8,522 matches
-
de „călușari”, care se bucură de o mare popularitate în zona menționată. De asemenea, Simeon Florea Marian menționează că în comuna Roșia din jud. Gorj exista în trecut o datină de Dragobete, pe cale să se stingă la momentul când făcea relatările (1899), care consta în aceea că în ziua de 24 februarie feciorii și fetele „se îmbrățoșau și, sărutându-se, se încredințau că nu vor căuta a se supăra prin nesinceritate unul pe altul, ci din contră, se vor ajuta reciproc
TOTUL DESPRE DRAGOBETE, ÎN ANALIZA LUI DENIS MARIAN MALCIU de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383242_a_384571]
-
pe Biblie că ei tocmai se aflau la fața locului și au văzut cu ochii lor personali cum se petrecuseră lucrurile - Încep Încet-Încet să-și arate roadele. Își aduc obolul și câțiva gazetari de provincie, care dau publicității, in extenso, relatările generoase ale proprietarului hanului, și astfel, legenda abatelui Saunière și a inestimabilei sale comori se află deja la startul unei cariere incredibile. Rennes-le-Château este asaltat de grupuri tot mai numeroase de curioși, iar peste puțin timp, vizitele lor se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
patru să reușesc să vorbesc ca doctorul Wagner, pentru a putea pătrunde pe ușa interzisă. Acolo, Eveline n-avea decât să-și caute liniștită comoara familiei; eu voi avea lucruri mai importante de făcut. N-are sens să revin cu relatarea dificultăților Învecinate cu supliciul pe care le-am Înfruntat vitejește până să ajung la rezultatul dorit. La un moment dat, am fost pe punctul de a mă da bătut. Cele câteva cuvinte Îmi sunau În urechile proprii aiurea, foarte vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și un mic test vizavi de memoria profesorului; suspectam eu ceva În neregulă aici. - Tocmai Începuserați să spuneți despre japonez, n-ați apucat să intrați În detalii. Aș vrea să vă aduc Însă aminte că mi-ați rămas dator cu relatarea vizitei dumneavoastră solitare În depozitul-arhivă din subsolul Centrului, când ați mers acolo fără Eveline Fontaine, știți... - A, da, ai dreptate, sigur că da, n-am uitat. S-a Întâmplat așa... ...Surpriză! Dublă surpriză! Adam Adam mi-a povestit episodul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cunoscut, fără a-ți fi prieten. Și mai greu devine lucrul cu o persoană despre care ai auzit doar, ți s-au povestit multe despre ea, însă n-ai avut posibilitatea s-o cunoști personal. De-a dreptul dificilă devine relatarea când ființa de care te ocupi nici măcar nu-ți e contemporană, ci o personalitate scoțând încă bustul ori numai capul din apele îndepărtate, negre ale istoriei. Când însă eroul paginii tale nu-ți e nici prieten, nici cunoștință, nici contemporan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îmbrăcat cu niște pantaloni scurți și un tricou transpirat cu poza Madonnei și plin de pete de grăsime, intră în cortul alb și se așeză la masa mare, plină de foi de hârtie. — Care-i problema? întrebă. Ascultă cu calm relatarea detaliată pe care i-o făcu englezul despre ultimele întâmplări și întrebă din nou: — Și ce trebuie să fac? — În primul rând, ocupă-te de ostatici, zise Fawcett. Chestiunea trebuie rezolvată, într-un mod sau altul, chiar săptămâna asta. — Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
aer ale elicopterului său. — Plec! - spuse, în chip de salut. — De ce? — Prietenul tău Fawcett a reușit să mă lase fără slujbă. — Fawcett nu e prietenul meu - spuse pilotul. Și al nimănui... Ce s-a întâmplat, de fapt? Când austriacul sfârși relatarea detaliată a convorbirii, celălalt îl privi îngrijorat și întrebă, dând mustrător din cap: — Ai îndrăznit să-l ameninți cu moartea așa, pe față? Ai înnebunit? Englezul ăsta este unul dintre cei mai periculoși tipi pe care-i cunosc. Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul său interlocutor. Relatarea fotografului pare a fi pasionantă, deoarece gulerul berei s-a subțiat În halbă cît o ață și cojile alunelor americane cad ritmic În farfurie, alături de farfurie, pe masă, sub masă. — Îți spun eu, individu ăsta a depășit orice limită. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din vecinătatea palatului de justiție au fost ruinate și nobilul edificiu Însuși unde În momentul catastrofei se desfășurau dezbateri juridice este literalmente o masă de ruine sub care este de temut că toți ocupanții au fost Îngropați de vii. Din relatările martorilor oculari reiese că valurile seismice au fost Însoțite de o violentă perturbație atmosferică de caracter ciclonic țparcă citesc Apocalipsa mai mult intuiesc decît Înțeleg) ...un acoperămînt de cap după aceea identificat ca aparținînd mult respectatului slujitor al coroanei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
o soluție de compromis. În această carte există un personaj care dirijează din umbră mișcarea pionilor pe tabla de șah. El este victima. O victimă derizorie, ștearsă, impersonală. O prezență fără chip, fără opinii, fără cuvînt, apărînd doar sporadic În relatările participanților activi la acțiune. El este deci figura pasivă, negativul unui film după care se poate developa fotografia. Iată ideea salvatoare. Naratorul a expediat capitolele care reprezintă scene din viața doamnei E. și a domnului D., precum și a prietenilor acestora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vina pe Lee. A spus că ea, adică Lee, nici măcar nu a încercat să o ajute. Lee a scos-o afară ca să evite o scenă la petrecere. A încercat să o calmeze pe Claire. Am accentuat cuvântul important din toată relatarea aia încâlcită. —Afară? — Erau pe terasă. Eu eram în bucătărie, au trecut pe lângă mine și au ieșit pe ușa de la bucătărie. Nici nu cred să mă fi văzut Claire. Deja începuse să țipe. Au stat ceva vreme afară, dar cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să nu ambiționeze altceva decât să ne vorbească despre experiențele care au dus-o la actul final - sinuciderea. Construindu-și povestea pe firul cronologic al întâmplărilor exterioare - anii de liceu, Primul Război Mondial, începuturile studenției, revoluția - eroul narator își împarte relatarea în patru mari secvențe ale interiorității: Gimnaziul, Sonia, Cocaina, Gânduri. Fiecare din aceste capitole prezintă o poveste cu început și sfârșit propriu, liantul lor în întregul romanului realizându-se la nivelul ideii; cele patru secvențe prezintă tot atâtea momente, hotărâtoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încă o dată, distrat, parcă pentru a-mi face plăcere. Se uita pe deasupra capului meu cu o privire străină și istovită din cauza suferinței. Atunci, începui să povestesc, mai liniștit și mai temeinic, cum s-a întâmplat. Și, cât timp a ținut relatarea, s-a petrecut cu Burkeviț un fenomen pe care l-am observat doar la jucătorii de șah. În timp ce unul dintre jucători se gândește și face mișcarea pe tablă, celălalt jucător discută cu asistența dând din mâini, indispus și nervos, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
astfel ca puterea impresiei pe care mi-o fac să crească treptat și ghidându-se în sortarea lor doar după mărimea prețurilor, Stein clipea, obosit parcă de datoria plicticoasă de a mă pune la curent cu toate, și-și începea relatarea. Nu pomenea nici un cuvânt despre jocul actorilor, despre valoarea piesei, despre calitatea orchestrei sau a solistului. În general, nu spunea nimic cu privire la impresia sau la sentimentele pe care i le-au trezit lucrurile văzute sau auzite, în schimb, îmi dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am priceput unde bați. Am auzit și eu de situații când motorul mașinii nu vrea să pornească după care începe să funcțio neze din nou fără probleme, deși nu i s-a făcut nimic. Eu însă consi der că aceste relatări nu sunt decât povești. În realitate, lucrurile nu se petrec așa. Un dispozitiv mecanic nu are o voință a lui proprie. Funcționează dacă este complet și corect asamblat ori, nu funcțio nează dacă are o defecțiune. Restul nu-i decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
veneau greu dar apoi, începu să vorbească tot mai repede. Îi relată toate evenimentele, străduindu-se să nu omită nici un detaliu. Uite, acum după ce ți-am povestit și ție, mi se pare că nu a fost nimic, își încheie el relatarea, iar dacă e să vorbim pe aia dreaptă, nici nu s-a întâmplat. Nu am fost atacat de nimeni și nici nu am văzut nimic care ar fi putut reprezenta vreun pericol real. Nu pot însă uita sentimentul de teamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
picioare. Vii la mine și îmi raportezi că oamenii noștri au fost uciși iar tu ai fost fugărit de o arătare care voia să te mănânce. Spune-mi, te rog, pentru că eu nu am putut să-mi dau seama din relatarea ta, ai văzut vreun cadavru? Urme de sânge ori bucăți din trupuri omenești? Șeful făcuse o pauză numai cât să tragă aer în piept. Îl privea întrebător pe Boris care se mulțumi să nege din cap, fără să vorbească. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Brener), care-și Înștiința cititorii despre logodne, decese, incendii ale pădurilor, crime, despre prețul lemnului, al pielii și al cerealelor. (Ziarul mai publica alături de știri oficiale și poezioare bucolice, articole instructive privind agricultura, ca și un Îndreptar legislativ, ca și relatări de la cursele de cai din Budapesta, apoi despre răscoalele din Grecia și despre loviturile de palat din Serbia.) Tot În acel ziar de pe vremea domniei lui Franz Joseph vom da de unele declarații chiar ale domnului primar, depuse sub jurămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mele să-mi fi reprimat curiozitatea, să fi fost de bună-credință și deci să n-o citesc, Întrucît pe plic se afla numele meu scris de mîna lui Mendel Osipovici. Nu, nu era o scrisoare de dragoste, ci conținea unele relatări despre semnificația unor poeme inedite, deci sugestii pentru tînara lui colaboratoare care Îi traducea În rusă poeziile. Și totuși din scrisoare se degaja o anume ambiguitate, „un patos corintic“, „un nemăsurat orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pentru robii țigani, pentru pământ cu răzeșii din Fruntești și Oțelești, a cumpărat terenuri de la răzeși din Fruntești. Grigore Rosetti a vrut să dea o educație aleasă copiilor săi și, în acest scop, se adresează profesorului Xenopol, după cum aflăm din relatarea lui Alexandru D. Xenopol, fiul, ajuns mare istoric, consemnată de Nicolae Iorga în lucrarea Istoria românilor în chipuri și icoane: „Tatăl meu, primind propunerea marelui ban de pe atunci. Iordache Rosett din Bacău, de a merge la moșia lui Filipeni pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mihail Botez, înainte de decembrie 1859, divorțată între iunie 1861 și martie 1862. A avut ca zestre parte din moșia Filipeni (Dobreana), pe care o vinde lui Petru Sterian. A decedat în 1881, la vârsta de 44 de ani. Din alte relatări ale unor bătrâni din satul Lunca, moșia Dobreana a fost pierdută la cărți de locotenentul Botez. S-ar putea să fi pierdut numai o parte din moșia de aproape 1000 de hectare, care, mai târziu, a fost cumpărată de luncași
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
copiilor din familiile nevoiașe, care erau ținuți în gospodărie la munci, la crescut frații mai mici, erau dați slugi la cei bogați, erau bătuți, puși la munci grele, neplătiți, prost hrăniți, prostiți, mânați la treabă și ziua și noaptea, este relatarea scrisă în 1970 a lui Constantin Tomescu, născut în 27 noiembrie 1907, în Lunca Filipeni, care a trăit la București. Mulți oameni politici și de cultură își dădeau seama că situația țărănimii și a rii întregi trebuie schimbată, făceau declarații
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
urmăriri, cercetări, detenție, mai alesă asupra acelora care se opuneau, fie și verbal, politicii partidului de „transformare socialistă a agriculturii”, căreia țăranii i-au spusă mai pe înțelesă „colhoz”. V.2 Creșterea animalelor. Luncașii dorneni, renumiți crescștori de oi O relatare a unui călător străin, Antonio Graziani, prin Moldova secolului al XVII-lea, ne spune despre mulțimea și calitatea vitelor care aduceau mari venituri la export: „înjugă câte 12 boi la jug, și aceasta mai mult din pricina pășunilor prielnice, decât pentru
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
hrănescă în mare parte nu numai popoarele vecine din Ungaria și Rusia, dar chiar polonii, germanii, ba chiar și Italia și în primul rând cetatea Veneției. Acestora elvețienii le zică boi ungurești și preferă carnea lor față de a altora.” Dar relatări și documente despre creșterea viilor în arealul românescă avem din antichitatea dacoromană. Un basorelief de pe columna lui Traian reprezintă întoarcerea dacilor la vetrele lor, mânând din urmă turmele de vite. După întemeierea statelor medievale românești, știrile despre bogăția de vite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
slujbele la curte și la biserica din sat, dând asistență religioasă și altor locuitori de pe moșia Filipeni, bejenarilor bucovineni, dar și robilor țigani. în ce privește mutarea bisericii din Filipeni la Lunca în anul 1840, nu avem mărturii scrise, nu cunoaștem din relatări contemporane cum s-a ajunsă la acest aranjament. Putem bănui că satul Lunca concentrase majoritatea forței de muncă de pe moșia Filipeni a boierului Grigore Rosetti și se impunea să aibă biserică proprie. 1.1 Biserica din Lunca și slujitorii ei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]