32,428 matches
-
și ochelari, care se aburesc de la respirația prin mască, iar de teama autorităților (care abia așteaptă să aplice amenzi), nici nu poate curăța ochelarii, ceea ce poate duce la diverse accidente pe stradă. În ceea ce privește drepturile afectate, reclamantul susține că îi sunt afectate dreptul la respectarea vieții private, dreptul de a se bucura de mediul înconjurător, dreptul la hrană, nutriție și mese echilibrate, libertatea de circulație în țară, dreptul la sănătate și dreptul la demnitate. Ca motive de
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
dreptul de a se bucura de mediul înconjurător, dreptul la hrană, nutriție și mese echilibrate, libertatea de circulație în țară, dreptul la sănătate și dreptul la demnitate. Ca motive de nelegalitate a ordinului ale cărui suspendare și anulare le cere, reclamantul invocă patru asemenea motive, respectiv: 1. Un prim motiv constă în aceea că ordinul este dat în baza unei ordonanțe de urgență vădit neconstituționale, motiv de nelegalitate care face corp comun cu excepția de neconstituționalitate pe care o invocă, solicitând
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
neconstituționalitate pe care o invocă, solicitând sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 192/2020, în principal, iar în subsidiar cu privire la art. 1 pct. 1 din OUG nr. 192/2020. În susținerea excepției de neconstituționalitate, reclamantul apreciază că OUG nr. 192/2020 pentru modificarea și completarea Legii nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, precum și pentru modificarea lit. a) a art. 7 din Legea nr. 81/2018 privind reglementarea activității de
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
fi restrânse doar prin lege, ca act formal al Parlamentului (Decizia nr. 152 din 6.05.2020). Măsura purtării măștii afectează în sens negativ libertatea de mișcare și dreptul la viață intimă și privată, ba chiar dreptul la sănătate (cum e cazul reclamantului). În concluzie, nesocotirea dispozițiilor art. 53 coroborate cu cele ale art. 115 alin. (6) privind delegarea legislativă și ale art. 147 alin. (4) potrivit cărora deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, atrag neconstituționalitatea intrinsecă a dispozițiilor art. I pct. 1
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
53 coroborate cu cele ale art. 115 alin. (6) privind delegarea legislativă și ale art. 147 alin. (4) potrivit cărora deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, atrag neconstituționalitatea intrinsecă a dispozițiilor art. I pct. 1 din OUG nr. 192/2020, susține reclamantul, și solicită Curții de Apel Brașov să analizeze motivele invocate și să concluzioneze că OUG nr. 192/2020 este vădit neconstituțională. Având în vedere împrejurarea că adoptarea Ordinului comun nr. 23/15/2021 s-a făcut în baza acestei ordonanțe, prezumția de legalitate
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
analizeze motivele invocate și să concluzioneze că OUG nr. 192/2020 este vădit neconstituțională. Având în vedere împrejurarea că adoptarea Ordinului comun nr. 23/15/2021 s-a făcut în baza acestei ordonanțe, prezumția de legalitate a actului normativ subsecvent este răsturnată, conchide reclamantul în acest capitol al acțiunii sale. ... 2. Al doilea motiv de nelegalitate a Ordinului comun nr. 23/15/2021 vizează faptul că este dat cu exces de putere, prin încălcarea art. 81 din Legea nr. 24/2000, art. 53 alin. (1) și art.
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
respingerea cererilor de suspendare și de anulare a ordinului în cauză. Pe cale de excepție, a invocat excepția privind inadmisibilitatea cererii de suspendare și a cererii de anulare a Ordinului comun nr. 23/15/2021, precum și excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea cererii de suspendare și a cererii de anulare a ordinului comun. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, pârâtul arată că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
a ordinului comun. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, pârâtul arată că, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, anterior sesizării instanței de contencios administrativ cu cererile de suspendare și de anulare a actului administrativ, reclamantul avea obligația de a se adresa autorităților publice emitente, în cauză fiind vorba de două ministere între care nu există raporturi de subordonare ierarhică, cu plângere prealabilă. Ori din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamantul ar fi parcurs
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
a actului administrativ, reclamantul avea obligația de a se adresa autorităților publice emitente, în cauză fiind vorba de două ministere între care nu există raporturi de subordonare ierarhică, cu plângere prealabilă. Ori din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamantul ar fi parcurs procedura prealabilă obligatorie. Față de excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii, dar și a inadmisibilității acțiunii, pârâtul consideră că prevederile art. l alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 consacră regula contenciosului subiectiv
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
cauză fiind vorba de două ministere între care nu există raporturi de subordonare ierarhică, cu plângere prealabilă. Ori din actele depuse la dosar nu rezultă că reclamantul ar fi parcurs procedura prealabilă obligatorie. Față de excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea acțiunii, dar și a inadmisibilității acțiunii, pârâtul consideră că prevederile art. l alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 consacră regula contenciosului subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă se dovedește că
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
acțiunii, dar și a inadmisibilității acțiunii, pârâtul consideră că prevederile art. l alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 consacră regula contenciosului subiectiv, în sensul că un act administrativ poate fi anulat numai dacă se dovedește că a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim. Vătămarea interesului se apreciază prin raportare la noțiunea de interes legitim privat, definit prin art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 ca fiind posibilitatea de a pretinde
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
raportare la noțiunea de interes legitim privat, definit prin art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004 ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat. În cauză, reclamantul nu își întemeiază acțiunea pe încălcarea vreunui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat sau a unui interes legitim legat de acest drept subiectiv, ci invocă în realitate apărarea unui interes legitim public, fără ca aceasta să aibă caracter subsidiar interesului
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat sau a unui interes legitim legat de acest drept subiectiv, ci invocă în realitate apărarea unui interes legitim public, fără ca aceasta să aibă caracter subsidiar interesului legitim privat, motive față de care acțiunea reclamantului este inadmisibilă. Pe fondul cererii de suspendare a actului administrativ, consideră pârâtul că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile cazului bine justificat și ale pagubei iminente, așa cum sunt acestea prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
fondul cererii de suspendare a actului administrativ, consideră pârâtul că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile cazului bine justificat și ale pagubei iminente, așa cum sunt acestea prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ, reclamantul nearătând care sunt împrejurările legate de starea de fapt și de drept care ar fi de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și nici nu face dovada prejudiciului material viitor și previzibil. - Pe fondul cererii
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
23/15/2021, au fost subsumate obligației statului de ocrotire a sănătății publice, fiind adoptate și implementate avându-se în vedere necesitatea asigurării unui just și proporțional echilibru între drepturile și libertățile fundamentale, în ansamblul lor. A solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii și lipsa interesului reclamantului în formularea acțiunii. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, pârâtul arată că aceasta este invocată sub
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
proporțional echilibru între drepturile și libertățile fundamentale, în ansamblul lor. A solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată. Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepțiile privind inadmisibilitatea acțiunii și lipsa interesului reclamantului în formularea acțiunii. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, pârâtul arată că aceasta este invocată sub două aspecte: unul, sub aspectul motivării cererii de chemare în judecată exclusiv pe excepția de neconstituționalitate a OUG nr. 192/2020, iar unul sub aspectul
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
de procedură civilă, art. 11 alin. (1) lit. a), c) și d) și art. 12 teza a II-a și a III-a din Legea nr. 554/2004, acțiunea judiciară fiind prematură în cazul neîndeplinirii acestei obligații. În cauza de față, reclamantul a introdus cererea de chemare în judecată fără a se adresa, în prealabil, emitentului actului, demersul acestuia fiind, astfel, inadmisibil, obligativitatea formulării plângerii prealabile în cazul actului normativ subzistând chiar și după modificările aduse articolului 7 din Legea contenciosul administrativ
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
articolului 7 din Legea contenciosul administrativ prin Legea nr. 212/2018, prin introducerea alin. (5) la acest text de lege indicat, alineat care vizează, în opinia pârâtului, actele administrative cu caracter individual. În ceea ce privește excepția lipsei de interes a reclamantului în formularea prezentei acțiuni, pârâtul Ministerul Sănătății arată că, așa cum reiese din prevederile art. 32 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, interesul este o condiție a exercitării dreptului la acțiune, iar reclamantul trebuie să justifice în
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
lipsei de interes a reclamantului în formularea prezentei acțiuni, pârâtul Ministerul Sănătății arată că, așa cum reiese din prevederile art. 32 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură civilă, interesul este o condiție a exercitării dreptului la acțiune, iar reclamantul trebuie să justifice în persoana sa interesul legitim, precum și faptul că s-ar expune unui prejudiciu dacă nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv. Argumentele reclamantului Secu Cristian Adrian în susținerea cererii de chemare în judecată nu relevă
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
procedură civilă, interesul este o condiție a exercitării dreptului la acțiune, iar reclamantul trebuie să justifice în persoana sa interesul legitim, precum și faptul că s-ar expune unui prejudiciu dacă nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv. Argumentele reclamantului Secu Cristian Adrian în susținerea cererii de chemare în judecată nu relevă un interes al reclamantului în formularea acțiunii, nefiind dovedit(ă) vreo vătămare sau vreun prejudiciu cauzat(ă) acestuia prin reglementările legale criticate, întrucât vătămarea presupus suferită de către reclamant - îngrășarea
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
în persoana sa interesul legitim, precum și faptul că s-ar expune unui prejudiciu dacă nu ar recurge la acțiune în momentul respectiv. Argumentele reclamantului Secu Cristian Adrian în susținerea cererii de chemare în judecată nu relevă un interes al reclamantului în formularea acțiunii, nefiind dovedit(ă) vreo vătămare sau vreun prejudiciu cauzat(ă) acestuia prin reglementările legale criticate, întrucât vătămarea presupus suferită de către reclamant - îngrășarea excesivă - este nedovedită, nefiind probată nici legătura de cauzalitate dintre prevederile actului normativ contestat și îngrășarea
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
Argumentele reclamantului Secu Cristian Adrian în susținerea cererii de chemare în judecată nu relevă un interes al reclamantului în formularea acțiunii, nefiind dovedit(ă) vreo vătămare sau vreun prejudiciu cauzat(ă) acestuia prin reglementările legale criticate, întrucât vătămarea presupus suferită de către reclamant - îngrășarea excesivă - este nedovedită, nefiind probată nici legătura de cauzalitate dintre prevederile actului normativ contestat și îngrășarea excesivă a reclamantului, în condițiile în care prevederile Ordinului nr. 23/15/2021 nu interzic și nu îngrădesc activitățile fizice individuale. În ceea ce privește
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
acțiunii, nefiind dovedit(ă) vreo vătămare sau vreun prejudiciu cauzat(ă) acestuia prin reglementările legale criticate, întrucât vătămarea presupus suferită de către reclamant - îngrășarea excesivă - este nedovedită, nefiind probată nici legătura de cauzalitate dintre prevederile actului normativ contestat și îngrășarea excesivă a reclamantului, în condițiile în care prevederile Ordinului nr. 23/15/2021 nu interzic și nu îngrădesc activitățile fizice individuale. În ceea ce privește critica referitoare la competențele medicului de medicina muncii din cadrul unității, precizează pârâtul că reclamantul se referă la art. I
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
contestat și îngrășarea excesivă a reclamantului, în condițiile în care prevederile Ordinului nr. 23/15/2021 nu interzic și nu îngrădesc activitățile fizice individuale. În ceea ce privește critica referitoare la competențele medicului de medicina muncii din cadrul unității, precizează pârâtul că reclamantul se referă la art. I pct. 2 din Ordinul comun nr. 23/15/2021, care are următorul conținut: „În anexa «Instrucțiuni generale privind măsurile de igienă», la capitolul I «Portul măștii», punctul 2 se modifică și va avea următorul cuprins: «2. Măsuri
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]
-
de 3 metri între persoane; e) copiii cu vârsta mai mică de 5 ani. » “ Prin acest text legal se stabilesc situațiile în care portul măștii de protecție nu este obligatoriu, iar prin anularea acestui articol de lege, așa cum solicită reclamantul, portul măștii de protecție va fi obligatoriu în spațiul public, în orice condiții și situații, deci tocmai contrariul a ceea ce dorește reclamantul, astfel că lipsa de interes a acestuia este evidentă. Pe de altă parte, astfel cum a reținut
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]