4,689 matches
-
bamă, bostan, dovleac, dud, harbuz, pătlăgea, tarhon) sau ca mirodenii (anason, enibahar, năut, susan); - nume de mâncăruri de bază (chiftea, ciulama, iahnie, musaca, sarma, telemea) sau de dulciuri (acadea, baclava, cataif, halva, magiun, rahat, șerbet); - nume de băuturi (afion, cafea, rachiu, revac, salep). În cunoscuta sa lucrare Semasiologia limbii române, L. Șăineanu atrage atenția asupra unui fenomen cel puțin ciudat: românii au împrumutat cuvinte și expresii privitoare la „beție“ de la un popor căruia religia îi interzice în mod categoric consumul de
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de origine persană; turca a fost limba prin intermediul căreia au ajuns în română cuvintele orientale. Uneori, în arabă cuvintele respective au avut alt sens: ar. rŸ²a, care stă la baza tc. rahat, însemna „liniște, confort“ și apoi „înviorarea gâtului“; rom. rachiu vine din tc. rakı, care a fost luat din ar. ‛araq „sudoare“ (expresia ‛araq at-tamr însemna „sudoarea curmalelor“ și, apoi, „băutură amețitoare“). Cuvinte de origine greacă Numele de mâncăruri grecești aparțin și ele terminologiei gastronomice orientale. Friganea „felie de pâine
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
împrumut adaptat al germ. Eingemachte, cu același sens. Kirș „lichior de cireșe și caise“ apare tot la Sanda Marin, dar nu figuzează în dicționare. Numele este sigur de origine germană, provenind probabil dintr-un cuvânt compus de felul lui Kirschbranntwein „rachiu (de cireșe)“ sau Kirschsaft „suc, sirop de cireșe“. În aceeași carte de bucate, găsim și alți termeni neincluși în dicționarele generale, ca nussbrot și studentenbrot, ambele fiind glosate prin traducerea cuvintelor germane în română: „pâine cu nuci“, respectiv „pâinea studentului
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
coane Lucsițe la Moși. Până și bătrâna cerșetoare din povestirea Calul dracului poate să-i încropească un adevărat festin oaspetelui nocturn din "o costiță de purcel, niște colaci și turtă dulce și mere" la care adaugă știutoare "un clondiraș cu rachiu de izmă"93. Ca și baba din nuvela lui Caragiale, Stamate își pregătește printr-un veritabil ritual aventura erotică și, în necesara etapă a preludiului gastronomic, "se ospătă cu puțină fiertură de ștevie". Este, însă, evident că verbul "a se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Smil orice... „Dacă intră omul să cumpere trei coți de postav, ori de pânză, ori niscai sare și chibrituri, sau gaz de lampă... pentru gospodărie, zicea crâșmarul, nu se poate să nu dea pe gât și o cinzeacă, două... de rachiu, ori o dușcă de vin!...“ Mai avea Șmil rachiu și soiuri de vin bun, aduse de pe la Huși și Odobești. Dar, după ce mușteriii se amețeau, îl mai subția cu apă, pe nebăgate de seamă, sub tejghea. - Măi, iudî... tu ai botizat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de postav, ori de pânză, ori niscai sare și chibrituri, sau gaz de lampă... pentru gospodărie, zicea crâșmarul, nu se poate să nu dea pe gât și o cinzeacă, două... de rachiu, ori o dușcă de vin!...“ Mai avea Șmil rachiu și soiuri de vin bun, aduse de pe la Huși și Odobești. Dar, după ce mușteriii se amețeau, îl mai subția cu apă, pe nebăgate de seamă, sub tejghea. - Măi, iudî... tu ai botizat vinu ista, măi!.. spuse cu ură un țăran, plescăind
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de praf, din depărtare, și deschise pumnul, în palmă ținea un firicel de floarea „nu-mă-uita“. - Bine, bine, dom‟șorule... om mai vorbi noi! crișcă printre măsele Lisandru, și se grăbi să intre în crâșmă. „Sî duci să-și înece în rachiu rușânea..!“ șopteau gurile pizmașe, în urma lui. Și, pătruns de ură, care-i intra încetul cu încetul în inimă, în tot trupul, dar și acoperit de rușine... intră în crâșmă ca o furtună, murmurând: - Tot a me‟ ai să cii, fa
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
întristau sufletul... Era atâta jale în cântecul lui, că-ți frângea inima, sufletul, de piatră să fi fost. Toți, la intrarea lui Lisandru, își țineau răsuflarea. Crâșmarul mic, spânatec, răsări de după tejghea clipind des din ochii lăcrimoși, în fața lui Lisandru. - Rachiu, măi Șmil... rachiu!.. îi șuieră el sprijinit într-un cot pe tejghea, privind înnegurat în jur. Crâșmarul dispăru pentru o clipă, ca un duh și se întoarse repede, punându-i dinainte pe tejghea un clondir plin ochi cu rachiu și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
atâta jale în cântecul lui, că-ți frângea inima, sufletul, de piatră să fi fost. Toți, la intrarea lui Lisandru, își țineau răsuflarea. Crâșmarul mic, spânatec, răsări de după tejghea clipind des din ochii lăcrimoși, în fața lui Lisandru. - Rachiu, măi Șmil... rachiu!.. îi șuieră el sprijinit într-un cot pe tejghea, privind înnegurat în jur. Crâșmarul dispăru pentru o clipă, ca un duh și se întoarse repede, punându-i dinainte pe tejghea un clondir plin ochi cu rachiu și păhărelul lângă el
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Lisandru. - Rachiu, măi Șmil... rachiu!.. îi șuieră el sprijinit într-un cot pe tejghea, privind înnegurat în jur. Crâșmarul dispăru pentru o clipă, ca un duh și se întoarse repede, punându-i dinainte pe tejghea un clondir plin ochi cu rachiu și păhărelul lângă el. Pe loc se răspândi un miros de prună veche, dulce-amăruie. Era o țuică galbenă ca untdelemnul, care a zăcut vreo doi ani într-o balercă cu doaga de fag... era o minune care aluneca pe gât
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de la Ana la Caiafa, și tot să nu-l găsești. Ridică iar din umeri și clătină din cap, continuând: Dacă e lefter, Își face veacul pe la X Bar sau Rucker. Dacă are ceva bani În buzunare, dă pe gât niște rachiu la Femina sau la Cafè Casanova. Am Început să cobor scările, când adăugă: — Și dacă nu e În nici unul dintre locurile astea, atunci e la curse. Se ținu după mine pe palier și apoi pe câteva trepte. M-am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ne apasă. Vrem să scăpăm satul de arșița neostoită! spuse băiatul cel mare, Vasilică. Vreau și eu, rosti grăbit Ionică, să-mi vîr capul în zăpadă. Am auzit de la bătrâni că este rece! Ce bună ar fi o ceașcă de rachiu, îndulcit cu mere, suspină uncheșul. Toate ar fi bune, fraților, dar știți că satul nostru a fost blestemat! Stămoșii noștri au nesocotit regulile naturii și au alungat-o pe Baba Iarna în Peștera Uitării, pecetluind intrarea în peșteră cu doi
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai mare. Văzându l așa supărat, soția l-a îndemnat să plece în căutarea unei ființe, care să le mai aline singuraticele bătrâneți. Așa că moșul, potrivindu-și traista, în care își îndesase de ale gurii, neuitând să pitească plosca de rachiu de cazan, cătă a porni pe cărăruia întortocheată a pădurii. Pe vremea aceea, puțini aveau curaj să se încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice, dar și din pricina poveștilor spuse la gura focului, care încremeneau broboadele femeilor slabe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Apăi, omule mai pune și tu mâna, că mam săturat numai de porunci! zise printre dinți, Natalița. Nevastă, fii ascultătoare că deseară te voi duce la maică-ta, în Rediu! Parcă nu știu eu, că-ți pasă mai mult de rachiu decât de grijile și durerile bietei bătrâne, suspină femeia, care începu a scoate masa cu trei picioare și a așeza pe ea o față de masă de borangic, un smoc de busuioc, o farfurie cu mere domnești și un castron de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mă colindați, spuse părintele, gustând din cana aburindă. Știi că și cucoana se supără! Dă, părinte, om veni și anul acesta, dacă Dumnezeu ne va ține până-n seară! se bucură gospodarul casei, cu gândul la plăcinta cu dovleac și la rachiul îndulcit cu miere ale preutesei. Te-om aștepta până la miezul nopții, rosti hotărât părintele, în timp ce-și îndesa căciula și-și potrivea șiacul gros. După plecarea popii, Fetea mai cinsti o cană de vin, pofti și pe vecinul Dimitrie
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în care străluceau plăcinte cu bostan. Se strânseră toți în jurul unei mescioare, cu trei picioare, așezată înspre laița de la geam. Se închinară la icoanele sfinte și începură a mânca bucatele gătite de baba Ileana, dând, mai întâi, o dușcă din rachiul vestit al răposatului Costache. După mai multe păhărele de rachiu, stinse cu un vin alb, din poamă fragă, femeilor li s-au dezlegat limbile, începând să șușotească despre necazurile femeiești sau despre vreo rugăciune nouă, menită să-i dezbare pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
unei mescioare, cu trei picioare, așezată înspre laița de la geam. Se închinară la icoanele sfinte și începură a mânca bucatele gătite de baba Ileana, dând, mai întâi, o dușcă din rachiul vestit al răposatului Costache. După mai multe păhărele de rachiu, stinse cu un vin alb, din poamă fragă, femeilor li s-au dezlegat limbile, începând să șușotească despre necazurile femeiești sau despre vreo rugăciune nouă, menită să-i dezbare pe bărbați de băutură sau să le ajute în treburile casei
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și țesăla mândrețe de boi ungureni. Nevastă-sa, Maria, mulgea vacile, cu mâinele sumese, uitându-se, cu coada ochiului, la tovarășul ei de peste treizeci de ani, amintindu-și, cu năduf, de sforăiturile lui după orele petrecute la cazanul de făcut rachiu al popii. Marie, strigă răstit bărbatul, să-mi pui ceva demâncare în traistă, c-am de gând să plec la târg! Azi ți-ai găsit! Când ogorul stă să-l ari, dumnealui pleacă să târguiască?! oftă femeia. Numai azi mai
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
săturaseră. Hai, spuneau ei. Ne-am distrat destul. Am lovit niște germani. Am făcut niște bani. Dar nu mă puteam opri. Mă rodea încă foamea. Bătusem câțiva bărbați. Spărsesem câteva ferestre, luasem o pereche de cizme și o sticlă de rachiu, furasem niște bani. Mărunțiș. Firimituri de răzbunare. Eu tânjeam după un banchet. Și știam unde să îl găsesc. Cu toții știau de fermier, ce făcuse în timpul războiului, ce aștepta să facă din nou. Lemnul nevopsit strălucea în lumina lunii străveziu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
chelie sau își scărpinau bărbia, dar când își făcea apariția domnul acela în vârstă, atât de amabil, se ridicau plini de respect ca să-i strângă mâna. El se așeza alături de ei, era servit cu o cafea și un păhărel de rachiu de prune și, după un timp, le propunea o partidă de cărți. Iar eu îl vedeam stând acolo, atât de degajat și de natural, pe acel domn distins, plin de deferență și de amabilitate față de acești oameni, simpli muncitori, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
caselor de pensii sau firmelor hotărâte să-și extindă construcțiile după modelul „Frohdörfchen“. Acești foști țărani s-au îmbogățit peste noapte și nu știau de ce să se apuce cu banii, vegetau în „suc propriu“, beau de cum se crăpa de ziuă rachiu de cafea, o sticlă de molan, paharul era mereu gol, vorbeau despre semănături și recoltă și cum făceau ei înainte totul cu mâna și cu boii, mai luau un gât de vin, vorbeau de serviciul activ, vocile li se făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mă număram și eu, încă mai deplângeau ceea ce fusese deplâns deja mai înainte, în apropierea bucătăriei de campanie: absența rațiilor aniversare cu care ne obișnuiserăm în toți anii de război. Nu erau țigări, nici conserve cu sardele, nici sticla de rachiu dublu rafinat la patru persoane. Și nici nu mai știu ce altceva... Aceste lipsuri păreau să fie pentru toți infanteriștii, și chiar și pentru mine, nefumătorul, mai supărătoare și mai grave decât prăbușirea pretutindeni vizibilă a Marelui Reich German. Cârtelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
scotea în relief nuanțele cromatice delicate. Păzesc cu strășnicie două acuarele de Schreiber, care au luat naștere în timpul prizonieratului său la englezi: peisaje de parc în tonuri deschise, dozate parcimonios. Mai târziu, când ne-am împrietenit, după trei-patru păhărele de rachiu dublu rafinat vorbea despre anii pierduți, se lăsa cuprins de mânie și dobora cu muchia palmei, în locul vinovaților, consumatori inofensivi. În timpul călătoriei la început, nu am schimbat prea multe cuvinte. Oare am dormit? Greu de crezut. Exista cumva în trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
atelierul lui din Grunewalderstraße. De unde știa că nu aveam unde să trag? Se temea oare ca, rămas singur, să fie doar el cu sine printre sculpturile sale neterminate? Acolo am băut, din pahare de apă, dar fără citate din Ulenspiegel, rachiu dublu rafinat și am mâncat ceea ce, precaut, adusese cu el: macrou afumat cu ouă pe care, pe plita electrică din bucătăria atelierului, le-a sărat într-o tigaie mică, le-a piperat, le-a amestecat. După ce m-am întins într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
vreun cuvânt la cel venit de la drum, care se vedea distribuit din greșeală într-o cuminte piesă de familie, iar în acest timp bea ceai subțire, ronțăia prea mulți biscuiți și privea încurcat în direcția unei sticle prea îndepărtate de rachiu de prune sau în grădina după ale cărei tufe de rododendron putea fi deschisă poarta ce nu se afla prea departe și care dădea în strada mergând în direcția Wildegg, Brugg. Dintr-acolo venisem cu autostopul. Poarta mă ispitea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]