1,968 matches
-
moșteniri pe care le avea de la tatăl ei. Cu câțiva metri înainte de a lovi în plin automobilul, Magicianul viră brusc la stânga, îndreptându-se din nou înspre locul în care Sachs se oprise. Sări în lături, dar între timp el se răzgândise și pornise din nou spre Camaro, dar cu spatele. De data aceasta, nu se mai opri și lovi din plin portiera din față a celeilalte mașini, făcând-o să se rotească de două ori și să se izbească violent de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
am greșit cu nimic. Și iată, el vorbește ca și cum a fost doar vina mea. E ca și cum ai lua comanda unui client și, când le duci mâncarea, susține că a comandat altceva. Dar se știe ce s-a întâmplat - s-a răzgândit și vor să facă să pară că tu ai înțeles greșit. Ca și cum ar fi doar vina ta și tu ești cel care trebuie să rezolve problema. Sachs interveni: - Ne-ai putea spune câte ceva despre el? Alți prieteni, locuri în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și fusese rapid înlocuită de una de resemnare aproape mânioasă. —Judy, mi-a zis, pentru numele lui Dumnezeu, ce faci aici? Tonul fusese unul atât de nefamiliar că mă șocase. Tocmai se pregătea să mai spună ceva, dar clar se răzgândise și privea în altă parte. —Charlie, ce s-a-ntâmplat? Ce faci? am întrebat, destul de anxioasă din nou. Am ieșit doar pentru că mă simțeam îngrozitor după mica noastră ceartă și când mi-a zis Ben c-ai ieșit, am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
când a întrebat-o pe Adriana dacă a înțeles, ajunsese iarăși să țipe. Emmy și Leigh au văzut-o pe Adriana cum a privit-o lung pe cealaltă fată, a părut că vrea să răspundă ceva, dar apoi s-a răzgândit și a spus doar: — Am înțeles perfect. Imediat după aceea blonda cea furioasă s-a răsucit pe adidașii ei Puma și a plecat nervoasă. În cele din urmă, Adriana a început să zâmbească, după care le-a observat pe Emmy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fermecătoare, cum vrei tu să-i zici, se traduce tot cu “singură și disperată” dacă tu ești cea care inițiază contactul. Mackenzie părea că se gândește, la un moment dat a vrut să deschidă gura să protesteze, apoi s-a răzgândit. — Crezi? întrebă ea într-un final. Adriana clătină din cap. Era plictisitor, era atât de evident. De ce americancele nu înțelegeau lucrul ăsta? De ce nu li s-a spus? Regulile te ajută, dar nu erau de ajuns; le învățau pe femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
până acolo — dar părea un tip foarte de treabă. Odată cu acest lucru de care ea și-a dat seama, s-au strecurat și vechile îndoieli. O plăcea și el? Se vor vedea din nou în State? Oare avea să se răzgândească și să dispară și el așa cum a făcut Paul în noaptea aceea la Paris? — Foarte interesant, a murmurat Emmy. E foarte clar, dar cum ai devenit rezident PR? Fiindcă trebuie să-ți spun că nu prea ești genul. — Vorbesc bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Jesse, ce avea să se întâmple cu Russell sau o combinație sucită a ambelor situații. Se pregătise să-i povestească lui Russell totul imediat, dar cântărind mai bine lucrurile în timp ce se întorcea cu mașina de la Hamptons spre casă, s-a răzgândit. N-ar fi cinstit față de Russell sau față de părinții lui să le strice Ziua Recunoștinței cu un anunț dramatic — care foarte probabil ar însemna sfârșitul relației. La asta a contribuit foarte mult și faptul că a primit un mesaj vocal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
încă așa cum aș vrea eu să fie, dar nu există motive de îngrijorare, a spus ea cu o fermitate pe care de fapt n-o avea. Henry s-a oprit o clipă, a vrut să zică ceva, apoi s-a răzgândit. — Deci asta e versiunea ta și nu ți-o schimbi, hm? Foarte bine. N-o cred, dar o accept — deocamdată. Dar dacă o să apară ceva ce ar putea să pună în pericol termenul de publicare, vreau să știu. Nu contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
și mai neexperimentate. Noi — arătă cu un gest larg în jur și le zâmbi fericită celor mai bune prietene ale ei — suntem experte de-acum. Și am reușit cu vechile metode. Adriana deschise gura să riposteze, dar păru să se răzgândească. Foarte bine, spuse ea clătinând din cap că a înțeles. Sunt de acord. Pentru noi, spuse Leigh ridicând paharul. Fetele au ciocnit, au băut și au zâmbit. Poate că pactul se sfârșise, dar, într-un fel, ele știau un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu-i ușor. Tu și cu Basie vreți să vă predați? — Pe naiba - deși nu știu ce vrea el. Încerc să-l conving pe Basie să cumpărăm un șampan ca să putem naviga pe rîu În sus, spre Chungking. Dar Basie se tot răzgîndește. Acum, de vreme ce japonezii sînt aici vrea să rămînă În Shanghai. Crede că o să putem face o grămadă de bani, odată ce ajungem În lagăr. — Vinzi multe rame hublou, Frank? Frank se uită la Jim printre gene, Încă neștiind ce să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nu mîncarea. — Da, Jim... Doamna Philips deschise valiza. Pipăi Înăuntru și scoase un cartof mic. — Uite. Ține minte, să te rogi pentru noi toți. Ah, așa o să fac! Jim mușcă din cartof, Înainte ca ea să aibă timp să se răzgîndească. O să mă revanșez cînd ajungem la Nantao. Toate rațiile noastre sînt acolo. — Te-ai revanșat deja, Jim. De multe ori. Doamna Philips privi din nou, gînditoare, la cer. — Ai mîncat cartoful? — A fost foarte bun. În timp ce Jim termina cartoful, observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Și cocoșii fac cucuriguuuu! Și pisicile, miau. De aceea te gândești. Bunica lui Surcel Îi aruncă pe fereastră o gutuie. Să mănânce În recreație. Spre primăvară gutuile sunt moi și dulci. Nu te mai gândești la cutremurul din 1940. te răzgândești. Îți lasă gura apă. În ora de chimie, după ce Traian Surcel a Împărțit cu tine gutuia, scrii prima ta poezie. A doua abatere! Poezia e cu natura și cu o fată pe care o iubești. Nu știi cine este fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bolnavă și dl „Butoiaș“ Îi ținea locul. —Menstră regulată? Era mai degrabă un ordin și nu o Întrebare. Da. —Urinare? — Normală. —Scaun regulat? Se gândi că ar putea să destindă atmosfera răspunzând: „Da, scaunul merge regulat la Grinstead“. Dar se răzgândi, pentru că Butoiaș nu părea să fie prea Înzestrat la capitolul umor. În loc de răspunsul năstrușnic dădu din cap afirmativ. —Vreun BTS pe parcursul ultimului an? —Ce? Nu. În nici un caz! În timp ce Butoiaș continua să Împungă și să Împingă, Ruby lăsă deoparte jocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Îi era destul de rigid, dar, când se Întoarse să se uite la el, văzu că avea colțurile gurii ușor Întoarse a zâmbet. Ea se simțea pe cale de a face o glumă răutăcioasă despre partea cervicală a uterului ei, dar se răzgândi. —OK, zise ea. Se uita acum din nou Înspre tavan, Întorcându-se la jocul ei de cuvinte. Iată și pocnetul mănușilor de cauciuc. Îi simți degetele Înăuntrul ei. Chiar dacă o avertizase cu privire la ceea ce urma să se Întâmple, bruschețea o făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dacă doriți ceva de la automatul de la băuturi. Chestia e că sunteți aici de ceva vreme și speram să pot să-mi iau și eu o cafea. —Vai, da, desigur, sări ea, cu fața de culoarea sfeclei. Vă rog. M-am răzgândit. —Sunteți sigură? Ea Încuviință și-l invită s-o ia Înaintea ei. —Mersi, spuse el. Îi zâmbi din nou. Nu putea să-și dea seama dacă era doar politicos sau zâmbea pentru a-și Înăbuși hohotele de râs la adresa timbrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
la telefon. La Început am crezut că ideea de a te Întâlni cu un gine... chestie era dezgustătoare. Vreau să zic, știi cu ce se ocupă ăștia? Am o vagă idee, a zis el. Da’ cred că Încep să mă răzgândesc. A Început să chicotească. —Vino-ncoa, a mormăit. Tre să-ți spun ceva. S-a așezat pe marginea canapelei. —Nu, mai aproape. S-a aplecat. —Promiți să nu spui nimănui? a zis. —Promit. Pentru că e foarte (hâc) personal. —OK. —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
al atelierului. Transpiram din nou și îmi era din nou sete. M-am întors la bar. Am cerut încă o dată apă, dar când băiatul cu fața ciupită de vărsat s-a mișcat, descoperind rafturile cu sticle din spatele său, m-am răzgândit și am cerut o vodcă. I-am spus să mi-o pună într-un pahar mare și am cerut gheață, pe care el a luat-o de pe fundul unui recipient din aluminiu și care, topindu-se, ar fi emanat poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
corectez comunicarea, o parcurg, mă duc înainte și înapoi cu un creion roșu, subliniez, șterg, adaug, îi telefonez. — Dormeai? — E mai bine să nu vin, nu-i așa? — Trec să te iau la ora șase. E prea devreme? Dacă te răzgândești, nu-ți face probleme. La șase dimineața este deja în stradă, gata machiată. O paiață în umbră. O sărut, are piele rece. — De cât timp aștepți? — De-abia am coborât. Dar e înghețată. Are o jachetă cu umerii prea ridicați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
telefonat? Nu răspund, n-aș ști ce să-i răspund. Și-a dus o mână la față, iar fața îi este acum roșie, ochii gri de plâns. În fundul sălii se află un acvariu. De departe, peștii par confeti. — Te-ai răzgândit, nu-i așa? N-am chef să vorbesc, nu în dimineața asta, nu la ora asta. — Nu-i așa cum crezi tu... — Dar cum este? Spune-mi, cum este? Există o sfidare în ochii ei, în plânsul acela care nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dat bani, toți banii pe care-i aveam la mine, am vârât mâna în portomoneu și am scos tot. A aceptat ca un cerșetor oarecare. A ascuns cu grijă banii sub zdrențe, ca și cum s-ar fi temut că mă voi răzgândi. M-a însoțit cu o privire neîncrezătoare până în intersecția după care am dispărut. Întunericul începea să se decoloreze, udat de ploaia care continua să cadă, ușoară și continuă. Conduceam în lumina aceea șovăielnică și din când în când farurile vreunui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lovesc. Când l-ai făcut? — L-făcut. Nu părea tristă, mă compătimea cu ochii aceia de piatră. — De ce nu mi-ai spus? De ce nu m-ai căutat? Eu îl vroiam, îl vroiam cu adevărat... — A doua zi te-ai fi răzgândit. Acum o să mă lase, acum o voi pierde, acum când viața mea nu se mai înmulțea într-a ei. Disperat, am început s-o acoper cu mici sărutări care au căzut ca o grindină pe chipul ei rigid. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
e sfârșitul lumii! — Așa trebuie. Asta-i valoarea educativă a jocului de șah. „Și de ce să nu fii distrat când joci ceva? - își spunea Augusto -. Dar viața e sau nu e un joc? Și la ce bun să nu te răzgândești la mutări? Asta-i logica! Poate că scrisoarea a și ajuns în mâinile Eugeniei. Alea iacta est!Ai intrat în horă, trebuie să joci. Și mâine? Ziua de mâine e-a lui Dumnezeu. Și ziua de ieri a cui e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
cuvânt? Oamenii de cuvânt mai întâi spun un lucru, apoi reflectează asupra lui și, în cele din urmă, îl duc la îndeplinire, indiferent de concluziile bune sau rele de după reflecție; oamenii de cuvânt nu se corectează și nici nu se răzgândesc față de ce au spus odată. Or, el supusese că avea să facă o călătorie lungă și îndepărtată. O călătorie lungă și îndepărtată! De ce? La ce bun? Cum? Unde? Fu anunțat că dorea să-l vadă o domnișoară. — O domnișoară? — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
dispus să-și ia viața; au apărut niște hoți cu intenția de a-l jefui, l-au atacat, s-a apărat, l-a ucis pe unul dintre ei și, văzând că-și răscumpărase viața cu prețul vieții altuia, s-a răzgândit. — Se înțelege - observă Augusto -; era vorba să ia viața cuiva, să ucidă un om și, de vreme ce ucisese unul, la ce bun să se mai omoare? Cele mai multe sinucideri sunt omucideri frustrate; te omori pe tine pentru că n-ai curaj să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
deasupra acelui loc, temându-se să îl atingă, dar arzând de dorință să își așeze degețelul pe el. — Doar o rană pe care și-a făcut-o tati când era mic, îi răspund, și cuvintele mele o fac să se răzgândească. Nu vrea să își imagineze că am fost mai mic decât sunt acum. Are nevoie de toată substanța și tăria pe care le poate găsi. Nu este prostuță fiica mea. Lăsasem ferestrele deschise, dar aerul din mașină tot era sufocant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]