11,500 matches
-
mă ustură când mă aruncă în apă e o apă pe care ei o pun peste un soare mic pe care-l fac ei și căruia-i zic "foc", dar eu știu că pe El Îl dureau și mai tare rănile de pe picioare și totuși, s-a oprit să se uite la mine. O fi venit și El să vindece oamenii, mai știi ?! Poate de asta și ochii lui erau ca mine : albaștri-verzui..." * "Nu știu ce ai tu cu oamenii aș spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ridic, să fac un salt, dar În zadar... Ceilalți ajunseseră deja la aliniamentul unde ne aștepta Toader... Rușii trăgeau mai rar și În scurtă vreme s-au liniștit... Am scos pansamentul din sacul de merinde și am Început să leg rana de la picior. În acest timp, m-am trezit că cineva mă zgâlțâie de umăr... Am Înlemnit! „Pe lângă faptul că am fost rănit, am ajuns și prizonier!” - mi-a fulgerat prin minte. Instinctiv, am vrut să apuc automatul, dar o mână
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
care să fie de cel puțin un metru lungime, pe care s-o despice. N-a fost nevoie să aștept prea mult. Între timp, am scos pansamentele individuale pe care le aveam la noi. Cu două din ele am pansat rana, care sângera puternic, iar cu celelalte am fixat piciorul rupt cu ajutorul celor două despicături de lemn. Între timp, ceilalți cercetași au Închipuit un fel de targă din crengi, pe care s-o putem trage pe zăpadă. Băieții s-au mișcat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vă comunica ultimele ordine?” „Vă rog să poftiți Înăuntru, ca să vă Încălziți puțin... Nicule, te rog să faci triajul răniților și să iei măsurile ce se impun”. M-am executat fără Întârziere. Am constatat că patru din răniții sosiți prezentau răni diverse lipsite de gravitate. Le putea rezolva echipa operatorie care era pregătită pentru primirea acestui lot de răniți. Unul Însă. Un sergent era Într-o stare foarte gravă. Prezenta o plagă mare la femurul drept, cu fractura acestuia. Pierduse mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ai curajul să ne spui. Adu ți aminte. Acolo, pe front. Cât de repede găseai rezolvarea unor situații! ― Numai că acolo nu erau doctorul Cuc și securistul Vătrai. Acolo aveam răniții pe care Îi puneam În ordinea cuvenită, după gravitatea rănii, și Îi dădeam pe mâinile 226 225 domnului profesor Zenit și pe ale dumneavoastră... Apoi, pe cealaltă ușă bieții nenorociți ieșeau cu speranța vieții În suflet! Câți n-ar fi vrut să vă cadă la picioare pentru a vă mulțumi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În minte gândul că de fapt timpul nu face nici o mișcare. Sau, mai direct spus: timpul nu trece, ci noi trecem prin el. „Cine a spus asta? Aha! Garabet Ibrăileanu! Și are perfectă dreptate.” „Hai, că a prins vulpea la rană. Te dai cu aripa frântă. Fii bărbat, prietene! După umila mea părere, s-ar putea să iei numai bile albe. Dar, fiindcă există și un „dar”, Își poate băga coada și Michiduță, cu <porniți Înainte tovarăși!ă. Acest lucru este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
este sensibilă la durere însemnă că nervii lucrează perfect ! Nu înțeleg ce are piciorul cu capul ! Profesorul a aplicat noua tehnică de plastie : cu o mică prelevare de țesut din coapsă a protejat incizia, înainte de sutură. Se pare că vindecarea rănii este mai rapidă și nu intervine riscul de respingere ca în cazul folosirii plasturelui sintetic. Să verificăm încă odată toți parametrii... Tensiunea sistolică... Diastolică... Pulsul... Perfect !... Pot să îi scot oxigenul ? Da, scoate-l, nu este nici un risc. Este mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
așteaptă o după amiază încărcată: consultații în cabinet, curs la universitate, conferință la seminarul internilor. Pașii sprinteni îl poartă pe aleile prea bine cunoscute, dar gândurile sunt departe de aici. Pacienta de astăzi i-a răscolit și mai mult nevindecabila rană veche. Începuse să practice doar de câțiva ani, avea vârsta lui Nicolaï, dar era deja considerat ca o speranță în neurochirurgie. Dar nu numai viața profesională avea un sens. Întâlnirea cu Margo, marea și singura iubire a vieții lui, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
am bucurat totuși pentru un săculeț cu linte și un altul cu mălai pe care ni-i adusese. Ne-a adus însă și vestea proastă că Axel este foarte bolnav, zăcea la pat cu fierbințeală mare și dureri înfiorătoare; niște răni vechi se umflaseră și erau pline de puroi. Femeia lui îl veghea cu lumânarea în mână și cu spaima în suflet că dintr-o clipă în alta se va pierde. Nu am pregetat, am luat cu mine câteva plante și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
farmacie naturală și am plecat în sat cu mujicul. Starea lui Axel era într-adevăr îngrijorătoare. Când am ajuns la capul lui, nu era conștient. Aiura, fruntea îi dogorea iar respirația îi era șuierătore. Când m-am uitat la vechile răni, m-am înfiorat. Picioarele, de la genunchi în jos, erau ca o carne vie acoperită de bășici mari, pline cu un lichid gălbui. M-am gândit că dacă plantele nu îi vor face bine, în nici un caz nici mai rău nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
etichetele improvizate cu denumiri scrise într-o limbă necunoscută. Afară au mai exclamat de câteva ori : "Harașo ! Harașo !" și apoi tot șeful mi-a spus că au nevoie pentru spitalele lagărului de cantități mari de unsoare pentru vindecat degerături și răni. Bucuroasă să pot alina întrucâtva dureri ale unora care știam cât suferă, le-am adus deîndată o putinică cu seu în care încorporasem suc obținut din boabe de vâsc. Au dat-o șoferului și mi-a spus să prepar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
legate cu capete de sfori și sârmă, hainele erau niște zdrențe din care degaja un miros oribil. Când am întețit focul și i-am cerut să și le scoată a consimțit fără nici o reticență, iar eu am fost îngrozită în fața rănilor vii care îi acopereau corpul. Văzusem deja destule plăgi, abcese, degerături, dar nimic nu se putea compara cu trupul însângerat, purulent și rău mirositor al acestei ființe pe care, în plus, mișunau păduchi. Am aruncat pe foc zdrențele de pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
când ne-a zărit... Mă doare până la cea din urmă fibră a ființei mele. Nu am recunoscut-o pe iubitoarea, pe vesela mea copilă. Un chip străin, rece. O voce și mai rece decât chipul. Tăioasă... Mă dor și acum rănile de atunci. "Ce căutați aici ? Luați cheia studioului meu și așteptați-mă acolo !" Băiatul, pe care nici azi nu știu cum îl cheamă, nu a intervenit în nici un fel. A luat-o de mână și s-au îndepărtat de noi, râzând. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
mai slab de virtute... Și apoi, cât se poate de încet, aproape șoptit: O fi semănând cu tac-su... Silvestre. Nu mă mai amărî și tu, Savetă, că-s destul de amărât și fără ca tu să mai presari cu sare pe rană ori să mă pui cu fundu pe jăratec. Că prea tare de virtute n-am fost, asta-i drept... Dar cinstit și drept am fost întotdeauna! Eu mă zbat pentru un ban de internat și muncesc de mă spetesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
raze încinse direct în creștetele culegătorilor cât era ziua de mare, plus cnutul nemilos al vătafului care te tatua pentru toată viața, sau pecetea bumbacului, cum o numeau lucrătorii. Aceștia mai încasau adesea și pentru nelegiuirea de a-și obloji rănile și zgârieturile sângerânde cu tampoane de bumbac. Și mai rău o încasau când erau depistați la plecarea spre casă cu te miri ce cantități infime de recoltă sustrasă: ceva fibră pentru pansamente ori semințe pentru un dram de ulei. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prin gropile Universului, cum gâfâie, cum încearcă să-și lecuiască, din mers, vânătăile. Cam așa am început să mă mișc și eu prin lume: orbecăind printre fundături existențiale, încercând să ocolesc tot felul de capcane perfide, cochetând cu iluzii, oblojind răni, ca un felcer de serviciu al speranței. Mi se întâmplă chiar să cred că strămoșii mei abia au evadat din peșteră, dacă-mi las spiritul să mă judece obiectiv. Zilele trecute am expus, împreună cu alți zece avangardiști așa ne place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
să fiu. În mijlocul tuturor. Și acolo să îmi cânte insectele mărunte ce mișună. Sunt unde vreau să fiu. Pentru că fac ceva. Lupt. Atunci când eram mică am citit o carte. "Lux cristalin". Nobil. Lumina soarelui mi-a ajuns. Mi-a uns rănile și m-a ocrotit de frig. Mi-a iubit pielea până când a intrat în mine și de atunci nu am mai putut-o scoate. Am de atunci un singur rând de piele, nemuritor, ce va exista chiar și după ce soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
rău! Nu e vina ta. Vru să o atingă. Stai așa! Remarcă o tăietură adâncă pe obrazul ei, și una pe braț. Dumnezeule! Cum de n-am văzut? Stai jos, vin imediat. Îi șterse dâra de sânge și îi bandajă rana. E mai bine? Da. Mult mai bine. Ar trebui să chemăm un doctor, ceva. Nici gând. Sigur? Mai întâi, ar fi drăguț să-mi mai aduci o cană. Vrei? Când se întoarse Doru, Amanda plecase. O parte din el se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
simțea și nu-I dădea pace. Găsi spirt la baie. Se grăbi să o trezească și speră ca ea să reacționeze. Ea se trezi din leșin, dar adormi apoi. Bandajul de pe obraz era murdar, el se gândi să-1 schimbe. Dar rana era aproape complet vindecată. Doar o zgârietură ușoară marca ceea ce se părea că s-a întâmplat cu ani în urmă. Se lungi pe canapea, lângă ea, întărindu-și jurământul. Viața lui va continua, orice-ar fi. Toate frământările sale nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
concentrare, o clipă neatentă. El profită și-mi răsucește mâna. Mergem încet înapoi spre cabană. Nu-mi feresc fața de a lui, ci îi înfrunt privirile insolente și insistente, însă în același timp degajate. Îmi prelungea agonia, răsucind cuțitul în rană. Seara îmi dă iar drumul, și de această dată mă prinde repede și mă aduce imediat înapoi. Iar noaptea se trezește din somn și mă privește fix. Ceva e schimbat la el. Acum e foarte serios. Mă sperie și tresar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mine până acum. Nu știi ce-mi faci! Te rog! Oprește-te! Bine. Se oprește, însă în el are loc o schimbare. E foarte preocupat de ceva și foarte nervos. Mă ridic în fund și mă prefac preocupată de eventualele răni. Îmi frec încheieturile. Și în clipa următoare o rup la goană. El izbește înjurând și pleacă nervos după mine. Când mă apucă de braț și mă smucește. Țip. El mă trage după el. Însă eu apuc o piatră și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și i-a spus că din fericire nu are decât lăbuța din față ruptă și cea din spate puțin julită. —E câinele tău? Cum îl cheamă? — L-am găsit pe stradă. Nu mai putea merge și scheuna. —Sărăcuțul! Îi pansez rana și îi voi pune lăbuța ruptă în scândurele. Ai să mă ajuți și tu. Cățelul se uita speriat că nu știa ce se întâmpla și trăgea să fugă, deși nu putea. Când totul a fost gata, Elena i-a mulțumit
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
putea sta de vorbă cu el. Cecilia a fost examinată de medicii alertați și ei de această tragică întâmplare. Au oprit hemoragia provocată de un traumatism abdominal care a necesitat intervenție chirurgicală, au suturat plăgi, tendoane, au tratat și pansat rănile existente, i-au făcut transfuzie că pierduse mult sânge, i-au mărit presiunea arterială, au conectat-o la diferite aparate că intrase în comă. Lacrimile se scurgeau pe obrajii lui Matei fără încetare și fără nici un cuvânt. Colegii l-au
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și mă tulbură cu atâta putere, fiindcă nu m-ar putea înțelege nicicând, căci gândurile omului sunt făcute ca să conteze numai pentru cel care le posedă. Audiența este de prisos aici, fiindcă ea, uitâdu-se asupra sufletului tău, ca asupra unei răni deschise, te va asculta atentă, îți va mărturisi că te înțelege, poate că se va și înfiora un pic, dacă are aptitudini teatrale, va vărsa și câteva lacrimi pentru tine, însă nu multe, ca să nu-și strice fardul bine aplicat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să-și încuie trecutul amărui și întunecat într-un colțișor al memoriei sale, pe care să nu-l mai descuie niciodată. Doar așa, ea socoti că-i cel mai potrivit de procedat atunci. La urma urmelor, a-ți linge supus rănile mult timp după o experiență neplăcută constituie întotdeauna o greșeală uriașă și nesănătoasă, nimic altceva! De altminteri, o astfel de purtare nici nu prea era croită pe firea Victoriei, care era o femeie puternică, bine clădită emoțional, cu un caracter
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]