KorAP: Find »[drukola/base=războinic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...119 >

2,974 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

asediară castelul simultan, de pe munte, în spate, și din zona care ducea la poarta din față. Era o luptă demnă de numele ei. Cei o mie de soldați din apărare se așteptau să moară. Așa cum lesne se putea închipui, valoarea războinicilor din Kai încă nu scăzuse. De la începutul Lunii a Doua până la începutul celei de-a Treia, zidurile de piatră ale Castelului Takato fură scăldate în sângele armatelor atacatoare și apărătoare. După ce răzbiră prin primele palisade, care se înălțau la cincizeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu erau câtuși de puțin inferiori, în propriul lor efort unit, disperat. Cei care acceptau provocarea și se puteau zări deasupra bastioanelor de argilă și al acoperișului pereților de pământ bătătorit, dădeau iluzia că fortăreața era umplută numai cu robuștii războinici din Kai. Dar dacă forțele asediatoare ar fi putut vedea activitățile dinăuntru, ar fi știut că întregul castel era implicat într-o luptă disperată, dar plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii săi ocupanți - bătrâni și tineri, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
aici, calm, inamicul. Apoi, voi putea sfârși, luptând după placul inimii. Așa că, ieșiți! Croiți-vă drum prin porțile din față și din spate și arătați-le cu cât curaj cum cad florile cireșilor de munte! Strigătele de răspuns din partea aprigilor războinici, susținând că aveau să îndeplinească porunca întocmai, răsunară ca un vârtej de vânt. Cu toții priveau în sus, spre silueta seniorului lor, deasupra porții de la intrare, și, un timp, se auziră, la nesfârșit, aceleași cuvinte: — Aici ne despărțim. Nu se punea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
se auziră, la nesfârșit, aceleași cuvinte: — Aici ne despărțim. Nu se punea problema alegerii între voință și moarte. Era o goană deznădăjduită spre moarte. Porțile din fața și din spatele castelului fură deschise larg, sfidător, de oamenii dinăuntru, și o mie de războinici năvăliră afară, cu strigăte de război răsunându-le din piepturi. Trupele asediatoare fură luate prin surprindere. Un moment, domni o asemenea zăpăceală, încât fu amenințat până și cartierul general al lui Nobutada. — Înapoi! Regruparea! Comandantul forțelor din castel, care pândea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în castel: — Retragerea! Retragerea! Oamenii se întoarseră spre castel, fiecare luptător arătându-i lui Nobumori, care continua să stea așezat în turnul acoperit al porții, capetele pe care le luase. — Intră să beau, apoi voi ieși din nou! strigă un războinic. Și continuară tot așa. Odihnindu-se fiecare, câte un moment, la poarta din față sau la cea din spate, pentru a se repezi apoi îndărăt afară să-și taie brazdă prin inamici, oamenii repetară de șase ori același sistem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
în beregată, șuvoaie de sânge îmbibându-le părul negru. Dintr-o dată, în apropiere, răsună zbârnâitul unei săgeți și, curând, peste tot în jurul lor, se înfigeau săgeți în pământ. Din depărtare, se auzeau ecouri de împușcături. — Au venit! — Pregătiți-vă, stăpâne! Războinicii se ridicară toți odată. Katsuyori își privi fiul, observându-i îndârjirea. — Ești gata? Taro făcu o plecăciune și se ridică, răspunzând: — Sunt gata să mor aici, lângă dumneata. — Atunci, ne luăm rămas bun. În timp ce tatăl și fiul păreau gata să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu avea absolut nici un motiv întemeiat pentru a o face. Dar opinia lui Nobunaga avea rațiunile ei, și anume, faptul cât se poate de clar că, la împărțirea răsplată, îl omisese intenționat pe Mitsuhide. Excluderea de la răsplata războiului îi provoacă războinicului un sentiment acut de amărăciune, iar rușinea de a fi un om fără merite este mult mai grea decât mustrarea propriu-zisă. Mitsuhide nu manifestase deloc o asemenea mâhnire. Dimpotrivă, se amesteca printre ceilalți generali, tăifăsuind bucuros și afișând un chip

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nou subiect, străduindu-se să-l întrețină pe neașteptatul vizitator. În acea perioadă, Yusho avea o casă la Kyoto, dar, de origine, era din Omi, provincia lui Mitsuhide. Nu numai atât ci, într-o vreme, Yusho primise o soldă de războinic de la clanul Saito din Mino. În același timp, Toshimitsu - cu mult timp înainte de a fi devenit vasal al clanului Akechi - servea clanul Saito. După ce trăise ca ronin, Yusho devenise artist, citând căderea provinciei Gifu ca motiv al acestei alegeri. Toshimitsu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Hideyoshi, Kanbei vorbi, în continuare: — N-am să vă vorbesc despre avantaje sau dezavantaje. În schimb, aș dori să vă arăt un lucru care demonstrează atât intențiile Seniorului Hideyoshi, cât și pe cele ale Seniorului Nobunaga. Amândoi îi prețuiesc pe războinicii valoroși. Prin urmare, avem aici o declarație semnată, care vă făgăduiește provinciile Bitchu și Bingo. Muneharu se aplecă respectuos spre document, dar nu-l ridică. Îi răspunse lui Kanbei: Acestea sunt cuvinte cu adevărat exagerate, iar documentul de față îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
asediului, avură loc mici ciocniri între cele două oștiri. Kuroda Kanbei, care tocmai se întorsese dintr-o inspecție a primelor linii, se prezentă la Hideyoshi și-i descrise conflictul sângeros din ziua întâi. — În timpul luptei de azi dimineață, începu el, războinicii Seniorului Ukita au suferit peste cinci sute de victime, câtă vreme inamicul nu a pierdut mai mult de o sută de oameni. Au fost uciși optzeci de dușmani, iar alți douăzeci au fost luați prizonieri, dar numai fiindcă erau grav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Dar Hideyoshi nu îl cercetă cu de-amănuntul. Nu se cuvenea să umilească un samurai. Lucrurile inutile erau pur și simplu apreciate ca atare, iar Hideyoshi își îndreptă gândurile în altă direcție. Cred că e de-ajuns. Desfaceți legăturile acestui războinic și eliberați-l. — Să-i dăm drumul? — A înotat prin lacul noroios și pare să-i fie frig. Dați-i de mâncare și trimiteți-l cu un permis de liberă trecere, ca să nu mai fie arestat iarăși pe drum. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
este. — Nu, cred că nu poate fi descris pur și simplu ca fiind ciudat. E un om loial și are conștiința dreaptă ca o tulpină de bambus. O fi renunțat el să mai fie samurai, dar mie tot ca un războinic îmi pare. — Am auzit că a fost vasal al lui Saito Tatsukoi. Îl lauzi fiindcă îi rămâne credincios fostului său senior, chiar și azi? — În timpul lucrărilor de construcție din Azuchi, a fost singurul care a refuzat să participe, cu toate că îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
vorba printre săteni că Seniorul Mitsuhide a ieșit la plimbare. Mai bine trăgeți-vă gluga pe față, cel puțin până ajungem la Hiyoshi. Mitsuhide trase gluga, astfel că nu i se mai văzu decât gura. — Aveți haine simple și șaua unui războinic de rând. Nimănui nu-i va trece prin cap că sunteți Seniorul Akechi Mitsuhide. Dacă mă tratezi cu atât de multă curtenie, oamenii vor deveni suspicioși imediat. Nu mă gândisem la asta, spuse Genemon, râzând. Voi fi puțin mai atent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
de călugări. — Legea e lege, replică Mitsuhide, dar zelul religios nu este ca un foc care să poată fi stins cu apă, spre a dispărea pentru totdeauna. Dacă stau să mă gândesc, probabil vârstnicii și-au spus că om fi războinici din Azuchi și s-au ascuns. S-ar putea ca marele preot și bătrânii care au supraviețuit să se afle chiar acum, undeva, pe munte. Genemon, explică-le acelor oameni că nu trebuie să-și facă asemenea griji și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-mi-o astfel înainte pe câmpul de luptă. Acolo, urmează să aștepți instrucțiunile lui Hideyoshi. Această scrisoare, care circulase pe la toți generalii și vasalii clanului Oda, fusese redactată, în mod clar, sub îndrumările lui Nobunaga, astfel că, atunci când ajunse la războinicii din clanul Akechi, furia acestora se preschimbă din lacrimi, în turbare. În mod normal, clanul Akechi era considerat superior clanurilor Ikeda și Hori, situându-se astfel la același nivel cu Hashiba al lui Hideyoshi și cu Shibata. Și totuși, numele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Orei Cocoșului, vom pleca din Sakamoto, vom traversa râul Shirakawa, vom trece pe la miazănoapte de Kyoto și ne vom înapoia la Kameyama. Luați măsuri ca toate pregătirile să fie gata. În Kameyama aveau să-l însoțească peste trei mii de războinici. Seara se apropia. Mitsuhide își îmbrăcă ținuta de drum, apoi plecă să-l caute pe Mitsuharu. — Întrucât plecăm în provinciile de la apus, n-am idee când am să mă întorc. Aș dori ca astă seară să stau jos și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lui Mitsuharu ridică sticla cu sake și turnă, însă, chiar în acel moment, lui Mitsuhide, alarmat, începu să-i tremure mâna. În mod normal, nu era genul de om care să fie surprins de un sunet, dar acum, când un războinic începu să bată toba în fața castelului, fața păru să i se golească încet de orice culoare. Chokansai se întoarse spre Mitsuhide, spunând: — În curând va fi Ora Cocoșului, așa că asta trebuie să fie toba care-ți cheamă trupele pe terenul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
la el, până când a devenit o parte din mine însumi. Deși ai citi zece mii de cărți, din toate se va alege praful dacă pierzi acum din vedere acel cuvânt. Stăpâne, mă asculți? Sângele nostru se trage dintr-o linie de războinici străvechi. Ai păta cinstea obrazului strămoșilor noștri? Și cum rămâne cu copiii noștri și cu urmașii lor? Gândește-te la rușinea pe care ai abate-o asupra unui șir veșnic de generații. — Ai putea enumera, la nesfârșit, lucruri de soiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pus până și sub comanda lui Hideyoshi, ordonându-mi să mă duc la Sanin. Dacă asta nu e o pronunțare a sentinței clanului Akechi, atunci altceva nu știu ce e. Am fost crescut ca samurai; am moștenit sângele mai multor generații de războinici. Crezi c-am de gând să-mi sfârșesc zilele ascultând ordinele lui? Nu poți vedea că Nobunaga e un om rău, Mitsuharu? Mitsuharu stătu o vreme tăcut, năucit, apoi întrebă: — Cui i-ai dezvăluit intențiile tale? Pe lângă tine, unei duzini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
lungă și șaua erau lucrate cu nespusă măiestrie. În ziua aceea, părea mult mai tânăr ca de obicei, dar acest lucru nu i se întâmpla numai lui Mitsuhide. Când un om îmbrăca armura, își pierdea vârsta. Chiar și lângă un războinic de șaisprezece ani pornit la prima lui campanie, un bătrân nu-și arăta și nici nu-și simțea vârsta. În acea zi, rugile lui Mitsuhide fuseseră mai stăruitoare decât ale oricărui alt luptător din armata lui. Și, din acest motiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
nu încape îndoială. Aduceți toate noutățile, cât de repede puteți. Cum doriți, stăpâne. — Sau, dacă nu reușiți, mestecați bine și apoi scuipați iarăși, adăugă Nobunaga. — Să scuipăm? Mestecați cât mai bine, rețineți ceea ce e de calitate și scuipați drojdiile. Dacă războinicii, agricultorii, meșteșugarii și neguțătorii din Japonia înțeleg acest principiu, atunci se va putea importa orice, fără probleme. — Ba nu, nu e bine așa, dădu din mână cu tărie Soshitsu; era întru totul împotrivă și se grăbi să-și prezinte opiniile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
acțiunea se declanșa oriunde ai fi privit. Și totul era atât de rapid, încât, cel puțin la suprafață, nicăieri nu se vedea nici urmă de îndoială, neliniște de sau de îngrijorare. Când totul fu gata și oamenii refăcură rândurile, bătrânul războinic Saito Toshimitsu ridică glasul, călit într-o sută de bătălii, și le vorbi trupelor aproape ca și cum ar fi citit un text scris: — Bucurați-vă. Astăzi, stăpânul nostru, Akechi Mitsuhide, va deveni conducătorul țării. Să nu aveți nici cea mai mică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
Ieyasu, nu mai e în apropiere nimeni pe care să-l atacăm. Dar ce-a vrut să sună Toshimitsu, cum că seniorul nostru va deveni conducătorul țării de azi înainte? Mai departe de-atât soldații nu vedeau. În mare parte, războinicii clanului Akechi erau oameni educați în spiritul moralei și al justiției și încă nu le trecuse prin minte că inamicul putea fi Nobunaga. Cinstitul și îndărătnic spirit al clanului Akechi, devotat simțului de dreptate, fusese transmis de la comandanții de companii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
pâlc de bambuși dintre norii de ceață. Acolo e! Ăla e copacul de plătică al Templului Honno! Galopând înainte și agitându-și, cu furie, mâinile în timp ce dădea instrucțiuni, Toshimitsu părea să-și fi pus chezășie în dimineața aceea glasul de războinic în schimbul vieții. A doua armată, condusă de Akechi Mitsutada, era și ea în mișcare. Acele forțe inundară cartierul din jurul Străzii a Treia, trecură ca fumul prin partea interioară și încercară să o încercuiască Templul Myokaku din Nijo. Se auzeau semnalele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
simplă încăierare între samurai sau o ceartă între grăjdari. Ce s-a întâmplat, Ranmaru? Ce-i cu toată agitația asta? întrebă el repede, iar Ranmaru nu întârzie nici el cu răspunsul: — Clanul Akechi a comis o mârșăvie. Afară sunt mulți războinici răsculați, agitând steaguri cu blazonul inconfundabil al clanului Akechi. — Ce?! Akechi? Cuvintele îi scăpară cu uimire. Surprinderea lui demonstra întru totul că nu se așteptase - nici nu visase măcar - că s-ar fi putut întâmpla așa ceva. Dar șocul psihologic unic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]