne privește rece precum noaptea magmă nestinsă, rătăcită în oceanul păcuriu străpunge neomul cu ochi goi de matelot scrumul coroanei, urmele apusului ea, el... cioburile timpului, balustrada nemurii noi... Cutia de chibrituri M-am ascuns lâng-o cutie de chibrituri de multe ori îmi imaginez că nu ești tu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Crud etern Crud Clipa se scurge Printre sufletele noastre. Crud Viața se scurge Printre degetele noastre. Crud Ne ducem și noi Pe nesimțite Lăsând în urmă O dâră albastră de viață în care e cuprins Tot Universul Prin care vom rătăci etern. N-am crezut N-am crezut vreodată Să sufăr din vina De a fi iubit. N-am crezut vreodată Că gonindu-te, Te iubeam copleșitor. N-am crezut vreodată că plecând, Ai putea lăsa în urma ta Un Univers sfărâmat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
etern. Mă doare amintirea frântelor gânduri Strivite sub talpa singuratatii. Mă doare absența ta Mai presus decât puternica-mi voință. Dilema Totul a fost frumos Până când am început Să ne întrebăm Cine suntem. Obosiți e atâta amorțeală Am început să rătăcim Ca niște picături de ploaie Fără să înțelegem De ce trebuie Să urcăm până la nori Ca să ne înghită Pământul? în două antologii de epigrame - una din 1979, Au plecat olteni la coasă (întocmită de Nicolae Petre Vrânceanu și de caricaturistul Barmo
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
urmă: Surâsul tău a-nzăpezit privirea, Pe streașina uitării plânge firea și gheara depărtării iarăși scurmă... Sunt gata! Prea vitează-mi fu oștirea, Paharnicul neistovirii curmă Tăcerea, cum ciobanul a sa turmă își mână către stele nemurirea. Posac și singur rătăcesc de mine, Cu lacrima simțirii văd ruine, Adulmecând setos necunoscutul. și dacă-i plin de-acum iconostasul Tu află că sunt singur eu, rămasul, Zeificând celest, ascuns, trecutul... SONETUL XVI Cocoși-tenori se-nvălmășesc în mine De țipă-n turle bufnițele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
vântul... Cu pas de lup Câmpia mă străbate, Neîncetat, vai, corbii vor dreptate Făcând lumina una cu pământul! ți-am scris apoi tăcerile cu sete, Sub chipul mamei, sus, pe un perete, Ca să nu uiți să îmi răspunzi îndată! Ai rătăcit și cerul și cărarea, Pe care-n somn eu îți croisem zarea: Mă tem de tine, inimă-nșelată! SONETUL XX Mă vrei smerit, dar hoț! Mă lasă-n pace! Hălăduiesc prin crânguri de poveste, Virtuți nu am, dar inima îmi este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Ursula, buimacă și plesnind de sănătate, dădea fuga în toate după-amiezile, la patru și cinci, să vadă de la fereastră trenul trecînd. Ea îl vedea gesticulînd și se bucura că necunoscutul se purta astfel; că înțelegea că, după o călătorie anevoioasă, rătăcindu-se adesea, găsise în cele din urmă casa pierdută în furtuna dezlănțuită. Bărbatul prinse să-și descheie cămașa. Își scosese bocancii și stătea aplecat deasupra mesei, uscîndu-se la căldura lămpii. Atunci cealaltă femeie se ridică, se duse la dulap și
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
să fim pregătite întotdeauna dacă vine careva pe ploaie". De atunci trecuseră ani mulți. Și acum bărbatul așteptat se afla acolo, turnîndu-și din nou în pahar. Însă de data asta nu bău. Cînd dădu s-o facă, ochii i se rătăciră în penumbră, dincolo de lampă, și ea simți pentru prima oară atingerea caldă a privirii lui. Înțelese că pînă în clipa aceea bărbatul nu-și dăduse seama că în casă mai era altă femeie; și atunci începu să se legene. Cîteva
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
case din Lima, Paris, Londra și Madrid, Patricia se ocupă de tot ce înseamnă autor și opera lui. Traducătorul francez, Albert Bensoussan, bun prieten cu Llosa, este o altă memorie vie a scriitorului. Râzând, Patricia spune chiar că, dacă ea rătăcește un articol despre Mario, poate apela liniștită la ajutorul lui Albert. Dintre copiii lor, Alvaro este scriitor și jurnalist, Morgana fotograf, iar Gonzalo lucrează în zonele fierbinți ale globului (este același Gonzalo care la șaisprezece ani i-a dat tatălui
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
-o pe autoarea romanului recent apărut în România la Editura Meronia, în traducerea Elenei Lazăr - Din Famagusta la Viena (în original, Doctor din Viena): Niki Marangou. Eram nerăbdătoare să o cunosc, așa cum ești nerăbdător să îți cunoști un alter ego rătăcit în Orient. Tatăl Nikiei, eroul romanului, fiul unui negustor cipriot, studiase la Viena cu marii profesori din vremea lui Freud, profesase ani și ani în Austria, în Elveția, la Atena, trecuse prin amarul războaielor și, până la urmă, revenise în Cipru
Întâlnire cu Niki Marangou by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11059_a_12384]
-
s-a petrecut în aer. Protagoniștii ei nici măcar nu sunt conștienți că au participat la o porcărie. Șeful galeriei rapidiștilor, un individ cu nume de personaj de operetă, oferă următoarea variantă privind atacul la baionetă al suporterilor rapidiști asupra dinamovistului rătăcit în groapa cu lei a giuleștenilor: ,El venea pe coridor, iar jucătorii i-au solicitat să scandeze împotriva lui Dinamo împreună cu ei și cu noi. El a refuzat, iar câțiva jucători i-au strigat Ťcățelușuleť și Ťmaidanezuleť. Atunci, el a
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
și s-a complăcut el însuși într-un insidios păienjeniș anecdotic, iar ,magul" de la Cîmpina aproape că a distrus reputația cărturarului. Moare la 25 august 1907, iar D. Sturdza, primul ministru de atunci, dispune o înmormîntare . . . clasa a II-a. Rătăcesc în urma dricului doar vreo șapte - opt persoane, iar I. L. Caragiale, mucalit, interpretează astfel vorbele lui V. Hugo : ,Grands hommes saches mourir ŕ temps", adică să nu moară tocmai în saison morte, cînd nu e nimeni în București. Lui Hasdeu, care
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10838_a_12163]
-
Comarnescu (1947) mărturisește că "avea necazuri la Paris cu compatrioții, fiind făcut responsabil de entuziasmul față de mișcarea legionară". Dar aceasta pentru el ținea de o epocă revolută, de "un timp de preistorie", întrebându-se, cam încurcat, cum de s-a rătăcit și a putut scrie o carte ca Schimbarea la față a României (pe care într-o ediție de după 1990 o revizuiește). Se căia și e hotărât ,să nu se mai amestece niciodată în treburile țării". Anul 1947, constata decepționat că
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
loc în istorie. Romanii au practicat cu seninătate acest soi de reutilizare a corpului în dauna capului. Admit că statuia lui Caragiale, chiar cu capul schimbat, are dreptul la cea mai potrivită expunere publică. Era însă bine expus acest Caragiale rătăcit pe vasta peluză de la Național? Ba încă și la nivelul solului. Să te apropii de el, să-l vezi mai bine, cu neputință. dacă nu voiai să intri în conflict lu legea, care nu te lasă să calci pe iarba
Plimbările lui Caragiale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10855_a_12180]
-
grecește, însă cu un accent trac... Fără ca toți cei ce participau la Banchet să înțeleagă ceva, personajul, care ținea la ureche un fel de scoică părând a vorbi singur,... numai Fedru pricepuse, și le traduse și celorlalți ce zisese tipul rătăcit printre ei; ciudățenia de personaj zisese, dar nu lor, ci altora, care nu erau de față: cică...fără violență, auziți?... habar n-au, că dacă n-ar fi ea, tocmai ea, de unde să știe, sărmanii, - și emisiunea - fiindcă fusese una
Eros ori Ura (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10865_a_12190]
-
din bloculețul cochet din Marais, unde locuiam la prietenii mei, am făcut dreapta. Era frumos, senin, blînd. M-am oprit pe o stradă, în fața unei case. PICASSO. Și-am intrat. Ca Profesorul Gavriliu într-o casă de pe strada Mîntuleasa, am rătăcit și eu, ore și ore, într-o casă din Marais, suind și coborînd scări, poposind prin cotloanele unui destin. Picasso omul, bărbatul mi s-a arătat altfel, pe de-a întregul ființei, atîta cît se poate spune și înfățișa. Tablourile
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
dau seama cît de puțin am reținut din modelele mele. Și trebuie să accept că nici nu mai am timp să îndrept foarte mult. Asta încerc să fac acum, să pun ordine. Să găsesc lucruri pe care, poate, le-am rătăcit. O să vă povestesc ceva destul de ciudat. Mama, cînd se întîmpla să nu-și mai găsească cine știe ce prin casă, lega un prosop de piciorul mesei și era convinsă că așa o să apară obiectul acela pe care-l caută. Surprinzător, poate, dar
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
tulburați de ei înșiși, în mijlocul amîndurora": "Posedat de furia sa, eroul pare un Aias burlesc, decăzut în mediul anodin, birocratic; de aceea, tot ce spune zeița Athena în privința lui Aias i se potrivește emblematic lui Lefter Popescu: Pe ochii-i rătăciți i-am împînzit năluci" sau "Văzînd cum și-a sărit din minți, eu mai vîrtos/ Mi l-am stîrnit și-n al amintelii laț l-am prins"". Și încă, cu un adaos filologic: "El este "lefter", adică "fără bani"; cuvîntul
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
care cuvintele de ordine au devenit ,entertainment", ,lunch", ,brief", ,meeting"? Se desprinde cu ușurință din aceste întrebări mai mult sau mai puțin retorice și un al treilea registru de lectură: o pledoarie pentru carte într-o lume care și-a rătăcit reperele, o întoarcere la principalele izvoare de înțelepciune, care au modelat, vreme de milenii, spiritualitatea umană. Citite în succesiunea lor, eseurile lui Valeriu Gherghel se constituie într-o istorie a cărții (modificarea tipurilor de suport material, logica titlurilor, rostul ilustrațiilor
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
producă singură. Reinterpretează, în loc să creeze. Isus nu e al ei, dar devine: în nemărginita lui bunătate, acceptă să intre în piesa Evangheliștii, în rolul ce i se dă, restabilind legăturile dintre oița liberală și turma conservatoare de care s-a rătăcit... Suntem în deceniul șapte al erei noastre, la Antiohia, în Asia Mică. Un oraș "de prostituate și de cămătari", cum spune cu năduf Elena, iubita lui Cherintos, profesor într-o Academie aflată pe sponci. Elevii lui, Matei, Luca, Marcu și
Fictiuni by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10134_a_11459]
-
a rămas tot nereabilitat - eforturile noastre izolate și la mii de kilometri distanță au rămas fără rezultat. Ce păcat! În Încheierea acestor rânduri să ne reamintim poemul lui Radu Gyr, ca o strigare către orice român, oriunde s-ar afla rătăcit pe planetă, parcă mai actuală ca oricând: Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru pătule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
m-a legitimat sâmbătă urma să fie nuntă nuntă mare - ca la noi În sat totul era ca odinioară eram iar acasă - am crezut am dorit ca Narcis să-mi văd chipul și oglinda nu m-a cunoscut deci mă rătăcisem prin senzații și În rime vechi și desuete precum grohăia o jurnalistă; carabina... nu-i ierta poete! TUZLA DIN DORURI - poetului Nicolae Labiș - pe trupul meu n-a mai plouat de-o vară satul miza pe niște paparude ce dănțuiau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]