1,672 matches
-
de rugăciune, care, de altfel, reprezintă esența acestuia. Prin rugăciune, în toate variantele ei, Radio Maria alimentează credința, îi însoțește pe ascultători de-a lungul drumului spiritual, favorizează comuniunea eclezială. Fiecare Asociație, Fundație sau Instituție în exercițiul și dezvoltarea activității radiofonice Radio Maria, prin directivele Directorului său responsabil angajat de către asociație, se angajează să observe o serie de principii universale care concretizează spiritualitatea Misiunii Proiectului Radio Maria. Acestea sunt conținute într-o Grilă de program zilnic, fiind compusă din : panoramă a
Radio Maria () [Corola-website/Science/315215_a_316544]
-
Fantasy Writers of America" (SFWA), funcție pe care a mai ocupat-o ulterior și între 2001 și 2002. Spinrad a mai locuit în Los Angeles și Londra înainte să se stabilească la Paris. În afara scrisului, a fost gazda unor talk-show-uri radiofonice, a cântat pe două înregistrări ale lui Richard Pinhas, a lucrat în domeniul videoclipurilor muzicale și a apărut într-o serie de emisiuni televizate franceze. "Visul de fier" ("The Iron Dream") (1972) este un roman ficțional de istorie alternativă, în
Norman Spinrad () [Corola-website/Science/318570_a_319899]
-
la Radioteleviziune și participarea la Festivalul Național al Tinerilor Muzicieni. De-a lungul carierei sale, susține în țară recitaluri individuale, alături de orchestre simfonice (București, Cluj-Napoca, Satu Mare, Craiova, Timișoara, Iași, Sibiu, Galați) sau în diferite ansambluri camerale. Este prezent în emisiuni radiofonice și televizate. Este remarcat pentru prima oară în afara țării la ediția din 1973 a Festivalului Interforum, organizat la Fertőd, Ungaria; piesa cu care intră în concurs este "Sonata" de Franz Liszt. Peste hotare, mai susține recitaluri la Weimar, Geneva și
Tudor Dumitrescu () [Corola-website/Science/316297_a_317626]
-
(n. 31 ianuarie 1938, Cluj - d. 12 iulie 2010, Cluj) a fost o actriță română de teatru și film. A jucat și în producții de teatru televizat și radiofonic. A lecturat timp de mulți ani o parte din textele documentarelor prezentate în emisiunea "Teleenciclopedia", difuzată de Televiziunea Română. Actrița a fost descendenta unei familii de intelectuali români transilvăneni. A fost botezată de Ion Agârbiceanu, pe atunci protopopul greco-catolic al Clujului
Lucia Mureșan () [Corola-website/Science/320005_a_321334]
-
însumând aproape șapte sute de reprezentații. Din distribuție mai făceau parte: George Alexandru, Ion Dichiseanu, Emilia Dobrin, Silvia Dumitrescu-Timică, Dorin Moga, Ștefan Radof și Ion Siminie. Cariera actriței a însumat peste o sută de spectacole de teatru și înregistrări de teatru radiofonic și de televiziune și în jur de cincisprezece producții cinematografice. În film a jucat cu precădere roluri secundare. Acestora se adaugă activitatea ca realizator de emisiuni radiofonice și televizate, domeniu în care a debutat în 1958; în acest sens, sunt
Lucia Mureșan () [Corola-website/Science/320005_a_321334]
-
a însumat peste o sută de spectacole de teatru și înregistrări de teatru radiofonic și de televiziune și în jur de cincisprezece producții cinematografice. În film a jucat cu precădere roluri secundare. Acestora se adaugă activitatea ca realizator de emisiuni radiofonice și televizate, domeniu în care a debutat în 1958; în acest sens, sunt binecunoscute aparițiile Luciei Mureșan în emisiunea "Teleenciclopedia", difuzată de postul public din România, unde actrița lectura texte ale documentarelor prezentate. Și-a început activitatea didactică în 1963
Lucia Mureșan () [Corola-website/Science/320005_a_321334]
-
Holmes" este inspirată din mai multe povestiri, printre care și "." Filmele realizate în 1916 (cu Gillette în rolul lui Holmes) și 1922 (cu John Barrymore în rolul principal), ambele intitulate "Sherlock Holmes", se bazau pe această piesă, ca și adaptarea radiofonică realizată de "Mercury Theatre on the Air" și intitulată "The Immortal Sherlock Holmes" (1938), cu Orson Welles în rolul lui Holmes. Această povestire a servit ca sursă de inspirație pentru al 14-lea film cu Sherlock Holmes (filmat în 1921
Scandal în Boemia () [Corola-website/Science/320131_a_321460]
-
folosind pe seama lui Watson același truc pe care l-a făcut Holmes lui Irene Adler în povestire. În plus, Basil Rathbone și Nigel Bruce, care au interpretat rolurile lui Holmes și Watson în film, au prezentat povestirea într-un serial radiofonic intitulat "The New Adventures of Sherlock Holmes". Episodul a fost urmat de o continuare, "Second Generation", în care fiica Irenei l-a angajat pe Holmes, aflat la pensie. Muzicalul de pe Broadway "Baker Street" (1965) a fost vag bazat pe această
Scandal în Boemia () [Corola-website/Science/320131_a_321460]
-
din București (1941-1942; 1950-1953). A cules, transcris și publicat folclor, punând bazele Arhivei Fonogramice a Ministerului Instrucției, Cultelor și Artelor (1927-1941). A fondat și a condus colecția de muzicologie Melos (1939-1941), destinată studiilor de istoria muzicii românești. A susținut emisiuni radiofonice și de televiziune, conferințe, prelegeri, concerte-lecții și comunicări științifice în țară și în străinătate (Cehoslovacia, Germania, Austria). A întreprins călătorii de studii și documentare în Germania, URSS, Austria, Franța etc. A condus, împreună cu Maximilian Costin, revista Muzica din Timișoara (1920-1925
George Breazul () [Corola-website/Science/320175_a_321504]
-
în rolul călătorului temporal și Mary Donn în rolul Weena. Nu există înregistrări ale aceste transmisii; singurele mărturii sunt reprezentate de scenariul și de câteva fotografii în alb și negru. Lectura scenariului sugerează că adaptarea a rămas fidelă cărții. Antologia radiofonică a CBS, "Escape", a adaptat de două ori "Mașina timpului", în 1948 (cu Jeff Corey) și în 1950 (cu John Dehner). În ambele episoade s-a folosit scenariul lui Irving Ravetch. Călătorul temporal se numea Dudley și era însoțit în
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
o femeie eloi pe nume Mara, jucată de Samantha Mumba. În acest film, eloii folosesc tradiționala "limbă de piatră", identică englezei. Morlocii sunt mult mai barbari și mai agili, iar călătorul temporal influențează în mod direct acțiunea. În noua dramatizare radiofonică de 100 de minute a lui Philip Osmet, regizată de Jeremy Mortimer ca parte a sezonului science fiction de la BBC Radio, Robert Glenister interpretează rolul călătorului temporal, iar William Gaunt pe cel al lui H. G. Wells. A fost prima adaptare
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
de 100 de minute a lui Philip Osmet, regizată de Jeremy Mortimer ca parte a sezonului science fiction de la BBC Radio, Robert Glenister interpretează rolul călătorului temporal, iar William Gaunt pe cel al lui H. G. Wells. A fost prima adaptare radiofonică a romanului pentru radioul britanic și a fost lansată pe 22 februarie 2009 pe BBC Radio 3, fiind publicată ulterior pe un dublu CD audio. Distribuția: Adaptarea păstrează lipsa numelui călătorului și este o întâmplare adevărată povestită tânărului Wells de către
Mașina timpului (roman de H.G. Wells) () [Corola-website/Science/321155_a_322484]
-
de astăzi, grație cunoștințelor adunate de la exploratorii care au atins Polul Sud și de la imaginile din satelit, se știe că acel continent este format dintr-o întindere compactă de gheață. În anul 1984, compania Electrecord din România a lansat teatrul radiofonic pe disc dublu de vinil "Sfinxul ghețarilor", o adaptare a romanului lui Jules Verne. În numărul 257-258 din august 1965 al "Colecției de povestiri științifico-fantastice" a apărut un fragment din roman.
Sfinxul ghețarilor () [Corola-website/Science/321321_a_322650]
-
din urmă, colaborarea sa cu Clarke s-a concretizat într-un proiect diferit, "Odiseea spațială 2001" (1968). Tema evoluției transcendente apare și în seria "Odiseei spațiale", fiind atribuită influenței scriitorului britanic Olaf Stapledon. În 1997, BBC a realizat o adaptare radiofonică a romanului de două ore, sub bagheta lui Tony Mulholland. În 2004, "" a fost nominalizat la premiul Hugo acordat retroactiv pentru cel mai bun roman. La sfârșitul secolului al XX-lea, Statele Unite și Uniunea Sovietică sunt într-o competiție pentru
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
n-au fost ecranizate niciodată și despre problemele producerii lor, vezi </ref> Din 2002, drepturile de ecranizare ale romanului au revenit studiourilor Universal Pictures, regizorul Kimberly Peirce fiind desemnat să se ocupe de proiect. David Elgood a propus prima dramatizare radiofonică a romanului încă din 1974, dar doar atunci când regizorul Brian Lighthill s-a alăturat eforturilor sale în 1995 au fost obținute drepturile de adaptare. După ce Lighthill a primit undă verde de la BBC Radio în 1996, el i-̈a încredințat
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
eforturilor sale în 1995 au fost obținute drepturile de adaptare. După ce Lighthill a primit undă verde de la BBC Radio în 1996, el i-̈a încredințat scenariul lui Tony Mulholland, ceea ce a dus la o adaptare în două părți. Dramatizarea radiofonică avea două ore și BBC a difuzat-o pe postul BBC Radio 4 în luna noiembrie 1997. Înregistrarea a devenit disponibilă pe casetă în 1998 și pe CD în 2007. Pe 28 octombrie 2008, Audible.com a lansat o versiune
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
examinarea tensiunilor rasiste dintre albii și latinii din Arizona, un lucru mai puțin obișnuit în romanele anilor '50. Și mai multe experimente stilistice sunt prezente în "Here Comes a Candle", roman în care secțiunile narative firești alternează cu un anunț radiofonic, un scenarii, o transmisiune sportivă, o emisiuni de televiziune, o piese de teatru și un articol de ziar. Brown a scris și câteva povestiri despre Satana și activitățile sale din Iad. Multe dintre povestirile sale SF numără mai puțin de
Fredric Brown () [Corola-website/Science/321577_a_322906]
-
pentru "Cel mai îndepărtat țărm", premiul Nebula pentru "Cel mai bun roman" în 1990 pentru "Tehanu" și premiul World Fantasy pentru "Cel mai bun roman" în 2002 pentru "The Other Wind". Pe 26 decembrie 1996, BBC a lansat o dramatizare radiofonică de două ore a cărții "Un vrăjitor din Terramare". Adaptarea i-a avut pe Judi Dench în rolul naratorului și pe Michael Maloney în rolul lui Ged, folosind o gamă largă de actori cu accente regionale și sociale diferite, pentru
Terramare () [Corola-website/Science/321633_a_322962]
-
profesională și valorificarea bogăției arhivistice și filmologice din instituție. Astfel după ce am scris împreună cu Victor Crăciun “Gânduri închinate lui Enescu” și tipărit-o la Botoșani cu sprijinul Comitetului de cultură în 1972, am trecut la realizarea primului volum de Teatru radiofonic, având în vedere istoria și cele peste 3000 de piese de teatru existente la aceea vreme în fonoteca de aur. Volumul 1 de Teatru radiofonic, o lucrare masivă de 1000 de pagini încorporează cele peste 3000 de piese, scenarii, teatru
Petru Codrea () [Corola-website/Science/321686_a_323015]
-
cu sprijinul Comitetului de cultură în 1972, am trecut la realizarea primului volum de Teatru radiofonic, având în vedere istoria și cele peste 3000 de piese de teatru existente la aceea vreme în fonoteca de aur. Volumul 1 de Teatru radiofonic, o lucrare masivă de 1000 de pagini încorporează cele peste 3000 de piese, scenarii, teatru scurt și serial, istoria de 40 de ani, dar mai ales amintirile pionierilor acestui gen radiofonic. Că un fapt de viață, Volumul 2 a fost
Petru Codrea () [Corola-website/Science/321686_a_323015]
-
vreme în fonoteca de aur. Volumul 1 de Teatru radiofonic, o lucrare masivă de 1000 de pagini încorporează cele peste 3000 de piese, scenarii, teatru scurt și serial, istoria de 40 de ani, dar mai ales amintirile pionierilor acestui gen radiofonic. Că un fapt de viață, Volumul 2 a fost scos de redacția Teatru în 2005. Pentru “Cerbul de aur” am scos două cărți ediția a II-a, (1970-1971) cu completări, retușuri, declarații ale membrilor juriului. Editate de Oficiul de presă
Petru Codrea () [Corola-website/Science/321686_a_323015]
-
Teatrul Radiofonic este considerat a fi „scena acustică” a întregii țări, cu cel mai numeros public, unic în peisajul mass-media cultural și artistic. Prima emisie de teatru radiofonic a avut loc la 18 februarie 1929, când s-a transmis, în direct, piesa
Teatrul Național Radiofonic () [Corola-website/Science/320916_a_322245]
-
Teatrul Radiofonic este considerat a fi „scena acustică” a întregii țări, cu cel mai numeros public, unic în peisajul mass-media cultural și artistic. Prima emisie de teatru radiofonic a avut loc la 18 februarie 1929, când s-a transmis, în direct, piesa într-un act “Ce știa satul” de V. Al. Jean, în interpretarea actorilor Teatrului Național Maria Filotti și Romald Bulfinski. La data de 18 ianuarie 1929
Teatrul Național Radiofonic () [Corola-website/Science/320916_a_322245]
-
1929, când s-a transmis, în direct, piesa într-un act “Ce știa satul” de V. Al. Jean, în interpretarea actorilor Teatrului Național Maria Filotti și Romald Bulfinski. La data de 18 ianuarie 1929 se transmite primul spectacol de teatru radiofonic. Este vorba de piesa într-un act "Ce știa satul..." de Ion Valjan. În anul 1932 se transmite primul spectacol de teatru radiofonic pentru copii „Cireșica”, adaptare după Charles Perrault. Din toamna anului 1944, după bombardarea sediului radiodifuziunii, studiourile de
Teatrul Național Radiofonic () [Corola-website/Science/320916_a_322245]
-
Maria Filotti și Romald Bulfinski. La data de 18 ianuarie 1929 se transmite primul spectacol de teatru radiofonic. Este vorba de piesa într-un act "Ce știa satul..." de Ion Valjan. În anul 1932 se transmite primul spectacol de teatru radiofonic pentru copii „Cireșica”, adaptare după Charles Perrault. Din toamna anului 1944, după bombardarea sediului radiodifuziunii, studiourile de teatru erau amenajate la etajul al doilea al liceului „Sfântul Sava” din capitală. În anul 2006 au fost difuzate 121 spectacole de teatru
Teatrul Național Radiofonic () [Corola-website/Science/320916_a_322245]