1,587 matches
-
comentariu de politică externă. În același timp, se implicau la partea neoficială a gazetei încă doi redactori care își iscăleau contribuțiile cu inițiale: L.C.G., răspunzând mai mult de informațiile teatrale, și P.V.G. (Petru V. Grigoriu). Data la care încetează responsabilitatea redacțională a lui Eminescu nu se poate stabili cu precizie, deși se cunoaște conținutul scrisorii de demisie, urmare unui conflict cu directorul tipografiei; oricum, la mijlocul anului 1877, adică după un an de muncă neîntreruptă la C. de I., el abandonează munca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286596_a_287925]
-
8 octombrie), scriitorul era în căutarea unei alte gazete la care să publice. Gazeta în cauză va fi, pentru un scurt răstimp, D., care face din venirea lui Caragiale un adevărat eveniment. Depozitarii din provincie, se spune într-un comunicat redacțional din 16 noiembrie, sunt rugați „să comunice numărul de foi ce va trebui să le expediem din numerele care vor coprinde articolele d-lui I.L. Caragiale”. Câteva zile mai târziu, la 18 noiembrie, se inserează un alt anunț: „Mâine vom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]
-
nu se fi făcut În absolută cunoștință de cauză. Așa se călește mitul. De la lansare Încoace, romancierul francez n-a Încetat să producă scandaluri, literare și nu numai. În 1995, de exmplu, ia ființă revista Perpendiculaire, din al cărei comitet redacțional face parte. Asta se Întîmpla, așadar, la un an după debutul său ca romancier, sub girul lui Maurice Nadeau. Revista, una de avangardă, se născuse după zece ani de funcționare a unei societăți omonime, ai cărei membri publică la un
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lehamitea? Ca să-i preiau vorbele, scepticismul său pare aci „fără nici un sens” și, aș adăuga, fără tact. Totuși cu aceleași argumente se poate afirma și contrariul. Nu-i exclus, de pildă, ca tocmai efervescența și situarea în miezul unor probleme redacționale să-i fi revelat aspectele pe care le comentează. Cine nu s-a descumpănit barem o dată în momentele de elan? E drept, chestiunile abordate - „proprietatea literară”, „originalitatea” - nu figurau la ordinea zilei (fuseseră dezbătute intens la mijlocul deceniului precedent), dar, conexate
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din operă și din alte referințe: date nesigure, vorbe de prisos. N-am aflat decît hăt încoace, însă, că felul său de a face interviuri li s-a părut dubios și contemporanilor. în ,,Ritmul vremii’’, am dat peste următoarea notiță redacțională, care divulgă obișnuința lui de a i aduce pe interlocutori la tipul propriu de discurs, de a amesteca spunerile lor cu ale sale: ,, Interviul (cuvînt incomplet asimilat atunci, scris încă interview -n. m.), întrucît întreține relațiile dintre scriitor și masa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cu mult peste cît mă așteptam și, trebuie să adaug, cu ceva peltea în ele. Le-am citit pe alocuri cu nemulțumire, părîndu-mi ca păcătuiesc prin dilatări retorice. Astfel, după ce povestește că l-a cunoscut pe Bacovia la o „consfătuire redacțională” a „Ateneului cultural”, în casa lui Gr. Tabacaru, care îl convocase (era student și secretar de redacție al ziarului „Bacăul”) ca să-i ceară „sprijin în rîndul studenților și în presa locală” pentru revistă, îi atribuie poetului reflecții pe care nu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în sine, de la publicistica politică și culturală până la întemeierea, organizarea și conducerea unor gazete. Ucenicia și-a făcut-o ca secretar de redacție la „Jurnalul literar” al lui G. Călinescu (1939), o diagramă a acestei activități constituind-o amănunțitele relatări redacționale din scrisorile către director publicate în volumul al doilea din Confruntări literare. Între 1955 și 1971 a condus revista „Contemporanul”, iar din 1971 până la moarte - „România literară”, unde a susținut și o rubrică de actualități politice. A mai fost redactor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287654_a_288983]
-
edituri și în reviste din țară și din străinătate, fiind distinși cu premii acordate de Academia Română, Uniunea Scriitorilor, Uniunea Internațională a Criticilor de Teatru sau de importante publicații de specialitate. Unii cercetători sunt redactori-șefi, redactori-șefi adjuncți sau membri în colectivele redacționale ale unor publicații academice, universitare ori profesionale, atât din țară, cât și de peste hotare. După ce au alcătuit unul dintre cele mai bogate fonduri de documente etnofolclorice din țară, cercetătorii folcloriști au trecut la realizarea unor monografii tematice, unele vizând zone
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
FORUM, publicație care apare la București, lunar, din 1969, cu subtitlul „Revista învățământului superior”. Redactor-șef este Mihai Mazaneț, iar secretar general de redacție, Traian Coșcodan. Editată de Ministerul Învățământului, revista are un colegiu redacțional foarte numeros, format din cadre universitare și academicieni. Din 1991 se adaugă subtitlul „Revista universitarilor din România”. Redactor-șef devine Aurel Joltea, secretar de redacție principal, Ion Deaconescu, publicist comentator este Mariana Filimon, iar șef de secție, Constantin Grosu. Cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287072_a_288401]
-
de către împăratul Babilonului, Evil-Merodh (Amel-Marduc) cu ocazia ridicării sale la tron (2Reg 25,27-30; Ier 52,31-34) la 37 de ani de la deportare, adică în jurul anului 561 î.C.; peste prima fază se suprapune ici și colo a doua fază redacțională, notată cu sigla DtrP, ce constituie în special povestiri despre profeți; faza a treia, notată DtrN, pune accentul pe îndeplinirea legilor. Pentru detalii ulterioare suntem constrânși să facem trimitere la Introducerea noastră (1987). 3.2. Originea operei istoriografice deuteronomiste Unde
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
să facem trimitere la Introducerea noastră (1987). 3.2. Originea operei istoriografice deuteronomiste Unde, când și cu ce scop a fost compusă opera Dtr? În primul rând trebuie să facem distincție între opera istoriografică în sens strict și celelalte straturi redacționale. Pentru aflarea lui „când” nu sunt probleme: opera e scrisă după reforma religioasă a regelui Iosia, adică după ultimul sfert al secolului al VII-lea î.C. Avem astfel un terminus post quem practic sigur. a) Răspunsul la prima chestiune
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
58, iar concluzia (versetul 63), care ar trebui să fie o cântare de bucurie pentru mântuirea și salvarea primită, se termină în tonalitate minoră, scoțând în evidență rușinea Ierusalimului, fapt pentru care unii comentatori au considerat acest final o adăugire redacțională de factură legalistă. Alții, pentru că în versetul 60 apare expresia ebraică tipică izvorului „sacerdotal”, bĕrît ’ôlăm („alianță veșnică”), consideră că aparțin acestei tradiții. Însă noi credem că probabil urmează linia de gândire din Ier 31,31 ș.u., adăugând în
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
aspect ar putea fi un argument în favoarea originii cananeene a sărbătorii. d) Este interesant de notat că sărbătoarea săptămânilor nu a fost istoricizată de textele biblice. Într-un singur pasaj, Dt 16,12, la rândul său, rezultat al unei activități redacționale apreciabile, sărbătoarea este corelată cu exodul, fără însă ca această referință să aibă vreo legătură cu liturgia sa, ci mai degrabă cu invitația de a da de mâncare săracilor și leviților cu această ocazie. O informație despre celebrarea publică a
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
Tribunei” de la Sibiu, și poate fi considerat organul politic al românilor din Transilvania. Înființată de vechi tribuniști și de fruntașii arădeni ai Partidului Național Român, amintind prin titlu de „Tribuna” și de „Foaia poporului” de la Sibiu, T.p. afirmă în Cuvântul redacțional din numărul de probă: „Intrăm în luptă cu un singur gând: să facem totul cât ne stă în putință pentru propășirea cauzei naționale [...]. Redacția se va însufleți pururea numai din sentimentul poporului. Vom întreține legături strânse cu cei mai încercați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290258_a_291587]
-
BULETINUL SOCIETĂȚII DE ȘTIINȚE FILOLOGICE DIN ROMÂNIA, publicație care apare la București din 1976, anual. Comitetul redacțional inițial: Marica Anghelescu, Boris Cazacu, I. C. Chițimia, I. Hangiu, G. Mihăilă. În 1976, apare cu titlul „Anuarul Societății de Științe Filologice din România”, în continuarea anuarelor tipărite începând cu anul 1971. Buletinul își propune să fie „un instrument de cunoaștere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285941_a_287270]
-
TIPARNIȚA LITERARĂ, revistă apărută la București, lunar, din octombrie 1928 până în mai 1931. Directori: Camil Baltazar și Petru Comarnescu. Începând cu numărul 2/1928 subtitlul „Critică, artă, politică” dispare, iar de la numărul următor caseta redacțională anunță ca unic director pe Camil Baltazar. Publicația promovează o literatură girată în general de nume importante ale epocii. Fără a fi revistă de direcție, reușește să construiască un melanj echilibrat de curente și tendințe, de la postsimbolism până la ermetism și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290192_a_291521]
-
Ov. S. Crohmălniceanu, Edgar Papu, Vasile Nicolescu, Alexandru Piru, Dan Hăulică, Matei Călinescu, Mircea Zaciu, Constantin Ciopraga, dar în fond revista e opera lui Adrian Marino, ajutat de Olga Zaicik (apoi de Sanda Anghelescu). De la numărul 2 din 1974, casetă redacționala apare fără numele lui Matei Călinescu. Rubrici: „La Chronique des traductions”, „Comptes rendus”, „Kaléidoscope”, cărora li se adaugă, din 1978, „Perspectives et confluences”. Numerele, tematice, sunt bine structurate, adunând în jurul unui subiect somități în materie, atât autohtone, cât și străine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285998_a_287327]
-
VIAȚA STUDENȚEASCĂ, revistă apărută la București, lunar, bilunar și săptămânal, între decembrie 1956 și decembrie 1989, sub egida Asociațiilor Studențești din RPR (RSR). Redactor-șef în prima perioadă este Al. Ionescu, colegiul redacțional fiind format din Paul Cornea, Dorel Dorian, Mihai Gafița ș.a. În 1962 din redacție fac parte cadre didactice universitare și studenți, având ca redactor-șef pe Virginia Velcescu-Pană; în 1966 redactor-șef este Niculae Stoian, în 1974 Nicolae Dan Fruntelată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290539_a_291868]
-
, revista apărută la București, săptămânal, de la 25 septembrie 1943 până la 2 septembrie 1944, sub conducerea unui comitet redacțional. Publicație de informatie socială și culturală, C.f. găzduiește și literatura, sub semnul eclectic al modernismului epocii. La rubrică „Literatura”, se tipăresc o nuvelă de Cezar Petrescu (Doamna la telefon), un fragment din românul Lunatecii de Ion Vinea, proza de Victor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286585_a_287914]
-
Informațiile de care avem nevoie pentru nota de subsol se iau, de regulă, de pe foaia (pagina) de titlu. Uneori, din diverse rațiuni (politice, comerciale, de cenzură etc.), anumite informații lipsesc de pe foaia de titlu. În acest caz, putem folosi caseta redacțională. FIGURĂ!!! Caseta redacțională a cărții lui Iorgu Iordan, Memorii, vol. II, Editura Eminescu, București, 1977. Se precizează aici numele lectorului, al tehnoredactorului, anul apariției, bunul de tipar și tirajul, numele tipografiei și adresa acesteia. FIGURĂ!!! Caseta redacțională a cărții lui
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
avem nevoie pentru nota de subsol se iau, de regulă, de pe foaia (pagina) de titlu. Uneori, din diverse rațiuni (politice, comerciale, de cenzură etc.), anumite informații lipsesc de pe foaia de titlu. În acest caz, putem folosi caseta redacțională. FIGURĂ!!! Caseta redacțională a cărții lui Iorgu Iordan, Memorii, vol. II, Editura Eminescu, București, 1977. Se precizează aici numele lectorului, al tehnoredactorului, anul apariției, bunul de tipar și tirajul, numele tipografiei și adresa acesteia. FIGURĂ!!! Caseta redacțională a cărții lui Marian Petcu, Istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
putem folosi caseta redacțională. FIGURĂ!!! Caseta redacțională a cărții lui Iorgu Iordan, Memorii, vol. II, Editura Eminescu, București, 1977. Se precizează aici numele lectorului, al tehnoredactorului, anul apariției, bunul de tipar și tirajul, numele tipografiei și adresa acesteia. FIGURĂ!!! Caseta redacțională a cărții lui Marian Petcu, Istoria jurnalismului și a publicității În România, cuvânt Înainte de Mihai Coman, Editura Polirom, Iași, 2007. Este precizat numele redactorului, al tehnoredactorului, al autorului copertei, anul apariției, adresa editurii și a tipografiei. Nu este menționat tirajul
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
comunistă pentru ceva (mai cu seamă presa centrală), atunci aceasta merită elogiată pentru atenția și grija acordată punctuației (dincolo de folosirea limbii de lemn, practicarea minciunii, a dezinformării și manipulării). Dacă am citi integral numere din Scânteia, de la frontispiciu până la caseta redacțională, vom constata că textele sunt impecabile sub aspectul punctuației. Cauzele acestei performanțe trebuie căutate În faptul că În redacție existau stilizatori, fiecare articol fiind văzut de mai mulți redactori (cenzori) Înainte de a fi publicat. Invocăm aici afirmațiile profesorului Ion Zamfirescu
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Transilvaniei. Septembrie 1940 - octombrie 1944, o carte extrem de documentată, cu multe fotografii, tabele etc., În legătură cu evenimentele petrecute În perioada amintită. În mod paradoxal, lucrarea nu precizează pe prima pagină editura, așa cum cer uzanțele, ci doar la sfârșitul cărții, Înainte de caseta redacțională. Faptul că volumul a apărut la Editura Politică este o dovadă că avea girul autorităților politice din România. (De fapt, din colectivul de autori făceau parte și Ion Ardeleanu și Mircea Mușat, un fel de istorici oficiali ai regimului comunist
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
la stânga) Ion N. Oprea - la predarea conducerii ziarului lui Constantin Hușanu (tet‐a‐ tet)și în continuare colaboratorii Gh. Mocanu (foto) Elen a Budescu, secretară și Eliade Solomon, colaborator de bază (ianuarie 1 963). A apărut cu participarea unui colectiv redacțional, răspunderea având‐ o redactorul șef, care mai bine de doi ani a fost rectificatorul Codreanu Iordache, un bun p rofesionist. La 1 martie 1960 vine redactor Ion N. Oprea, care la 15 ianuarie 1963 predă activitatea lui Constantin Hușanu, care
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]