2,941 matches
-
prelungim analiza comparativă între Hegel și Dilthey. "Desfășurarea istoriei nu ne înfățișează evoluția unor lucruri străine, ci este cea a devenirilor noastre, evoluția științei noastre"204, spunea Hegel în Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie, încercând să-i confere realității raționalitate. "Istoria pe care o avem la dispoziție este istoria ideii ce se găsește pe sine; iar ideea se află în situația de a se găsi pe sine numai în măsura în care iese la lumină ba chiar de a exista și a fi
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sistem>> ca într-o soluție definitivă", dar "trebuie să procedeze sistematic"133. De altfel, termenii lui Husserl nu sunt nici de departe atât de radicali ca ai celorlalți filozofi cu pretenții absolutiste: "Științificitatea filozofiei nu-i reductibilă la cea specifică raționalității științifice, anume la exactitate, ci înseamnă punerea raționalității înseși ca valoare, ca formă a universalității"134 (vezi și I, nota 185, unde plecând de la câteva reflecții ale lui Noica am insistat asupra deosebirilor dintre cunoașterea științifică și cea filozofică, diferențiere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să procedeze sistematic"133. De altfel, termenii lui Husserl nu sunt nici de departe atât de radicali ca ai celorlalți filozofi cu pretenții absolutiste: "Științificitatea filozofiei nu-i reductibilă la cea specifică raționalității științifice, anume la exactitate, ci înseamnă punerea raționalității înseși ca valoare, ca formă a universalității"134 (vezi și I, nota 185, unde plecând de la câteva reflecții ale lui Noica am insistat asupra deosebirilor dintre cunoașterea științifică și cea filozofică, diferențiere la care vom reveni, de altfel, în IV
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ani în temnițele Inchiziției din Calabria și Campania. Pregnante pagini despre romantism scrie autorul, "incandescenta totalitate a gândirii și sentimentelor" fiind atinsă de Nietzsche, precursorul decadentismului, sintetizatorul apollinicului cu dionisiacul, al cultului violenței (figura arhetipală a războinicului, heroic fantasy) cu raționalitatea frumuseții geometrice (conștiința propriei tragedii). Caius Dobrescu se desparte succesiv de spiritul fin de siécle, de individualismul inflamat estetic, de avangarda corporatistă legată de mișcările totalitare, de cultura politică a anilor '60 indusă de avangardă, pentru a chema la rampă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
recenza iraționalitatea vieții, chemare ce îl transformă într-un "specialist al intolerabilului 4. Situată, ca și moartea, în afară rigorii intelective de vreme ce despre ambele se poate spune orice -, viața este irațională, fiindcă nu-i posibilă decât în absență cunoașterii, a raționalității. Nu trăim decât pentru că ne lipsește cunoașterea, spune Cioran, de îndată ce știm, nu ne mai convine nimic, atâta vreme cât suntem ignoranți, aparențele prosperă și își păstrează "o urmă de inviolabilitate" ce ne îngăduie să le iubim sau să le uram, să ne
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să o trăiești înseamnă să știi să răspunzi la întrebarea fundamentală a filosofiei, conchide Sábato. Marile religii și filosofii condamnă sinuciderea, amintește Sábato, speranța trebuie să fie cea care să învingă, dintre toate sentimentele este poate cel mai misterios. Povară raționalității, prezența morții și a neantului, lipsa unei finalități a vieții, lipsa salvării, toate acestea ar fi imposibil de suportat dacă n-am avea opțiunea de a termina oricând cu toate prin sinucidere. Forță de a o lua de la capăt în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de nesupunere în fața zeilor, de depășire a limitelor mântuirii; alte argumente valabile împotriva sinuciderii nu sunt sau nu s-au găsit încă din această perspectivă, spune Cioran. Sinuciderea este caracteristică numai omului, nici un animal nu o are, sinuciderea este caracteristică raționalității, depășind instinctele, refuzând eternitatea și supunerea oarbă. Există o voință de a trăi, dar și o voință de a muri, care trebuie să fie suficient de puternică pentru a duce la actul real. "De ce nu mă sinucid? Fiindcă mie mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
acțiunii. Științele educației își propun printre alte finalități și pe aceea de a oferi practicii educaționale ”modele generale de organizare și sistematizare a activității ...modele care mijlocesc...” O asemenea eficiență se va obține ca rezultat al aplicării creatoare a principiului raționalității maximum de efecte pozitive cu un minimum de mijloace umane - principiu aplicabil atât structurilor cognitive și motorii, cât și celor afectiv-voliționale solicitate în învățământ. Într-un plan mai larg, ele apar ca particularizări a ceea ce uzual denumim ”productivitate socială”. Dar
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
ansamblul său, astfel încât să evidențiem legătura dintre cunoaștere și echilibru? Considerăm că, în fapt, cunoașterea este în echilibru, atunci când ea are utilitate pentru societate, când reușeșete să răspundă inovativ la întrebări vechi sau când găsește soluții neidentificate până la acel moment. Raționalitatea este esențială atunci când vorbim despre relevanța cunoștințelor. Este necesar ca fiecare individ să cunoască limitele cunoașterii sale. Amintim aici discursul ocazionat de primirea Premiului Nobel în anul 1974 de către F.A. Hayek, intitulat sugestiv "The pretence of knowledge" și concluzia economistului
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
diferite probleme afective. Emotivitate mare față de persoana sau obiectul din desen. În general deseneaza mai mare persoanele de care se tem sau pe care le iubesc (bogația detaliilor și repartiția obiectelor în spațiu) -detalii numeroase-preferință; -lipsa detaliilor respingere; -lipsa de raționalitate în repartizarea obiectelor, desenul fără punct de sprijinun semnal în legatură cu dezvoltarea mintală a copiilor. d)MODUL ȘI ORDINEA ÎN CARE ESTE EFECTUAT DESENUL: -copilul desenează un obiect înaintea altuia conform cu valoarea afectivă pe care i-o atribuie; -acționează
Metode de cunoaștere a individalității elevilor utilizate în obținerea informației by Lenuța Barbu / Florentina Chitic () [Corola-publishinghouse/Science/1662_a_3065]
-
de teorie de bază, despre care vorbește J. Habermas ca monde vécu (lume, experiență trăită). Gîndirea economică zăbovește asupra unora din dificultățile cu care se confruntă civilizația noastră, "o civilizație care așa cum spunea K. R. Popper năzuiește spre umanism și raționalitate, spre egalitate și libertate, o civilizație ce se află încă (...) la vîrsta copilăriei și care continuă să crească în ciuda faptului că a fost de atîtea ori trădată de atîția lideri intelectuali ai omenirii"5 . Pentru a regîndi economia este necesar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
subtile (mai mult sau mai puțin spontane) se pun în operă, dezechilibrele trăiesc, evoluează, se deplasează, ajustările intervin în condiții care hrănesc analiza structurală și analiza sistemică. Pe de altă parte, deciziile individuale, chiar raționale, pot conduce la dezechilibre globale, raționalitatea fiind ea însăși relativă. Este evident faptul că nu există canon fix, anistoric, care să definească realitatea în sine (Kuhn, Feyerabend, Foucault), dar nu putem accepta pentru aceasta ideea relativității absolute în care totul vine să se dizolve; la limită
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
un relativ el se absolutizează. Relativitatea relativității este absolutul, care nu poate fi, din fericire decît apanajul divinității ... De aceeași manieră, dacă este legitim să nu aplicăm la toate nivelurile de analiză aceeași logică, nu o putem nici încredința unei raționalități pur formale, care nu ar avea altă lege decît pe aceea a coerenței gîndirii. Raționalitatea așa cum a conceput-o Descartes este și ea o proiecție a rațiunii divine. Între logica abstractă, tară corespondent în fenomenele naturale și culturale și o
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
decît apanajul divinității ... De aceeași manieră, dacă este legitim să nu aplicăm la toate nivelurile de analiză aceeași logică, nu o putem nici încredința unei raționalități pur formale, care nu ar avea altă lege decît pe aceea a coerenței gîndirii. Raționalitatea așa cum a conceput-o Descartes este și ea o proiecție a rațiunii divine. Între logica abstractă, tară corespondent în fenomenele naturale și culturale și o logică informată, bazată pe o experiență care face legătura între spirit și lucruri, trebuie aleasă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
cu o forță și sub o formă cu atît mai iraționale cu cît sunt mai îndelung și mai intens marginalizate. Dezbaterea asupra mijloacelor nu se poate substitui mult timp celei asupra scopurilor, printr-o reducție tehnocratică a tuturor fenomenelor de raționalitate la cel economico-utilitarist. Problema este, în opinia noastră, de a redefini ancorajul cultural al dezvoltării eco-nomice, căci această dominație a culturii obiective prezintă ceea ce am putea numi un "defect de suflet". Tradiția noastră culturală nu se întemeiază pe cultura banului
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
privește, economiștii fac cu regularitate teorie politică, disimu-lînd judecățile de valoare sub o analiză aparent obiectivă. Gîndirea economică zăbovește asupra unora din dificultățile cu care se confruntă civilizația noastră, "o civilizația care așa cum spunea K.R. Popper năzuiește spre umanism și raționalitate, spre egalitate și libertate, o civilizație ce se află încă (...) la vîrsta copilăriei și care continuă să crească, în ciuda faptului că a fost, de atîtea ori, trădată de atîția lideri intelectuali ai omenirii"9 . Din fericire însă, "idealismul și prevederea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
subtile (mai mult sau mai puțin spontane) se pun în operă, dezechilibrele trăiesc, evoluează, se deplasează, ajustările intervin în condiții care hrănesc analiza structurală și analiza sistemică. Pe de altă parte, deciziile individuale, chiar raționale, pot conduce la dezechilibre globale, raționalitatea fiind ea însăși relativă. Calea de dezvoltare a științei economi-ce, pe lîngă și dincolo de rafinamentul crescînd al modelelor econometrice, constituie sinteza între teorii din start contradictorii sau dificil de conciliat. Dacă trebuie să apară un nume mare în domeniul gîndirii
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
homo passivus, menținut în acțiune doar de dorința evitării pierderilor. Se vorbește astăzi, tot mai mult, despre moartea ideologiilor și despre trecerea de la gîndirea unică la "gîndirea zero". Globalizarea ar fi forța motrice a acestei "fatalități istorice". Guvernată de principiul raționalității, al eficienței, ea este peste tot și nu poate fi oprită nicăieri. A-socială, a-națională, a-religioasă, ea cuprinde țări, națiuni, continente, înfruntînd și integrînd mentalități, valori, frontiere, într-o luptă lipsită de ceea ce ne-am obișnuit a numi
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
Un demers științific trebuie să producă noi concepte, noi moduri de descriere, de clasificare sau de structurare, să le raporteze la alte concepte și să analizeze implicațiile. Aceasta e cu atît mai va-labil în economie, unde teoreticienii vorbesc despre "raționalitate perfectă", "informare per-fectă", "concurență perfectă" etc. Cînd toate sunt perfecte, e o problemă cu teoria respectivă. Econometricienii au elaborat modele, dar aplicarea lor și interpretarea rezultatelor revin tot economiștilor. Iar aceștia se dovedesc uneori metafizicieni lipsiți de sens. Asta și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
rîndul său, inexplicabil. Instrumentalismul apare, deci, ca o atitudine de ușurință și conservatorism. 1.4.2..6. Istoria științelor și criteriilor de evaluare la Kuhn Se remarcă faptul că întreaga concepție a lui Kuhn nu constituie numai un atac contra raționalității în dezvoltarea cunoașterii; ea este, de asemenea, dirijată împotriva realismului științific. Căci, dacă schimbarea de paradigmă antrenează o schimbare a viziunii noastre des-pre lume, nu există numaidecît un progres spre adevăr, un drum spre o imagine adevărată a lumii, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
avantajului, profitului etc.) sub constrîngere. Deja pentru Robbins, ca și pentru Alfred Marshall, urmărirea rațională a maximizării cîștigurilor devine un scop în sine, o normă de comportament. Pentru Marshall, "economia depinde de o evaluare ultimă" de unde ia naștere afirmația că raționalitatea și capacitatea de a alege în cunoștință de cauză sunt dezirabile. Dacă iraționalul, abandonul în favoarea forțelor oarbe ale stimulilor exteriori și, de fiecare dată a impulsurilor necoordonate este un bun de preferat tuturor celorlalte, atunci este adevărat că rațiunea de
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
atît concepția clasică (producție, repartiție și consum al bogățiilor), cît și concepția abstractă, care privilegiază un comportament sau principiu al non-risipei. 1.4.4.5. Principiul general al acțiunii raționale În privința acestui principiu există două abordări. 1) Prima consideră principiul raționalității ca pe un dat invariabil al naturii umane, ca o realitate cotidiană și banală, constatată prin experiență. Aceasta trimite la o presupoziție, la un apriorism nonistoric sau trans-istoric. Economiștii clasici, utilizînd această abordare, au produs remarcabila doctrină liberală. Începînd cu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
întîlnesc aici concepte precum cel de "mînă invizibilă" și de "ordine naturală". Această mînă invizibilă a jocului intereselor private este cea care ghidează sistemul capitalist, conceput ca realizare a ordinii naturale a societății. Astfel, plecînd de la presupunerea unui principiu de raționalitate imanentă naturii umane, se ajunge foarte curînd la deducția logică a unui sistem economic particular, economia de piață capitalistă, prezentată drept sistemul economic ideal. Sunt lămuritoare cuvintele lui Adam Smith: "Îndepărtîndu-se în întregime toate aceste sisteme fie de preferințe, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
industriei particularilor și de a o dirija spre întrebuințările cele mai adecvate interesului general al societății"22. În pofida preocupării sale de obiectivitate și refuzului său de a face judecăți de valoare, concepția abstractă a economiei fondate pe principiul general al raționalității, conceput ca "postulat al naturii umane", reprezintă un demers ideologic ce conduce la apărarea unui sistem economic particular. 2) O altă manieră de a introduce principiul raționalității în sistemul economic constă în conceperea acestui principiu ca produs al istoriei. În
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
face judecăți de valoare, concepția abstractă a economiei fondate pe principiul general al raționalității, conceput ca "postulat al naturii umane", reprezintă un demers ideologic ce conduce la apărarea unui sistem economic particular. 2) O altă manieră de a introduce principiul raționalității în sistemul economic constă în conceperea acestui principiu ca produs al istoriei. În acest sens, ne putem referi la interpretarea foarte des citată a lui Oskar Lange, potrivit căruia "în întreprinderea capitalistă, pen-tru prima dată în istoria dezvoltării activității economice
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]