3,034 matches
-
serios? tună Ignatius. Ai de gând să mă arunci din nou în abis? Se pare că ai jucat la popice toată mila pe care o aveai în suflet. Trebuie să petrec cel puțin o săptămână servit la pat, înainte de a redeveni eu însumi. Dacă tot ai pomenit de pat, ce s-a-ntâmplat cu cerșafu’ tău, băiete? De unde vrei să știu? Poate a fost furat. Te-am prevenit că sunt hoți pe aici. — Vrei să spui c-a intrat cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acest lucru Într-o carte pe care a publicat-o la puțin timp după aceea: „Îmi amintesc chipul tău În lacrimi, cînd am sosit la căpătîiul mamei tale moarte“. CÎteva rînduri mai Încolo, regăsește una din temele lui favorite: „Fetițo, redeveniseși fetița care se știe pe sine mama mamei ei“. Dar mama mea e mama mea, ea nu a fost niciodată mama mamei ei. Ar fi vrut el oare ca la Înmormîntarea lui eu să mă consider un băiețel care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de păpuși, e multă muncă pentru doi oameni și foarte puțin timp. Numărul exagerat de mare făcu să pălească cealaltă veste bună a zilei, probabilitatea că Marçal și Marta vor avea un copil, considerată sigură, își pierdu deodată din forță, redeveni simpla posibilitate din fiecare zi, efectul ocazional sau intenționat al uniunii sexuale, pe căile pe care le numim naturale și fără precauții, între un bărbat și o femeie. Gardianul intern spuse, pe jumătate serios, pe jumătate glumeț, Prevăd că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
care propriul nume Găsit răsuna în mod neliniștitor, deși ce-i spuneau nu era chiar așa de rău, O să venim să te vedem într-o zi. O atingere ușoară îl făcu să înțeleagă că trebuia să-și urmeze stăpânul, situația redevenise clară, furgoneta era pentru ceilalți stăpâni, cu acesta va merge pe jos. Chiar și așa, zgarda continua să-l surprindă, dar era vorba de un amănunt fără importanță. Când vor ajunge pe câmp, stăpânul îl va lăsa liber ca să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Uneori, mai mârâiau și le scânteiau ochii. Atunci deveneam atent, așteptând cu sufletul la gură să sară și să-și înfigă, spre groaza spectatorilor, colții în dresor. Dar de fiecare dată se auzea un nou pocnet de bici și animalele redeveneau supuse și ascultătoare, făcându-și cumințite numărul. În mintea mea a încolțit în seara aceea o idee: să mă furișez într-o noapte în circ, după terminarea spectacolului, și să eliberez animalele din cuști. Tot mai des mă așezam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi frec mereu mâinile care-mi înghețau pe daltă. Acasă, pereții, patul, scaunele, toate erau reci. Până am cumpărat niște lemne am crezut că înnebunesc. Îmi blestemam zilele. Și nici atunci nu s-a schimbat mare lucru. În lipsa mea, aerul redevenea ca de peșteră încât seara îmi era groază să mă apropii de casă. Umblam pe străzi și visam la plăji cu nisipul dogoritor. Nu-mi mai suportam nici trecutul cu care trebuia să împart mereu mâncarea și să dorm în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu botul pe labe. Aveți răbdare numai”. Ca să mă calmez, mă ridicam din pat, mă duceam la fereastră, o deschideam larg, priveam zborul și vânătoarea pescărușilor care țipau câteodată asurzitor. După un timp, iarăși mă năpădeau însă neliniștile, înverșunările și redeveneam stupid. Le zâmbeam ca un imbecil celor care deschideau ușa, mă trânteam din nou în pat și strângeam sub pătură pumnii: „O să-mi plătiți voi toate astea”. Nici o clipă nu mi-a trecut prin cap că, de fapt, primul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
prezent nu i-am dezamăgit niciodată dacă asta au dorit, doresc sincer să fiu bun și sunt poate chiar prea bun în multe momente, sincer, deschis la orice colaborare spre bine, dar mereu se interpun persoane care mă fac să redevin cel rău. Și atunci spre nefericirea altora se întâmplă ceva rău, nu pentru mine, că am învățat ceva în anii petrecuți aici, omul este incredibil de rezistent la tot felul de torturi și eu le-am simțit din plin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
exemplul „celui mai scurt roman” (Literatura de Léon Pierre Quint), pentru a extrage următoarea concluzie finalistă: „Vechiul gen al romanului suie treapta ultimelor lui metamorfoze și tinde, printr-un rafinament suprem, la dispariție. Romanul deci s-a transformat pentru a redeveni ceea ce a fost: poezie, în care fiecare frază are valoare de vers. Epopeea de odinioară se bizuia însă pe anecdotă. Azi toate anecdotele sînt știute dimpreună cu dezvoltările, surprizele și posibilitățile lor toate. De aceea nimeni nu se mai interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cu un personaj devenit obiect?”. Ultimele două romane ale lui G. Călinescu, maestrul prozatorilor „tîrgovișteni”, sînt citite de Radu Petrescu în cheie urmuziană. Prin Călinescu, declarat anticipator al lui.... Beckett, „O evoluție care, cu Urmuz, părea să se fi epuizat, redevine activă prin descoperirea, în personajul mecanomorf, a vechilor caractere ale secolului al XVII-lea francez, concepute ca niște mașinării în desfășurare implacabilă” (p. 144). Plasarea lui Urmuz în descendența flaubertienei Bouvard et Pécuchet, dar și a lui Schopenhauer și Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz, într-un domeniu limitrof, în pictură, De Chirico, cu lumea lui de statui și manechine, pronunță acest final al vechii noastre reprezentări despre noi, prin descoperirea omului mecanic. Bouvard și Pécuchet sînt copiști, ființe cu existență mecanică, și copiști redevin după relativ scurta lor dereglare caricaturală în științe, arte și sentiment. De aici pînă la eroii mecanomorfi ai lui Urmuz nu a mai fost decît un pas, poate nici atît” (p. 192). Urmuz și poeții postbelici Despre Urmuz s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
umerii cu un braț și strîngîndu-mă. Pentru că acum poți să fii membră a acestei familii. Cum ți se pare? — Minunat. Și nu mințeam. Prînzul a fost delicios. Și lung. Și zgomotos. Pe măsură ce trecea vremea, Dan, Emma și Richard păreau să redevină adolescenți, iar eu nu m-am putut abține și m-am alăturat lor, simțindu-mă ca o școlăriță neastîmpărată, chicotind la glumele spuse pe ascuns, ca să nu le audă părinții. Nu exista nici umbră de Îndoială că, În casa lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
era ca și cum Dan Își pusese mama pe primul plan. SÎnt conștientă că mamele au relații speciale cu fiii lor, dar acum eu eram cea mai importantă femeie din viața lui. Faptul că-i spusese mai Întîi ei Însemna că ea redevenea prioritatea lui, iar asta mă deranja. Din orice unghi aș fi privit situația, sentimentul rămînea același, dar știam că, dacă mi-aș fi exprimat gîndurile cu voce tare, Dan ar fi zis că totul e ridicol. Probabil că așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fost martora unor certuri teribile Între Linda și Emma. Teribile pentru că urăsc confruntările, pentru că Întodeauna am considerat că scandalurile de genul ăsta duc inevitabil la o ruptură definitivă. Dar, cam la o zi după, Întreaga tensiune se disipa, iar ele redeveneau, dacă nu prietene, măcar mamă și fiică. O iubeam pe Emma. Unul dintre cele mai fericite aspecte ale căsătoriei mele cu Dan era că primisem un frate și-o soră de-a gata, iar Dan era foarte apropiat de amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
foarte sigură că va mai exista vreodată. Am petrecut șaptesprezece zile În spital. Fiecare zi ne-a adus ceva mai multe informații. Oasele i se vindecă bine, tomografia nu a mai Înregistrat nimic periculos, dar e nevoie ca micuțul să redevină conștient ca să putem ști mai multe despre starea lui. În a douăsprezecea zi, În timp ce dorm În patul improvizat, aud un plînset de copil În vis. SÎnt În fostul meu birou de la Calden, la o sedință, și auzim cu toții cum plînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fericire mai mare pe lume decît să te trezești dimineața și să vezi alături de tine pe cel mai bun prieten. Sincer, nu știu dacă există vreo cale de Întoarcere la ce-am fost unul pentru celălalt. Dacă el ar putea redeveni omul cu care m-am căsătorit, m-aș Întoarce și mîine. Dar nu mă prefac a fi jumătatea inocentă. Mă gîndesc la zilele În care eram căsătoriți, la cît de tînără eram, cît de naivă și de fericită, și știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cincizeci și două erau fie libere, țărănci sau roabe. Erau treizeci și șase de băieții și fetele winnili sub paisprezece ani, și patruzeci și unu de alte neamuri. Nu existau preoți și nici diaconi, căci Faroald renunțase la creștinism și redevenise păgân. Prin Gruse se înțelege un ansamblu de mai multe pământuri având în centru curia comandantului. Li se spune așa după mult-vărsatul sânge roman, într-una dintre primele bătălii cu bizantinii. Fapt e că grush în longobardă înseamnă „crusta formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu ea în mâna pe care o ținea lipită de un trunchi. A scos un strigăt gutural și m-a privit uluit în timp ce-și oblojea mâna zdrelită cu cealaltă mână; în schimb, în câteva momente, respirația i-a redevenit normală. - Deseori durerea trupului o alungă pe cea a sufletului. Iartă-mă! Atunci m-a îmbrățișat, izbucnind în lacrimi și repetându-mi necontenit: - Stiliano, n-am fost în stare de nimic. Nu sunt laș, dar n-am putut să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Antonio le dădu la o parte pentru a-i face loc. Părea stăpân pe sine. Poate, așa cum Îi propuseseră judecătorul și asistentul social, Începuse Într-adevăr să meargă la psiholog și să-și trateze starea depresivă. Tratamentul Îi făcuse bine, redevenise Antonio cel de odinioară. Tânărul celor douăzeci de ani ai săi, recrutul, campionul de judo și apoi agentul de poliție, care o Însoțea Îmbrăcat În uniformă când ea făcea practică Într-o școală elementară, iar seara o aștepta să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ori alte jocuri inventam. O pătură pe iarbă întindeam, Povești de groază ascultam Și cărți sau table ne jucam, Dar uneori ne supăram. Și chiar dacă ne mai certam, Că la un joc mereu pierdeam, Foarte rapid ne împăcam, Prieteni buni redeveneam. Însă acestea-s amintiri, Prietenii, dar și trăiri Ce sigur nu le vom uita, Vor dăinui-n inima mea. Pasiuni Dacă ești pasionat De teatru sau de cântat, De desen sau poezii, Pasiuni sunt mii și mii. Un pictor poți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au pornit în zbor spre Împărăția Fericirii. Au ajuns acasă, tristețea s-a ridicat ca o ceață de pe chipurile tuturor locuitorilor și Stejărel s-a căsătorit cu Stela așa cum fusese promisiunea împăratului. Dar ce s-a întâmplat cu rândunica? A redevenit micuță, iar apoi și-a luat adio de la Stejărel, explicându-i că numele ei „Niciodată” provine de la destinul său de a nu-i mai revedea pe cei dragi vreodată... Așa era de fiecare dată întâlnirea cu bunicul meu iubit și-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
parcă mai frumos e când strălucește, când are putere, acea parte a vieții numită copilărie. Acum îi înțeleg pe cei mari de ce se gândesc cu atâta nostalgie și duioșie la copilărie, de ce își doresc ca măcar pentru o clipă să redevină copii. Copilăria este un mugur de candoare, o minunată floare în care noi ne construim cele mai frumoase visuri, în care dorințele noastre se transformă în realitate. Copilăria se caracterizează prin jocuri, zâmbete, zile de sărbătoare și soare. De Crăciun
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
început să o gâdile. Aceasta chicotește, iar surorile ei o imită. Sunetele încep să revină. Culorile însă... Ramona se împiedică în iarba moale și cade. Când atinge pământul, din el sar scântei colorate care zboară colorând totul în jur. Iarba redevine verde, cerul albastru, soarele își recapătă strălucirea. Florile își ridică spre cer capetele colorate în mii de culori. Lacul de limonadă strălucește iarăși sub puterea frumosului soare, iar copacii de ciocolată amăruie își întind crengile spre azur. Ramona râde de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
prin viață. Acum, începe adevărata viață a acestui copil, noi drumuri i se deschid, noi oportunități i se ivesc. Dar tot aceeași privire blajină și angelică parcă că spune: “Vreau să fiu copil din nou!“ Oare acest adolescent poate să redevină copil? Îmi aduc aminte de un băiețel cu părul blond, cu ochi albaștri cristalini cu pantaloni scurți, ce alerga fericit prin grădina bunicilor lui, dornic de a cunoaște răsfățul naturii! La amurg privea cum astrul diurn se stinge încet pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
totuși PM un dram de minte? Sau nutrea același vis ca și el? Epoca În care cei din familia Kersaint domneau ca niște stăpîni absoluți asupra celor din Lands’en se dusese, dar speranța de a vedea că lucrurile vor redeveni ce fuseseră mai Înainte era tot mai adînc Înrădăcinată În sufletul bătrînului domn. Asta Însemna răscumpărarea terenurilor cedate de-a lungul veacurilor de către strămoși cărora nu le plăcea să se omoare cu munca. Stimulat de interesul - neobișnuit - pe care tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]