2,226 matches
-
copii au fost evacuați din Londra în zonele rurale. Civilii s-au adăpostit de bombardamente în stațiile metroului. Cele mai multe bombardamente au fost între 7 septembrie 1940 și 10 mai 1941. În această perioadă, Londra a fost atacată de 71 de raiduri aeriene care au aruncat asupra ei 18,000 de tone de explozibil. O fotografie care înfățișează Catedrala Saint Paul înconjurată de fum gros a fost cea mai celebră imagine a celor timpuri. Bombardamente care au urmat au fost mai ușoare
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
de pe urma rănilor, soțul ei, Selver, începe să viseze la război. Nimeni nu a mai avut până atunci vise despre război, dar Selver e capabil să își împărtășească visele și cântă despre planurile sale alături de restul poporului său. El conduce un raid într-o tabără, omorând 200 de oameni și umilindu-l pe Davidson. Pentru poporul său, el devine un "sha'ab", cuvânt care înseamnă atât "translator", cât și "zeu". Între timp, sosește o navă spațială care aduce un ansiblu (necesar unei
Lumii îi spuneau pădure () [Corola-website/Science/321599_a_322928]
-
pământenii să poată fi controlați de superiorii lor, instrucțiunile primite fiind de a elibera sclavii athsheeni și a duce o politică moderată. Nemulțumit și bănuind că "ansiblul" nu este decât un fals pus la cale de cetieni, Davidson organizează un raid secret, măcelărind o așezare athsheană din apropiere. Atsheeni replică printr-un raid masiv asupra bazei pământenilor, pe care o cuceresc. Cel mai mult șochează faptul că athsheenii omoară intenționat femeile pământene, considerând că acestea pot da naștere unei colonii pământene
Lumii îi spuneau pădure () [Corola-website/Science/321599_a_322928]
-
a elibera sclavii athsheeni și a duce o politică moderată. Nemulțumit și bănuind că "ansiblul" nu este decât un fals pus la cale de cetieni, Davidson organizează un raid secret, măcelărind o așezare athsheană din apropiere. Atsheeni replică printr-un raid masiv asupra bazei pământenilor, pe care o cuceresc. Cel mai mult șochează faptul că athsheenii omoară intenționat femeile pământene, considerând că acestea pot da naștere unei colonii pământene în continuă expansiune. În realitate, chiar acesta este planul; coloniștii vor să
Lumii îi spuneau pădure () [Corola-website/Science/321599_a_322928]
-
recâștigat controlul asupra provinciei. La scurt timp după izbucnirea Războiului American de Independență în aprilie 1775, o mică forță condusă de Ethan Allen și Benedict Arnold au capturat importanta cetate de la Ticonderoga la 10 mai. Arnold a continuat cu un raid asupra Fortului Saint-Jean nu departe de Montreal, alarmând administrația britanică de acolo. Aceste acțiuni i-au determinat pe liderii britanici și pe cei rebeli să ia în calcul posibilitatea unei invazii a provinciei Quebec de către forțele rebele ale celui de
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
americană, în parte deoarece ajunseseră să accepte dominația britanică, sub care beneficiau de libertatea de a practica religia catolică și de a-și păstra limba și cultura franceză. Generalul Carleton începuse să pregătească defensiva provinciei imediat după ce a aflat de raidul lui Arnold de la St. Jean. Deși și-a concentrat mare parte din modesta sa forță la Fort St. Jean, Carleton a lăsat garnizoane ale trupelor regulate britanice la Montreal și Quebec. Carleton a urmărit înaintarea invaziei americane, primind ocazional comunicații
Bătălia de la Quebec (1775) () [Corola-website/Science/321647_a_322976]
-
ar putea preveni executarea lor pentru spionaj, toți acești paznici erau înrolați ca ofițeri navali în rezervă ai Marinei Australiene, și se aflau sub comanda locotenent-comandorului Eric Feldt, aflat la Townsville, Australia. De-a lungul lunii aprilie, japonezii au efecctuat raiduri „sporadice” de bombardament asupra insulei Tulagi cu avioane de la Rabaul, bombardamente ce au produs pagube cel multminore. Paznicii de coastă de pe Guadalcanal reușeau de obicei să transmită prin radio din timp avertismente pentru trupele australiene de pe Tulagi, dar soldații nu
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
pentru trupele australiene de pe Tulagi, dar soldații nu aveau arme suficient de mari (trei mitraliere Vickers și o mitralieră ușoară Bren) pentru a pune serios în pericol bombardierele japoneze. La 25 aprilie, Tulagi a fost bombardat de opt avioane japoneze. Raiduri similare au avut loc zilnic în săptămâna ce a urmat, unul din raiduri, la 1 mai, avariind grav unul din avioanele Catalina de la Gavutu. Restul avioanelor au fost evacuate în aceeași zi. Personalul australian al serviciului de informații descifrase mare
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
trei mitraliere Vickers și o mitralieră ușoară Bren) pentru a pune serios în pericol bombardierele japoneze. La 25 aprilie, Tulagi a fost bombardat de opt avioane japoneze. Raiduri similare au avut loc zilnic în săptămâna ce a urmat, unul din raiduri, la 1 mai, avariind grav unul din avioanele Catalina de la Gavutu. Restul avioanelor au fost evacuate în aceeași zi. Personalul australian al serviciului de informații descifrase mare parte din planurile japonezilor pentru operațiunea "Mo" în urma interceptării comunicațiilor radio de către centrele
Invazia insulei Tulagi () [Corola-website/Science/321672_a_323001]
-
a descris capturarea soldaților ca fiind un „act de război” comis de statul suveran Liban, a declarat că „Libanul va suferi consecințele acțiunilor sale” și a promis „un răspuns dureros și de anvergură”. Israelul a acuzat guvernul libanez de organizarea raidului pentru că a acesta a fost pornit de pe teritoriul libanez, iar organizația Hezbollah avea doi miniștri în cabinetul libanez la acel moment. Ca răspuns, prim ministrul libanez Fouad Siniora a negat că ar fi avut cunoștință de raid și a declarat
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
libanez de organizarea raidului pentru că a acesta a fost pornit de pe teritoriul libanez, iar organizația Hezbollah avea doi miniștri în cabinetul libanez la acel moment. Ca răspuns, prim ministrul libanez Fouad Siniora a negat că ar fi avut cunoștință de raid și a declarat că nu l-a trecut cu vederea. O întâlnire de urgență a guvernului libanez a reafirmat această poziție. Armata Israeliană a atacat ținte din interiorul Libanului cu focuri de artilerie și atacuri aeriene cu câteva ore înainte
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
alte câteva locuri din oraș. Doi civili au fost uciși. În timp ce guvernul israelian a susținut că guvernul libanez este responsabil pentru atacurile executate de Hezbollah întrucât a eșuat în implementarea Rezoluției 1559/2004, care cerea dezarmarea Hezbollah-ului, Libanul a dezavuat raidurile, declarând că guvernul libanez nu le scuză și subliniind că Israelul are o lungă istorie în ceea ce privește încălcarea rezoluțiilor ONU. Președintele libanez Emile Lahoud a criticat în interviuri atacurile conduse de Israel și a sprijinit Hezbollahul, observând rolul avut de Hezbollah
Războiul din Liban din 2006 () [Corola-website/Science/321636_a_322965]
-
a trece râurile Rappahannock și Rapidan, apoi către est, lovindu-l pe Lee din spate. Restul corpurilor avea să-l atace frontal pe Lee prin Fredericksburg. Între timp, circa 7.500 cavaleriști ai generalului George Stoneman urmau să efectueze un raid în adâncime, către ariergarda confederată, distrugând depozitele de provizii de-a lungul căii ferate dintre capitala confederată Richmond și Fredericksburg, ceea ce ar fi tăiat liniile de aprovizionare și comunicație ale lui Lee. Acest plan îndrăzneț și agresiv a rămas cunoscut
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
ariergarda confederată, distrugând depozitele de provizii de-a lungul căii ferate dintre capitala confederată Richmond și Fredericksburg, ceea ce ar fi tăiat liniile de aprovizionare și comunicație ale lui Lee. Acest plan îndrăzneț și agresiv a rămas cunoscut sub numele de Raidul lui Stoneman. La 27-28 aprilie, cele patru corpuri de armată ale Armatei Potomacului au traversat râurile Rappahannock și Rapidan prin mai multe locuri, majoritatea în apropierea confluenței celor două, lângă cătunul Chancellorsville, care era compus din conacul familiei Frances Chancellor
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
Sedgwick se retrăsese din nou peste râu, Hooker a simțit că nu mai are nicio șansă să mai salveze campania, și în noaptea de 5-6 mai, s-a retras și el pe malul stâng al râului. După o săptămână de raiduri ineficiente în Virginia centrală și sudică în care nu a reușit să atace niciunul dintre obiectivele fixate pentru el de Hooker, Stoneman s-a retras în liniile unioniste de la est de Richmond în ziua de 7 mai, punând capăt campaniei
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
La 8 decembrie, Singapore a fost pentru prima oară supus bombardamentelor aeriene de avioanele japoneze cu rază lungă de acțiune, cum ar fi Mitsubishi G3M "Nell" și Mitsubishi G4M "Betty", cu baza în Indochina ocupată de japonezi. După acest prim raid, bombardamentele japoneze au încetat pentru tot restul lunii decembrie, și au fost reluate abia la 1 ianuarie 1942. În decembrie, au fost trimise în Singapore 51 de avioane de luptă Hurricane Mk II cu 24 de piloți, nucleele a cinci
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
care au decolat pentru a ajunge la aerodromurile cu numele de cod P1 și P2, lângă Palembang, Sumatra în Indiile Orientale Olandeze. Sosirea sacadată a avioanelor Hurricane, împreună cu sistemele de alarmă antiaeriană inadecvate de la început, a avut ca efect reușita raidurilor aeriene japoneze în a distruge o mare parte din avioanele Hurricane aflate la sol în Sumatra și Singapore. În dimineața zilei de 8 februarie, au avut loc mai multe lupte între avioane de vânătoare deasupra plajei Sarimbun și în alte
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
să fie o țintă probabilă. Aliații au privit Port Moresby ca pe o bază cheie pentru o contraofensivă planificată împotriva forțelor japoneze din zona de sud-vest a Pacificului. Ofițerii lui Nimitz au stabilit și că operațiunea japoneză ar putea include raiduri ale portavioanelor asupra bazelor aliate din "Samoa" și Suva. După ce s-a consultat cu amiralul Ernest King, comandantul Flotei Statelor Unite, Nimitz a hotărât să răspundă operațiunii japoneze prin trimiterea tuturor celor patru portavioane disponibile din oceanul Pacific în Marea Coralilor
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
consta din portavionul cu două crucișătoare și cinci distrugătoare, comandat de contraamiralul se afla între Fiji și Noua Caledonie. "Task Force 16", care includea portavioanele "Enterprise" și "Hornet", comandat de viceamiralul William F. Halsey, doar se întorsese la Pearl Harbour după Raidul Doolittle care avusese loc în zona centrală a oceanului și nu putea să mai ajungă în sudul Pacificului la timp pentru a participa la bătălie. Nimitz l-a numit pe Fletcher la comanda forțelor navale aliate din sudul Pacificului până la
Bătălia din Marea Coralilor () [Corola-website/Science/320746_a_322075]
-
evadați, cu bandiții și cu amerindienii din Georgia americană din cadrul Primului Război Seminole, Andrew Jackson îi urmărise pe aceștia până în Florida spaniolă, dar, în același timp, a atacat și a capturat forturi spaniole din Florida, deoarece credea că acestea ajută raidurile efectuate pe teritoriul american. Spania a cerut intervenția britanicilor, dar Regatul Unit a refuzat să ajute Spania la negocieri. O parte din cabinetul președintelui James Monroe a cerut demiterea imediată a lui Jackson, dar Adams a realizat că SUA fuseseră
Tratatul Adams-Onís () [Corola-website/Science/320857_a_322186]
-
Lamar i-a urmat în funcție lui Houston în 1838, și a schimbat drastic politicile față de indieni. El a lansat un război genocidar împotriva comanchilor și a invadat chiar Comancheria. Ca răspuns, comanchii au atacat Texasul într-o serie de raiduri. După ce tratativele de pace din 1840 s-au sfârșit după masacrarea a 34 de căpetenii comanche în San Antonio, comanchii au lansat un atac major în adâncul Texasului, atac cunoscut sub denumirea de Marele Raid din 1840. Sub comanda lui
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
Texasul într-o serie de raiduri. După ce tratativele de pace din 1840 s-au sfârșit după masacrarea a 34 de căpetenii comanche în San Antonio, comanchii au lansat un atac major în adâncul Texasului, atac cunoscut sub denumirea de Marele Raid din 1840. Sub comanda lui Potsanaquahip, 500-700 de călăreți comanche au coborât pe valea Guadalupe, ucigând și jefuind totul în cale până la golful Mexic, unde au ars orașele Victoria și Linnville. Houston a redevenit președinte în 1841 și, întrucât și
Republica Texas () [Corola-website/Science/320918_a_322247]
-
de distrugeri, Buzăul fiind complet sau parțial devastat de războaie repetate și invazii militare străine, dar și de catastrofe naturale. Armata lui Mihai Viteazul a staționat în Buzău în 1596. După plecarea acesteia, orașul a fost devastat în 1597 de raiduri otomane și tătărești. În anul următor, Mihai Viteazul a adus daruri locuitorilor orașului, pentru a compensa pagubele. Cronicarul Balthasar Walter descrie invazia tătărească din 1597: În aprilie 1616, multe case din Buzău au fost arse în timpul unei invazii polone. Locuitorii
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
rând, fapt ce a dus la contestarea descendentei Regelui U din Regele Gongmin). În interiorul regatului aristocrații influenți, generalii și chiar prim-miniștrii încercau să controleze curtea regală, fapt ce a dus la neînțelegeri puternice și diviziune între diverși factori. Odată cu raidurile efectuate de Wokou și invaziile Turbanelor Roșii, cei care au venit să domine curtea regală au fost aristocrația cu idei noi Sinjin, aflată în opoziție cu aristocrația Gwonmun, precum și cei care luptau de fapt împotriva amenințărilor externe: talentatul general Yi
Dinastia Joseon () [Corola-website/Science/317233_a_318562]
-
liniilor austro-ungare și germane. În timpul primei conflagrații mondiale, Șkuro a fost înaintat în gradul de colonel. După preluarea puterii de către bolșevici, Șkuro a organizat o unitate căzăcească antibolșevică în regiunea Batalpașinsk din Caucaz. În perioada mai-iunie 1918, el a efectuat raiduri în regiunile orașelor Stavropol, Essentuki și Kislovodsk. După ce s-a alăturat în mod oficial armatei comandate de Denikin, el a devenit comandantul brigăzii cazacilor din Kuban, ale cărei efective au crescut rapid până la cele ale unei divizii. Șkuro a fost
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]