60,360 matches
-
care compun în ansamblul lor o viziune universală și, în acelas timp, unica. Analogiile și aspectele ambivalente servesc creatia intuitiva și logica a lui Baruch Elron. Conceptul spatiului și timpului variază spectaculos într-o nesfârșită alegorie. Temele sunt generoase, pictorul refuză prototipurile. Arta sa este rafinată, nu putem să nu remarcăm maiestria, echilibrul, spiritualitatea, imaginația surprinzătoare. Elron crează posibilul din imposibil. Imaginile sunt suspendate în ireal. Pictura sa este fantastică-surrealistă. Unul dintre admiratorii săi ieșeni, poetul Adi Cristi, crede că „Baruh
O aventură spirituală Expoziția Baruch Elron în România. In: Editura Destine Literare by Dorel Schor () [Corola-journal/Journalistic/85_a_466]
-
lui Carol al doilea. Pot să vă jur cu mîna pe inimă că, dacă regele-aventurier l-ar fi chemat la el pe Codreanu și i-ar fi propus să fie patronul Băncii Naționale sau șeful guvernului, acela l-ar fi refuzat cu dispreț și ar fi rămas astfel în istorie. Eminescu, citez din memorie, scria că vai de țara în care nici măcar răii nu sunt în stare să ducă răul pînă la capăt. Ceea ce a fost posibil în țări ca Rusia
Psiho-candidați by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16686_a_18011]
-
12 ani, dar... neavând "acte de identitate", datorită poliției a ajuns iar în stradă. Sau alt caz, recent: un copil de 14 ani (care se duce la școală și învață, conștiincios) locuiește "în ghena blocului", iar "cei de la Protecția Copilului" refuză să-i acorde ajutor lui Alexandru, solicitând o "sezisare oficială", la circa de poliție se sugerează "trimiterea sa într-un centru de reeducare", iar la câteva ONG-uri "birocrația s-a instalat și aici: ajutorul ne-a fost refuzat" (O.
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
Copilului" refuză să-i acorde ajutor lui Alexandru, solicitând o "sezisare oficială", la circa de poliție se sugerează "trimiterea sa într-un centru de reeducare", iar la câteva ONG-uri "birocrația s-a instalat și aici: ajutorul ne-a fost refuzat" (O. Moldovan, în Focnews șBucureștiț, 1999, nr. 3,4). Problema are, desigur, implicații psiho-pedagogice: majoritatea acestor copii nu (mai) vor să accepte "integrarea socială", adică, de fapt, readucerea lor în "Casele de copii". Încercăm (șí prin viitoare teze de doctorat
Copiii străzii by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16677_a_18002]
-
de ce n-au putut respecta graficul de apariție lunară: "În Republica Moldova trebuie să intri neapărat într-o combinație, adesea dubioasă, cu iz politic, pentru a-ți asigura o periodicitate normală. Pentru că nu există practic "bani curați" în această branșă. Am refuzat să ne pliem unor reguli de joc ce ne repugnă, și astfel am reușit să ne păstrăm independența și, sperăm, credibilitatea în fața cititorilor noștri - calități capitale pentru o publicație onorabilă." Această independență nu aduce doar dificultăți financiare ci și nemulțumiri
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16707_a_18032]
-
așa, Lucrețiu/ uscatul și umedul, caldul și recele într-o iubire activă/ pentru a anihila obiceiul barbar al zeului" (Am ieșit din cameră). Interesant e faptul că această deconstrucție nu duce la haos, adică la un arbitrar în ordinea lirică. Refuzînd formal "sinteza" universală, războindu-se cu ea prin mijloacele discrete ale mefienței și ironiei, Ioan Moldovan se află, totuși, în cîmpul său de iradiere, cu caracter fatal. În pofida tuturor strategiilor analitice, imaginarul său dizolvant îi restituie coeziunea, în perspectiva bucolismului
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
idilică, nostalgia unor Cantacuzino sau Aciman este o formă de respingere a morții; un mecanism de protecție a sinelui împotriva trecerii timpului, a conștientizării precarității ființei. Îndrăgostit de trecut, nostalgicul Andre Aciman ignoră propria sa trecere, ca un Narcis care refuză să își vadă ridurile, fermecat de amintirea chipului său tînăr. Pe de altă parte, însă, la un nivel mult mai profund, nostalgia lui Aciman este provocată tocmai de o înțelegere adîncă a inevitabilității morții. Nostalgicul deplînge ce nu va mai
Viitorul amintirilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16723_a_18048]
-
Guy de Maupassant, Marcel Aymé, Borin Vian" și care îl face pe regizor să creeze imaginea halucinantă a unui Paris invadat și înecat în nisip, asemeni unui deșert african. Evident, speculațiile ideatice (imixtiunea prezent-viitor, viitorul amenințat să dispară, căci e refuzat de prezent) și imagineria vizuală (un viitor nu al progresului, ci al regresului, în care tot ce ține de tehnică e perimat și e "second hand") fac din acest film un SF bizar, în care farsa se învecinează cu reflecția
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
un șir de interpretări: "cuvîntul anamnesis ar desemna, astfel, nu o reamintire, în sensul obișnuit al cuvîntului (aceasta este în afară de orice situație), ci o revenire la o stare reală dintr-o stare potențială, printr-o realizare a acestei potențialități. Ulise refuză un destin potențial țesut de Circe ori Calipso și preferă întoarcerea la situația sa inițială, certă, ca un adevăr verificat"". Alte trăsături moderne ale lui Odiseu. El nu așteaptă nimic de la Celălalt, întemeindu-se pe sine, într-o egolatrie dureroasă
Ulise ca prototip by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16730_a_18055]
-
nu avea cum să asculte vreun telefon, darmite să-l înregistreze! Chiar dacă, între timp, un alt lider al fabricii din Iași declară că surse sereiste îl avertizaseră că se află și el în vizorul stăpânilor fabricii, instituția ctitorită de Măgureanu refuză cu obstinație să admită evidența. Nu vom ști niciodată dacă S.R.I.-ul l-a avertizat și pe Virgil Săhleanu despre ceea ce se punea la cale. Poate că "voci binevoitoare" au făcut-o. Sau poate n-au făcut-o. A sosit
Moartea vine pe bandă de casetofon by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16746_a_18071]
-
strict lingvistic. În acest timp, cel cu banjoul în mână atacă vesel cântecul american: Is a long way to Tiperery, melodia cea mai cântată de ei în cel de-al doilea război mondial. Am vrut să ofer ceva. Joe a refuzat politicos. Celălalt, negrul, asista cu expresia dusă pentru totdeauna a surzilor pe veci, zâmbind din când în când. Mai ales când, după buzele celuilalt, deslușea cuvinte din tot ce povestea. Abia atunci am văzut bine pancarta albă a vasului sudist
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
a obținut tot ceea ce se putea atunci, iar pensia de abia în 1889, cînd poetul a ajuns din nou la sanatoriul dr. Șuțu. Degeaba îl acuză - dar pe ce ton? - dl Cernăianu că i-a furat poetului lada cu manuscrise, refuzînd să i-o dea fratelui Matei. De s-ar fi supus stăruințelor lui Matei Eminovici manuscrisele ar fi ajuns vîndute cu pagina pe la diverși, prăpădindu-se întregul. Așa, păstrată de marele critic și predată în 1902 B.A.R., s-
O contrafacere grobiană by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16735_a_18060]
-
nu mai e a unei realizări teatrale, ci a marii arte unde se decodează sufletul omenesc - în cazul de față, românesc". Această lume nu e nici aceea Occidentală (a valorilor material-capitaliste, pe care Noica le accepta în 1944, dar le refuza treizeci sau patruzeci de ani mai tîrziu), nici aceea Orientală (slavă, asiatică, hindusă, a spiritului însetat de Nirvana), ci aceea a "unui Orient mijlociu, într-un punct de aur al cumpănirii", unul din acele "locuri privilegiate", înzestrate cu o "încărcătură
Măsură pentru măsură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16761_a_18086]
-
Basarabiei și a Bucovinei de nord pentru că aceste teritorii pot fi redobîndite printr-o înțelegere cu URSS. Dar aceasta era, atunci, nu numai opinia lui Hudiță dar și a altor fruntași ai partidului. Firește că Mihalache, și ceilalți penețiști, au refuzat propunerea lui Antonescu de a intra în guvernul lui, care nu urma să fie un guvern de uniune națională, ci numai mai reprezentativ. A urmat, se știe, rebeliunea legionară, surprinsă atent în jurnalul pe care îl comentez, sfîrșită în condițiile
Dezvăluirile lui Ioan Hudiță by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16753_a_18078]
-
îți creează un context cultural, te menține într-o viață spirituală înaltă, în loc să te sterilizeze cum își închipuie unii, este productivă, este fertilă. V-ați ales întotdeauna autorii pe care i-ați tradus? Ați avut oferte pe care le-ați refuzat? Există întotdeauna o afinitate între autorul tradus și traducător ? Eu cred că trebuie să existe o afinitate; în cazuri limită afinitatea, dacă pot să zic așa, se poate și crea. Cînd intri mai adînc în text poți să vezi că
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
este poematic dar presupune și un limbaj de specialitate. Tot aici texte despre Poussin, Seurat. Toate foarte dificile cu un limbaj foarte strict, exact, denotativ. Este o iluzie că nu e dificil un text de tipul acesta. Nu le-am refuzat însă pentru că totul mă transporta într-o zonă atît de înalt spirituală și interesantă. Pur și simplu nu le-am putut refuza. Vreau să mai spun un lucru: nu am lucrat niciodată cu gîndul la bani. Cred că dacă aș
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
strict, exact, denotativ. Este o iluzie că nu e dificil un text de tipul acesta. Nu le-am refuzat însă pentru că totul mă transporta într-o zonă atît de înalt spirituală și interesantă. Pur și simplu nu le-am putut refuza. Vreau să mai spun un lucru: nu am lucrat niciodată cu gîndul la bani. Cred că dacă aș fi lucrat cu gîndul la bani nu aș fi putut să fac ceea ce am făcut și cît am făcut; traducătorii au fost
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
pe an înseamnă că sînt cinci ani de muncă în fața mea; apoi, după cîte se pare, tot Editura Univers ar dori să mai traduc încă două titluri din Bachelard; sînt traduceri mari, sute de pagini. Probabil că nu le voi refuza pentru că sînt prea legată de Bachelard și de Editura Univers, trebuie să recunosc. Poate că, pe lîngă astea, cîteva lucruri de proporții mai mici și-ar putea găsi locul, dar nici nu vreau să mă mai gîndesc. în acest caz
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
ortodoxiste, obținînd subvenții grase pentru ea în calitatea sa de secretar general la Ministerul Artelor. Și, să ne amintim, ce campanie murdară a deschis Crainic (împreună cu Pamfil Șeicaru) împotriva lui Rebreanu, care, ajuns director al Educației Poporului, în 1929, a refuzat să aloce, pentru subvenționarea revistei acaparate de Crainic, mai mult de jumătatea fondurilor de care dispunea. Apoi, am arătat, Blaga nu s-a despărțit de doctrina ortodoxistă a Gîndirii "mai mult din motive contextuale". Iar Nichifor Crainic n-a dezvoltat
Un doctrinar legionar de azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16768_a_18093]
-
I-am spus bătrînei că dacă se înscrie, o să cînte la difuzor o cîntare în cinstea ei și că copiii nu vor mai avea nici un necaz la locul de muncă. Mai de bunăvoie, mai dusă cu vorba, ca să nu mă refuze, că știa că aveam grijă și-mi luasem angajamentul să-i dau bilete și în viitor, s-a înscris și ea, pentru ca la vreo jumătate de ceas să-i cînte bătrînei la difuzor nu o cîntare, ci două, ca semn
Rescrierea istoriei by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/16763_a_18088]
-
pînă acolo cu slugărnicia față de ruși încît e capabil să afirme că țări din est ca Polonia, România și Iugoslavia sînt state libere, unde rușii nu au nici un amestec. Același Ford se cramponează de scaunul de președinte într-atît încît a refuzat să îl primească la Casa Albă pe Soljenițîn, fapt mai mult decît grăitor pentru "curajul" său politic". Însă cele mai multe adnotări privesc, firește, situația din țară. Starea de spirit e decepția, care face uz frecvent de un verb vitriolant: Nimic îmbucurător
Jurnalul lui Victor Felea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16799_a_18124]
-
contra! Am deranjat și supărat multă lume! Am fost provocator și iconoclast. Exact contrariul "strategiei succesului" sau cel puțin dacă aș fi urmat sfatul lui Pascal: "Avansez mascat". După o viață consacrată scrisului, recent, un editor din țară mi-a refuzat manuscrisul după ce îmi asigurase cu entuziasm publicarea. Amuzant, nu? O persoană influentă din conducerea unei instituții importante mi-a spus că nu este de părere să reeditez romanul Ultimii, deoarece "nu mă reprezintă". Cînd am întrebat-o dacă a citit
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
statut privilegiat. Dar deodată aceste privilegii ale militarilor de graniță, țărani transilvani, nu mai sînt recunoscute de oficialitate (eliberarea de poverile fiscale, nici dreptul la libertate al țăranilor militarizați). Atunci, ca semn de protest, regimentul românesc din Năsăud se răzvrătește, refuzînd să depună jurămîntul pentru care se deplasaseră aici înalți reprezentanți ai oficialității, printre care și episcopul român greco-catolic de la Blaj Petru Pavel Aron (Inochentie Micu Klain era de mult poprit la Roma). Jurămîntul din mai 1763 nu s-a depus
Genealogie literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16805_a_18130]
-
nou prin slujitorii săi, dar fiecare găsește o scuză, un pretext pentru a nu se prezenta. Atunci bogatul îi pune pe servitori să adune sărăcimea ulițelor la masă, pe toți cerșetorii și milogii. Sensul parabolei este că cei ce-l refuză sunt iudeii, iar sărmanii suntem noi. R.: Apropos de această deschidere, romanul începe printr-o frază spectaculoasă a stăpânului regatului Meroe din nordul Nubiei: "Sunt negru, dar sunt rege". M.T.: Iar această frază mi-a fost inspirată de Cântarea cântărilor
Michel Tournier, între mituri și documente by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/16773_a_18098]
-
librăriile erau pline de clasici subvenționați: Goethe, Schiller, Dostoievski; serile, șase concerte de muzică de cameră, două opere clasice, Shakespeare, Ibsen. "Ce a rămas din toate acestea? Am fost recent la Weimar, a devenit un Hollywood kitsch". Borges, pe cînd refuza sugestiile de a-și părăsi țara pentru a scrie în condiții de libertate: "Despotismul este mama metaforei". Joyce, à propos de cenzura catolică care-l hărțuia: "Sînt o măslină. Storceți-mă." Și totuși, și totuși... Epoca lui Pericles, de pildă, nu
Lecția lui George Steiner by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16830_a_18155]