KorAP: Find »[drukola/base=rechin & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...67 >

1,656 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

clipă. — Chiar așa? întrebă ea. Ești sigur de asta? Chiar ți-ai fi pus la bătaia propria viață, dar și viața mea, în speranța că eu aș fi avut un brusc și neașteptat puseu de credință? Planul ăsta rezolvă problema rechinului, dar și a lui Ward. Eu te ajutam cu adevărat, chiar dacă tu n-o știai. — O, haide, am spus, mai luând o gură de whisky, nu răstălmăci cuvintele; mă ajuți din pură întâmplare, nu-i așa? Toate astea nu-s

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ce-mi străbătu corpul. Camera mirosea ca și casa mea. Mirosea a mine. Asta e camera Primului Eric Sanderson. Un impuls de panică și un alt soi de instinct își făcură apariția - Fidorous spusese că întregul edificiu era blindat împotriva rechinilor, dar totuși - expresia lui Mark Richardson se așternu peste a mea, încordând mușchii, schimbându-mi fața. — Bine, mi-am spus. Am tras aer în piept să mă calmez, i-am dat drumul încet. Haide, nu poate să intre aici. Există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
să scot exact cartea aceasta din raft și să găsesc mesajul? Și dacă da, de ce? Ce-ar fi trebuit să însemne asta? Mi-am amintit ceva, ceva din una dintre scrisorile Primului Eric Sanderson, ceva scris mult mai târziu, când rechinul cuvintelor înghițise deja mare parte din el: Credeam că pot schimba cele întâmplate, că pot da timpul înapoi, că le pot preveni, că îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Am recitit paragraful de sub supracopertă. — Doamne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
amănunțite și note, dar când am ajuns la „Peștii minții, cuvintelor și invenției“, articolele deveniră mai scurte, compacte și neilustrate, precum cele dintr-un dicționar. Apalasitien, Araul Calthonis, Bombalian Albastru „Clipitor“, Burgnatell - am sărit peste câteva pagini - Fathmic Candiru, Franciscan („Rechinul Bede“), Flatwold, Folocondorius - și alți câțiva - Jarhaphish („Nas-albastru“), Lampropini, Ledgerlantern, Lewzivian - și iată-l - Ludovician. Articolul fusese încercuit cu creionul. În vreme ce ochii mei parcurseră pasajul, mâna stângă îmi urcă pe bărbie, după care îmi acoperi gura. Ludovicianul Catalogat întâia dată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
încercuit cu creionul. În vreme ce ochii mei parcurseră pasajul, mâna stângă îmi urcă pe bărbie, după care îmi acoperi gura. Ludovicianul Catalogat întâia dată pentru USC de către căpitanul St John Lewis în 1839 și numit astfel în cinstea lui de către societate, rechinul ludovician a dat naștere multor mituri, speculații și povești vreme de peste patru mii de ani (vezi jos). Puternici și insistenți prădători mnemonici, ludovicienii se numără printre cei mai periculoși sentapiscis și pot fi observați numai după îndelungi pregătiri și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sufletele în peștii viselor atunci când acestea ajungeau la o vârstă înaintată. Acești șamani credeau că, odată ce se sacrificau, se întâlneau cu strămoșii și familiile-memoriile lor în eterne lumi-viziuni recreate din generații întregi de cunoștințe și experiențe împărtășite. De fapt, fiecare rechin ludovician a ajuns să fie privit cu venerație ca o „viață de apoi“ autonomă, vie. Cântările magice anunțau odinioară care dintre strămoși a trecut în care dintre cei șapte mari pești ai viselor, însă acum se crede că acestea sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
M-am uitat țintă la cartea ruptă. — Asta-i tot, nu? am spus. Fidorous ridică ochii spre mine, fără să se miște, fără să vorbească. — Primul Eric Sanderson credea tot ce scria acolo despre amintiri care continuă să trăiască în rechinii cuvintelor. O credea, așa că a pornit în căutarea unui ludovician. Nu-i așa? Doctorul mă privi din spatele ochelarilor groși. — Nu-i așa? — Da, spuse Fidorous într-un final. — Iisuse. Piesele își găseau acum locul, una după alta. — A găsit unul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
îi pot salva viața, cumva, după ce ea și-o pierduse deja. Fidorous se uită în altă parte. — Convingerea, punctul de vedere, feluri de-a privi lucrurile; toate astea sunt unelte puternice dacă știi cum să le folosești, dar există limite. Rechinul ludovician e un animal viu, iar un animal are o natură proprie și asta nu poate fi schimbată cu nimic în lume. Un rechin e întotdeauna un rechin, orice ai vrea tu să crezi. Să supraviețuiască amintirile într-un ludovician

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
privi lucrurile; toate astea sunt unelte puternice dacă știi cum să le folosești, dar există limite. Rechinul ludovician e un animal viu, iar un animal are o natură proprie și asta nu poate fi schimbată cu nimic în lume. Un rechin e întotdeauna un rechin, orice ai vrea tu să crezi. Să supraviețuiască amintirile într-un ludovician ar fi ca... ca un șoarece care supraviețuiește într-o pisică. — Dar el voia tare mult ca asta să fie adevărat, nu? Îmi aruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sunt unelte puternice dacă știi cum să le folosești, dar există limite. Rechinul ludovician e un animal viu, iar un animal are o natură proprie și asta nu poate fi schimbată cu nimic în lume. Un rechin e întotdeauna un rechin, orice ai vrea tu să crezi. Să supraviețuiască amintirile într-un ludovician ar fi ca... ca un șoarece care supraviețuiește într-o pisică. — Dar el voia tare mult ca asta să fie adevărat, nu? Îmi aruncă un zâmbet slab. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
până când părăsi încăperea, după care se întoarse spre mine, dar se hotărî să nu spună nimic. — Ce este? am întrebat, apropiindu-mă de montaj, încercând să schimb subiectul. — E o ambarcațiune, spuse Fidorous, venind după mine. Un vas de vânat rechini. Adevăratul vas de vânat rechini, ai putea spune. Vino pe aici și-ți arăt. Figura ??? 1. Scânduri. Conturul navei Orpheus definit în mare parte din scânduri de lemn. Alte scânduri au fost așezate și în interiorul conturului pentru a umple spațiile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se întoarse spre mine, dar se hotărî să nu spună nimic. — Ce este? am întrebat, apropiindu-mă de montaj, încercând să schimb subiectul. — E o ambarcațiune, spuse Fidorous, venind după mine. Un vas de vânat rechini. Adevăratul vas de vânat rechini, ai putea spune. Vino pe aici și-ți arăt. Figura ??? 1. Scânduri. Conturul navei Orpheus definit în mare parte din scânduri de lemn. Alte scânduri au fost așezate și în interiorul conturului pentru a umple spațiile goale. Scândurile erau un amestec

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Propulsorul 2“. — N-am s-o spun, am zis când am încheiat turul lui Orpheus, dar am zis-o totuși: Asta nu-i o ambarcațiune, ci doar un amestec de lucruri. Am priceput bucla de computere, dar restul... Dacă vine rechinul, noi o să, ce, o să ne urcăm pe cutiile alea și-o să ne jucăm de-a Ahab sau ceva de genul ăsta? — Sau ceva de genul ăsta. În spatele ochelarilor à la Michael Cane, fața lui Fidorous vibra de ceea ce fizicienii numesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ratat-o cam cu doisprezece metri. Totul pare... - m-am ridicat în capul oaselor - totul pare cel mai normal lucru din lume. Adică... e real, solid. Și oarecum familiar. — Așa și trebuie să fie. Dacă ai pronunța „barcă de vânat rechini“ aproape în fața oricui din lumea occidentală, ar vizualiza exact același tip de barcă. Asta (atinse cu mâna o balustradă cât se poate comună și de reală) reprezintă actuala idee colectivă a felului în care ar trebui să arate o barcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
oricui din lumea occidentală, ar vizualiza exact același tip de barcă. Asta (atinse cu mâna o balustradă cât se poate comună și de reală) reprezintă actuala idee colectivă a felului în care ar trebui să arate o barcă de vânat rechini. Jeanșii, încălțările și jacheta încă-mi erau îmbibate de-o umezeală rece, dar soarele făcea deja tot posibilul să-mi încălzească extremitățile corpului. Am simțit sub degete puntea veche și roasă. — O idee colectivă? — Da, încuviință doctorul, și încă una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Nimeni. Lemnul părea vechi, lustruit într-un negru neted, străvechi. Ceva se lumină. — E pensula. — Corect. Acum ascultă cu atenție, pentru că asta va fi datoria ta, Eric Sanderson. Când vom ajunge lângă ludovician, trebuie să-l străpungi cu asta. Atunci rechinul va fi conectat prin intermediul acestei sulițe și-a cablului la laptopul lui Nimeni, iar laptopul e conectat prin intermediul antenei la Ward. — Materie și antimaterie, am spus. Bang. — Exact. Bang. Și putem toți să plecăm acasă. Numai că nu va fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
iar laptopul e conectat prin intermediul antenei la Ward. — Materie și antimaterie, am spus. Bang. — Exact. Bang. Și putem toți să plecăm acasă. Numai că nu va fi tocmai așa, nu? Nu va fi dacă va trebui să ne apropiem de rechin. — Păi, întotdeauna există riscuri, dar ce trebuie să ții minte este că toată barca asta e făcută dintr-o singură buclă conceptuală non-divergentă puternică. Orice s-ar întâmpla, rechinul nu ne poate atinge atâta timp cât rămânem la bordul navei. Noi trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
nu? Nu va fi dacă va trebui să ne apropiem de rechin. — Păi, întotdeauna există riscuri, dar ce trebuie să ții minte este că toată barca asta e făcută dintr-o singură buclă conceptuală non-divergentă puternică. Orice s-ar întâmpla, rechinul nu ne poate atinge atâta timp cât rămânem la bordul navei. Noi trebuie să-l găsim, și trebuie să-l obosim. Avem unelte la bord pentru a face asta. Odată ce-l vom fi sleit de puteri, poți folosi sulița. Așa cum descrise doctorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
al tensiunii și mișcării corpului. Cred că nu. M-am întors și am văzut-o pe Scout în spatele meu. — Scout, șuieră doctorul printre dinții încleștați, ce naiba faci? Du-te sus și oprește motoarele sau o să-l pierdem. Asta nu-i rechinul. Eu l-am văzut și un animal așa mare ca el n-ar... — Scout, fă cum îți spun și oprește motoarele alea afurisite. Ea se răsuci pe călcâie și porni cu pas grăbit spre punte. M-am uitat la Fidorous

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Sulița. Unde-i sulița? O lăsasem lângă laptopul lui Nimeni. — Mă duc după ea. Am traversat puntea exact când motoarele se opriră. Scout coborî scările și trecu pe lângă mine, strigându-l pe doctor pe când alerga spre pupa. — Serios, nu e rechinul pe care-l căutăm. O fi altceva mare de tot, un soi de... cum le spune? - un soi de pește-ventuză. Doar nu vrei să... Aproape că mă întorsesem cu sulița, când ea termină de vorbit. — Ce se întâmplă? am zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
o înotătoare triunghiulară, înaltă și dură brăzdând albastrul apei, întorcându-se într-un cerc larg spre Orpheus. O umbră lungă și întunecată pe sub valuri. Înotătoarea se ridică mai sus din apă, lăsând în urmă un V de spumă albă când rechinul prinse viteză îndreptându-se spre noi. Inima mea pompa lapte acru și nitrogen lichid. — E solid, am spus. E real. E-un rechin adevărat. Nu, doar că așa arată. E pur și simplu ca toate celelalte lucruri de-aici. Scout

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
valuri. Înotătoarea se ridică mai sus din apă, lăsând în urmă un V de spumă albă când rechinul prinse viteză îndreptându-se spre noi. Inima mea pompa lapte acru și nitrogen lichid. — E solid, am spus. E real. E-un rechin adevărat. Nu, doar că așa arată. E pur și simplu ca toate celelalte lucruri de-aici. Scout, haide, vine. Dumnezeule, uite cât e de mare. Uriaș și neted, de-un cenușiu vărgat, ludovicianul părea să planeze, imponderabil, în apa transparentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
dă târcoale și-o să ne dea cea mai perfectă... Scout? — Liber. Dă-i! Ceva între un bubuit și-un pfff de depresurizare erupse din umărul lui Fidorous. Un piron negru, trăgând după el un cablu zbură peste valuri și străpunse rechinul chiar în spatele înotătoarei dorsale în timp ce doctorul făcu un salt în spate din pricina reculului. Un harpon. Un zgomot aproape de stânga mea mă făcu să tresar și să mă întorc surprins. Unul dintre butoaiele cu cărți de telefon și aparate de apelare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de apelare rapidă sări, zbură peste punte, se răsturnă peste bord și goni în patinaj peste ocean, după ludovicianul în retragere. — L-am nimerit! Fidorous își scoase șapca de pe cap și-o aruncă pe punte. — Ai văzut? Ți-am legat rechinul de-un butoi. Rumen la față și plin de adrenalină, bătrânul flutură harponul spre mine ca dovadă. — Tekisui și Susumu. E ca-n vechile povești, Eric, exact ca-n vechile povești. Am urmărit butoiul gol cum saltă, țopăie și împroașcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
saltă, țopăie și împroașcă repede apă, îndepărtându-se pe valuri, apoi m-am lăsat să alunec încet și dureros pe scândurile de lemn ale peretelui cabinei în jos. 31 Sentimente sau mai știu eu ce Butoiul goni pe urmele umbrei rechinului și noi gonirăm pe urmele butoiului, Scout la cârmă cu barca la viteză maximă, spărgând fiecare val și scoțând fum negru, ca o fabrică victoriană scăpată de sub control. Fidorous, tot la capătul trambulinei de la prora lui Orpheus, activa o telecomandă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]