7,913 matches
-
se numește îndeobște poezie tăietura este mai fermă, monologul (interior) este spart în mai multe bucăți, redactate, uneori, în registre stilistice foarte diferite. Oricum, fie că este vorba de poezie sau de proză, în scrisul acestei autoare greu de clasat, realismul se combină în permamență cu suprarealismul și cu oniricul, viii și morții fac parte din existența cotidiană a eului care se confesează, senectutea și copilăria conviețuiesc în aceeași persoană care are puterea și inteligența ca, la vîrsta celor o mie
Exuberanța solitudinii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10878_a_12203]
-
-o și noi, cei din ,Școala de la Tîrgoviște" (acum, nu-mi mai place să aud această denumire, care se perpetuează la nesfîrșit, cu toate că, între timp fiecare și-a văzut de drumul lui). Pînă la un punct, este explicabil, veneam după realismul socialist, era altceva, părea că nu vorbim despre realitate. Dar, repet, ficțiunile mele, chiar dacă nu este în ele realismul acela frust, necizelat, sînt numai despre viață. Și despre eșec... Despre eșec. În prima parte din Cum se face am arătat
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
perpetuează la nesfîrșit, cu toate că, între timp fiecare și-a văzut de drumul lui). Pînă la un punct, este explicabil, veneam după realismul socialist, era altceva, părea că nu vorbim despre realitate. Dar, repet, ficțiunile mele, chiar dacă nu este în ele realismul acela frust, necizelat, sînt numai despre viață. Și despre eșec... Despre eșec. În prima parte din Cum se face am arătat, în multe feluri, încercările de-a izbuti ale unor oameni care-au dat, fiecare la rîndul lui, cu capul
Mircea Horia Simionescu: "... Și v-am spus o mare minciună" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10868_a_12193]
-
evidente quanto la battaglia ingaggiata contro l'asfissia sociale, contro la pigrizia che trattiene nelle proprie maglie i soggetti, impedendo loro di diventare pienamente cittadini autonomi, benché condotta con un registro, persino lessicale, depurato dal diffuso fraintendimento della lezione del realismo machiavellico, risenta di un'impostazione di fondo în cui l'idealità politică și lascia veicolare dalla pedagogia. Se infatti, come accennato, per Capitini l'uomo è la possibilità reale di ciò che non è ancoră avvenuto, mă può ugualmente, anzi
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
globale e ancor più ardua. La profezia, ha rimarcato Mario Tronti, è pensiero forțe, che oggi grida în un tempo muto. Non è utopia, perché l'utopia è una profezia debole, legată al pragmatismo, mentre la profezia è legată al realismo, è produzione di futuro. Tanto l'utopia è rassicurante, quanto la profezia perturbante 42. Laddove îl missionario deve cercare di conoscere, sondare, adattare la propria verità ai confini entro cui opera, per fare delle proprie parole (o delle proprie azioni
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
elaboreze o politică externă proprie, autonomă, care să aibă puterea de a intra în competiție cu marile puteri imperiale ce sunt SUA, în primul rând, apoi Rusia, iar aici suntem obligați să includem și Chină. Trebuie să afirmăm cu un realism crud: NATO este pentru Europa o cămașă de forță pe care actualele condiții globale nu o mai fac acceptabilă, pentru că SUA și Europa sunt purtătoarele, de multe ori, ale unor viziuni adeseori contradictorii. Unică politică ce trebuie să fie adoptată
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
politică estera, ne avrebbe la forza e le caratteristiche per proporne una che potrebbe competere con quelle delle potenze imperiali Stați Uniți în primis e poi Russia e, oramai, dobbiamo includere stabilmente anche la Cină. Dobbiamo affermarlo con crudezza e realismo: la NATO è per l'Europa una camicia di forza che le mutate condizioni globali non consentono più di sopportare dato che Stați Uniți ed Europa sono portatori di visioni ed interessi spesso confliggenti. 3. Ce înseamna astăzi a fi
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
regizor și mai ales de prozator și autor dramatic. încurajată la debuturile ei, cu generozitate, în anii ^30 de Camil Petrescu și apreciată de E. Lovinescu, Lucia Demetrius devine, după instaurarea comunismului în România, unul din reprezentanții de vază ai realismului socialist, confecționând o serie de piese de teatru schematice, răsplătite copios de partid cu substanțiale premii de stat. Până atunci însă ea a avut o intereseantă viață de artist și de scriitor, a cunoscut o mulțime de lume, a trăit
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
Daniel Cristea-Enache E destul de dificil, dar nu imposibil, să găsim o configurație a prozei de astăzi, cu romanul, ca de obicei, în prim-plan în preferințele publicului și atenția criticii. Anii '90 au făcut să se vorbească despre un nou realism, cu capitole consistente extrase din episoadele postrevoluționare, ca și din istoria mică, privată a personajelor puse în pagină. În schimb, intervalul următor sparge și fărâmițează această schemă dominantă: urmărind debuturile din ultimii ani, observăm o diversificare a modelelor epice și
Un roman "deflationist" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10156_a_11481]
-
dramatic, sumbru. Ion Valea pare o excepție, dar numai în sensul că e românul tipic altfel decât primii doi, pentru că aparține altui timp. Ion Valea e românul tipic al perioadei postdecembriste. Dumitru Țepeneag a găsit o modalitate literară foarte bună (realismul ironic) de a-i pune în evidență calitățile, dar mai ales defectele românului mediocru ce vrea să cucerească Europa. De fapt, Ion Valea și grupul său de prieteni (Mihai, Ana, Maria), revoluționari dezamăgiți de România postcomunistă, constituie pretextul narațiunii în
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
exercițiu de imaginație. Lipsiți de o legătură directă, biografică, personală cu "micul Paris", așa cum a fost, căutăm să-l descoperim din arhive, documente, mărturii istorice și literare; și îl reconstituim, pe baza lor, într-o tonalitate sentimentală, iar nu cu realismul nud al reportajului. Ne e greu să înțelegem cum putea apărea, în amiaza literaturii sămănătoriste, ca o terifiantă Sodomă, malaxor al conștiințelor, loc de pierzanie. Cum ar fi putut să îngrozească pe cineva acest oraș astăzi defunct, dărâmat de buldozere
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
în cazul lui Liviu Rebreanu, filiațiile cu literatura rusă (Gorki, Tolstoi, Cehov, Leonid Andreev), marcînd în raportul cu Dostoievski afinități de program estetic: "Astfel, atunci cînd citești, în Cred (1924) sau Mărturisiri (1932), destăinuirile lui Rebreanu cu privire la sensul ultim al realismului, care constă în apropierea de misterul eternității, în pătrunderea în absolut și în dezvăluirea tainei, în sfîrșit, în plăsmuirea, alături de lumea reală, a unei alte lumi Ťcare adaugă ceva, care prelungește creațiuneať, nu poți să nu-ți amintești de teoria
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
comunicării și alteritate, laitmotivul crimei, revolta împotriva moralei, vina personală, revelarea forțelor malefice - "adierea altor lumi", cum le spunea prozatorul rus. Nu doar asemănări, însă, pentru că, iată, Elena Loghinovschi descoperă "paralele contrastive" în tema dragostei, în "comportamentismul" lui Preda față de "realismul" lui Dostoievski ori în omul fericit din Cel mai iubit dintre pămînteni față de omul sublim din Idiotul. Exegeza operei lui Marin Preda va trebui să țină seama de acest studiu dens, solid argumentat al Elenei Loghinovschi. O secțiune finală, care
Noi și scriitorii ruși by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10193_a_11518]
-
Jamaica, Turcia..!? În Brazilia, Mexic, Bahamas, Cuba, Kenia, Gambia, Guatemala, Brazilia, Senegal...!? S-ar putea spune ca l-a călăuzit inspirația...Sau neastâmpărul... A studiat și cu Salvador Dali, și cu Ernst Fuchs de la care a preluat surrealismul, arta vizionară, realismul magic....Matias Klarwein s-a remarcat Însă, mai ales, ca pictor psihedelic, arta realizată sub influența drogurilor. Acest capitol poate explica marele lui succes În rândul cântăreților și compozitorilor americani cărora le-a pictat coperțile albumelor muzicale și afișele de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
două-trei generații, sincronizându-se, volens-nolens, cu cei mai tineri "milenariști". Experiența de viață se vede imediat în desfășurătorul, ca și în aspectele psihologice ale nuvelelor sale. Spre deosebire de alți prozatori care excelează prin subtilitate, dar nu au suficient material să susțină realismul unei povestiri, autorul exploatează în mod inteligent consistente episoade biografice, puse într-o lumină neobișnuită sau filtrate astfel încât cititorul să nu mai poată distinge între real și imaginar. Ambasadorul este istoria clasică a unei psihoze, plasată în contextul ceaușismului defunct
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
au scris atîtea rapoarte despre cele petrecute, încît nu materialul documentar lipsește. Ceea ce este de admirat la filmul lui Greengrass este în primul rînd precizia cu care urmărește fiecare detaliu din acest program al unui grad cît mai ridicat de realism. Acțiunea începe în zorii zilei de 11 septembrie, în momentul în care patru dintre cei 18 teroriști fac ultimele pregătiri și își părăsesc camerele de hotel pentru a se îmbarca de la aeroportul din Newark. în același timp, alți pasageri, viitoarele
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
după ce avionul este deturnat, cîțiva pasageri se hotărăsc să preia controlul cabinei din mîinile teroriștilor, imobilizîndu-i. Momentul este dramatic, se dă o luptă, însă ocazia nu este folosită pentru montarea unei tensiuni paroxistice, dar puțin credibile, ŕ la Hollywood. Tot realismul îl salvează pe Greengrass. Gestul pasagerilor este unul eroic (și cu puține șanse de reușită, întrucît nici unul dintre ei nu știe exact cum se pilotează un avion de acel tip, iar piloții profesioniști zac înjungheați pe podeaua cabinei), însă filmul
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
percepție, le ratăm, vina ne aparține în exclusivitate... Un prim merit al cărții lui Ion Vlad, Romanul universurilor crepusculare, este acela că tranșează aproape didactic falsa problemă a romanului reflexiv, construit și înțeles într-o altă paradigmă decât aceea a realismului obiectiv. Thomas Mann, Musil, Broch, Gombrowicz, Günter Grass, Malaparte, Böll și Céline (cazurile literare urmărite de profesorul clujean) sunt prozatori inanalizabili cu instrumente critice tradiționale. Optica trebuie schimbată pentru a înțelege resorturile creației lor, viziunea modernă care îi îndepărtează de
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
foarte puțini compozitori de film cu experiență. În același timp, se caută un efect de realitate care caracterizează noul cinema românesc, în care cineastul se autopedepsește în sensul că nu-și permite niciun fel de convenție care ar depăși limitele realismului. El lucrează numai cu materialul realității. Pentru mine a fost însă fascinant. Încă din scenariu au fost marcate momentele care aveau nevoie de muzică, dar nu aveam nimic specific în cap. Am acasă niște clape și am început să mă
Interviu cu regizorul Nae Caranfil și actrița Maria Obretin [Corola-blog/BlogPost/96613_a_97905]
-
o proză de reflecție melancolică, încorporată în povestiri ce vizionează cu uimire panorama vieții obișnuite. Dramele sociale și euforiile senzoriale, echilibrele și dezechilibrele unei provincii tihnite sunt ridicate la rang de evenimente ale întregului univers și derulate în viziunea unui realism nostalgic, feerie a vieții cu inserturi de coșmar, mult atenuat, al timpului devorator. Romanul începe cu visul premonitoriu al unei mame despre fiul său și totul se derulează apoi ca într-un vis al nu se știe cui despre o
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
definitive" ale Fundațiilor Regale, făceam experiența unei clandestinități de-a binelea, al cărei risc nu-l percepeam întru totul, căci abia mult mai tîrziu am aflat că pentru deținerea unor cărți indezirabile regimului erai pasibil de pușcărie. ,Conspirator" împotriva principiilor ,realismului socialist", m-am înfruptat și din alți scriitori și critici români și străini, nu atît cît aș fi dorit (accesul la cărți prohibite avea, totuși, limite), dar suficient pentru a-mi da seama de existența unei lumi a valorilor care
Interviurile româniei literare cu Gheorghe Grigurcu by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10725_a_12050]
-
Geneva, în anul l993, el nu a părăsit România decît spre a părăsi lumea însăși, ceea ce înseamnă că întreaga sa activitate artistică s-a consumat în aceleași condiții politice, psihologice și morale în care au trăit și cunoscuții apostoli ai realismului socialist și toți apologeții urii de clasă ca prim pas către o lume fără clase sociale. Numai că în timp ce mai marii sau mai modeștii săi colegi de generație participau cu penelul și cu șpițul la muncile cîmpului sau la treburile
Țipoia și Tzipoia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10794_a_12119]
-
face loc ,poveștii", adică unei suite de întâmplări, organizate de imaginarul realist. În seria bănățeană, prozatorul este preocupat de construcțiile mai complicate și mai ales de redarea palpitului vieții de altădată. Hiperrealismul inspirat de noul roman se transformă într-un realism retro, apropiat de sensurile lui tradiționale. Sorin Titel nu a fost un talent spectaculos, surprinzător de la prima carte, nu a fost o revelație confirmată sau dezamăgitoare. A evoluat (cum spuneam) încet, dar sigur, cu fiecare carte. Creșterea prestigiului s-a
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
și aceea a minoritarului sexual, fiind homosexual. Totuși, această întâmplare foarte neplăcută nu-mi poate schimba părerea în niciun fel despre Oskar. Iată cum (re)învie istoria... trecutului sau trecutul istoriei! Românele Hertei Müller readuc în planul științei literaturii regândirea realismului, mai ales în plan teoretic, deoarece în planul scriiturii, reapare istoria, cu determinările ei, mai mult nefaste, decat faste, prin care politicul jubilează, iar socialul intra în umbră. Toate însă pot exista dacă talentul se manifestă activ, dinamic. Aș alinia
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
curentului politic de dreapta. Thomas Român, autorul articolului „Rhinocerisation des esprits” menționează că Noica, Cioran și Eliade sunt „Trois intellectuels roumains a dimension europeene sinon mondiale”. Nu se cunoaște numele nici unui geniu pe care să-l fi dat așa zisul „realism socialist” în perioada în care comunismul a lăsat o pată neagră pe istoria țării noastre, dând naștere în schimb unor pseudovalori, sau, în cel mai fericit caz unor pigmei care nu se pot ridica la înălțimea marilor gânditori, scriitori sau
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]