1,579 matches
-
clasificat R). Când a înaintat filmul către Motion Picture Association of America (MPAA), acesta a fost considerat prea violent și prea intens pentru o astfel de clasificare, fiind în schimb clasificat ca interzis copiilor sub 17 ani (NC-17). Woo a reeditat filmul de șase ori pentru a satisface criteriile MPAA, deoarece nu i-au fost niciodată indicate scenele considerate prea violente. În același timp, Van Damme a venit cu propriul montator pentru a face o variantă separată a filmului. Aceasta cuprinde
Vânătoare de oameni () [Corola-website/Science/325184_a_326513]
-
titlului în latină, menit să "descurajeze profanii". În același scop, o serie de pasaje sunt scrise în latină. Este vorba de studiul a 238 de cazuri de comportament sexual omenesc. În pofida acestor precauții, cartea cunoaște un imens succes popular. Este reeditată în mai multe rânduri și tradusă în numeroase limbi străine. Mai mult, edițiile succesive ale lucrării se îmbogățesc cu noi mărturii: Krafft-Ebing va primi un număr impresionant de scrisori din partea multor cititori care declară că s-au "regăsit" în multe
Richard von Krafft-Ebing () [Corola-website/Science/324640_a_325969]
-
pe următorul album de studio au fost compuse în această perioadă. În altă ordine de idei, chitaristul Otto Ulman a fost activ în cadrul proiectului Rhetorica, rezultatul fiind înregistrarea și lansarea albumului de debut „Gânduri” în anul 2005. Albumul a fost reeditat în 2009. În perioada 2006-2008, Legion a reluat activitatea concertistică cu o intensitate ceva mai crescută. Astfel, formația a participat la două ediții consecutive ale festivalului Samfest Rock din Satu Mare (2007 și 2008), unde a împărțit scena cu trupe de
Legion () [Corola-website/Science/324841_a_326170]
-
această cauză adevărată. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Misterul Mariei Rogêt” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Cu prilejul reeditărilor ulterioare i s-a schimbat titlul în „Misterul lui Marie Rogêt”. Traduceri noi au fost realizate de Ioana Ionașek (publicată sub titlul „Misterul Mariei Rogêt” în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată sub titlul „Misterul lui Marie Rogêt” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Misterul lui Marie Rogêt” în volumul "Portretul oval", editat în 2014 de Editura MondoRo din București). Textul narațiunii este inspirat din uciderea reală a lui Mary Cecilia Rogers. Rogers
Misterul lui Marie Rogêt () [Corola-website/Science/326038_a_327367]
-
editor, "Abația" , după ce în prealabil i-a fost înlăturat ultimul capitol pentru a deschide calea unei trilogii. Vlad Popescu afirmă că romanul a fost publicat într-un tiraj de 5.000 de exemplare. În anul 2008, editura Millennium Press a reeditat romanul într-o versiune revăzută și adăugită, care inserează idei din povestirea "Pletele Sfântului Augustin" și are un final diferit. Imperiul controlează majoritatea planetelor descoperite, iar pentru a asigura hrana locuitorilor acestora are nevoie de Lumile Agricole, exploatate de clonele
Abația (roman de Dan Doboș) () [Corola-website/Science/326067_a_327396]
-
și simplu, cu durata sa. În notele albumului, artiștii declară că au făcut astfel pentru a evita impicit orice semnificație specială din muzică, lăsând astfel ascultătorii complet liberi în interpretarea muzicii în funcție de propriile lor imaginații. În 2005, albumul a fost reeditat, cu un disc bonus, oferind single-urile lansate înainte și după album, precum si un ambalaj consolidat și note noi de album ale trupei și fanilor notabili ale albumului. Piesele bonus sunt, în special mai mult într-o manieră de jazzy
76:14 () [Corola-website/Science/326142_a_327471]
-
susțină antitrinitarianismul. În 1824, el a tratat pe larg acest subiect în cartea An Examination of the Divine Testimony Concerning the Character of the Son of God (O examinare a mărturiei divine privind persoana Fiului lui Dumnezeu). A publicat și reeditat în 1824, 1841, 1850, 1855. Învățăturile lui au convins pe pastorii milleriți Charles Fitch și George Storrs, dintre care, ultimul a influențat puternic grupurile adventiste de după 1844. Mișcarea adventistă (millerită) apărută în acest timp, era predominant trinitariană, unii dintre adventiști
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
mutat la Paris, înființând propriul sau „Cerc al Culturii Proletare”. După izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, Lunacearski a adoptat o poziție internaționalista și anti războinica care l-a apropiat de Lenin și Leon Troțki. În 1915, Lunacearski și Pavel Lebedev-Polianski au reeditat ziarul social-democrat "Înainte" (Вперёд), punând accentul pe „cultură proletara”. După Revoluția din 1917, Lunacearski s-a întors în Rusia și, la fel ca alți internaționaliști social democrați veniți din străinătate, s-a alăturat curentului „Mezraionțî” înainte de a fuziona cu bolșevicii
Anatoli Lunacearski () [Corola-website/Science/322697_a_324026]
-
de broderii huțule adunate de Miroslava Șandru. Cartea a fost lansată la 25 noiembrie 2005, la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus, si apoi la 26 noiembrie 2005, în sala de festivități a sediului Uniunii Ucrainenilor din România. Albumul a fost reeditat în anul 2010 de către editurile "Lidana" (Suceava) și "Bukrek" (Cernăuți), cu sprijinul Ministerului Culturii și Cultelor din România, al Uniunii Ucrainenilor din România și al Administrației Regionale Cernăuți. Ediția a doua este mult îmbunătățită față de prima ediție, având adăugată în
Miroslava Șandru () [Corola-website/Science/322025_a_323354]
-
Pentru Sfanțul Ioan Gură de Aur comunitatea model, pe care a dorit s-o reediteze în activitatea sa de pastor la Antiohia, iar apoi la Constantinopol, a rămas cea din biserică primară descrisă de Cartea Faptele Apostolilor. De aceea el dă mereu ca exemplu pe cei dintâi creștini, care au depus la picioarele apostolilor tot
Lucrarea filantropică a Sfântului Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/329606_a_330935]
-
să vrea să se așeze. În 1864 împreună cu Șir Argenon Borthwick și cu alți amici a întemeiat un jurnal The Owl, si a contribuit la primele lui zece numere. În 1865 a scris și publicat un mic român satiric „Piccadilly” , reeditat în volum ilustrat în 1870, care s-a bucurat de un mare succes. Eroul cărții amintea prin simțăminte și convingerile religioase de autorul cărții După publicarea cărții Oliphant a devenit foarte popular și a fost ales membru al Camerei Comunelor
Laurence Oliphant () [Corola-website/Science/328032_a_329361]
-
(1984) este un roman science fiction pentru copii al autorului român George Anania. Volumul a fost reeditat în 1991 la aceeași editură. Deși la prima vedere acesta se dorește a fi o carte pentru copii, romanul revine la două teme prezentate în lucrările publicate anterior de Anania alături de Romulus Bărbulescu. De altfel, cei doi autori au recunoscut
Acțiunea Lebăda () [Corola-website/Science/328346_a_329675]
-
(1987) este un roman science fiction pentru copii al autorului român George Anania. Volumul a fost reeditat în 1989 la aceeași editură. Scris sub forma unei cărți pentru copii, romanul prezintă multe similarități cu precedentul volum publicat de Anania. În ambele romane este vorba despre comunicarea prin biounde între pământeni și o altă civilizație din univers, iar
O experiență neobișnuită () [Corola-website/Science/328377_a_329706]
-
în care apare și episodul trădării acestuia de către Anna Sage. Mircea Nedelciu, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș au publicat în anul 1990 cartea " Femeia în roșu" (Ed. Cartea Românească, București, 1990), care a devenit un best seller. Romanul a fost reeditat de mai multe ori. Scenariul filmului a fost scris de Mircea Veroiu, fiind inspirat din romanul " Femeia în roșu" de Mircea Nedelciu, Adriana Babeți și Mircea Mihăieș. Dialogurile în limba engleză au fost traduse de Călin Coțoiu. Filmul a fost
Femeia în roșu (film din 1997) () [Corola-website/Science/327593_a_328922]
-
original "Il nido al di là dell'ombra") este un roman fantastic al scriitorului italian Renato Pestriniero. Romanul a fost distins cu premiul J.R.R. Tolkien pentru Literatură Fantastică, acordat de un juriu prezidat de Gianfranco de Turris. Cartea a fost reeditată în 2001 sub titlul " Le tre morti di Aloysius Sagredi". Tânărul manager Valerio Sagredo este invitat de cunoscutul colecționar de antichități, Marcandrea Canal, să îl viziteze la Veneția. Deși nu îl cunoaște personal pe Canal, iar invitația nu conține amănunte
Cuibul de dincolo de umbră () [Corola-website/Science/327637_a_328966]
-
relatarea călătoriei lui Olm în întuneric și evenimentele care s-au petrecut după sosirea la destinație sunt relatate sub forma unei poezii cu versuri albe. Povestirea a apărut în anul 1966 în numărul 278 al Colecției de povestiri științifico-fantastice, fiind reeditată în 1967 la editura Știință și tehnică în antologia " Pe lungimea de undă a cosmosului". În februarie 1982 autorii au rescris-o sub forma unei piese de teatru într-un singur act, publicând-o în proaspăt lansatul "Almanah Anticipația". Piesa
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
iar Scepticul - simțul tactil. Singur Prudentul se dovedește incapabil să deschidă un canal de legătură și nu poate intra în contact cu acea civilizație. Povestirea a fost publicată în anul 1967, în numărul 305 al Colecției de povestiri științifico-fantastice, fiind reeditată în 1975 în antologia "Oameni și stele". Tium și soția sa testează prima navă supraluminică realizată de oameni. În periplul lor apare o defecțiune a navei și, încercând să o repare, soția lui Tium moare. El își continuă călătoria, amintindu
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
Scrisul Românesc. Nuvela a fost publicată în numărul 3/1990 al colecției "Clubul SF" editată de editura Labirint. Povestirea a apărut în anul 1990 în revista String, publicată de Editura Baricada. Apărută pentru prima dată în 1994, povestirea a fost reeditată după 2000 în "Almanahul Helion". Povestirea a apărut în anul 1989 în "Almanahul Anticipația 1990". Nuvela a fost publicată între 1989-1990 în Revista Magazin. Povestirea a apărut în anul 1990. Nuvela a fost inclusă în volumul omonim, publicat împreună cu George
Lista povestirilor lui Romulus Bărbulescu și George Anania () [Corola-website/Science/327012_a_328341]
-
de personaje plasate într-o împrejurare enigmatică. Nuvela „Douăsprezece mii de capete de vite” a fost tradusă în mai multe limbi străine: engleză („Twelve Thousand Heads of Cattle”, în vol. "Fantastic Tales", Dillon’s, Londra, 1969; traducere de Eric Tappe, reeditată în 1990), maghiară („Tizenkétezer szarvasmarha”, în vol. "Körutazás. Román novellák, karcolatok", Editura Kriterion, București, 1977, pp. 254-267; traducere de Tibor Molnár și Ferenc Papp), germană („Zwölftausend Stück Vieh”, în vol. "Bei den Zigeunerinnen: Phantastische Geschichten", Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1980
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
Ivanova), ucraineană („Двенадцать тысяч голов крупного рогатого скота”, în vol. "Генеральские мундиры", Editura Nika-Țentr, Kiev, 2000; traducere de Stanislav Semcinskii), bulgară („Дванадесет хиляди глави добитък”, în vol. "В двора на Дионис", Ed. Hristo Botev, Sofia, 1995; traducere de Ognean Stamboliev, reeditată în vol. "Гадателят. Госпожица Кристина. При циганките", Zaharii Stoianov, Sofia, 2002), sârbă („Dvanaest hiljada goveđih grla”, în vol. "Tajna doktora Honibergera i druge novele", Paideia, Belgrad, 2002; traducere de Mariana Dan), portugheză („Doze mil cabeças de gado”, în vol. "Nas
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
economiile pentru a aduce bucată cu bucată casa de pe Pământ, într-o încercare de a recrea un element care să le dea puterea de a merge mai departe. Povestirea a apărut pentru prima dată în 1955 în revista "Esquire", fiind reeditată în 1988 de Footstep Press într-o ediție litată de 352 de exemplare numerotate și semnate, precum și într-o serie de antologii ale lui Bradbury. Doi cavaleri din secolul al X-lea au primit misiunea să ucidă un balaur care
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
din București, în Biblioteca Populară Socec, nr. 101-103. O nouă traducere a fost realizată de Ion Vinea și publicată sub titlul „Scrisoarea furată” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. Povestirea a fost tradusă apoi de Ioana Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
Ionașek (publicată în volumul "Masca Morții Roșii și alte povestiri", editat în 2008 de Editura Tritonic din București), de Liviu Cotrău (publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori) și de Gabriel Mălăescu (publicată sub titlul „Scrisoarea furată” în volumul "Prăbușirea casei Usher", editat în 2013 de Editura MondoRo din București). Epigraful latinesc "„”" (Nimic mai nesuferit înțelepciunii decât despicarea firului în patru) atribuit de Poe
Scrisoarea furată () [Corola-website/Science/327198_a_328527]
-
ani „aproape doi metri patruzeci” și „părea o fată de Uriași Jidovi”. Nuvela „Un om mare” a fost tradusă în mai multe limbi străine: engleză („A Great Man”, în vol. "Fantastic Tales", Dillon’s, Londra, 1969; traducere de Eric Tappe, reeditată în 1990), maghiară („Egy nagy ember”, în vol. "Különös kalandok", Editura Kozmosz, Budapesta, 1976; traducere de Péter Zirkuli; reeditată în vol. "Piknik a senkiföldjén - Tudósok sci-fi írásai", Editura Kriterion, București, 1985, pp. 296-321), germană („Der Makranthropus”, în vol. "Bei den
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]