2,146 matches
-
Montparnasse. Cu puțin Înainte de a muri, o vizitaseră acolo: o căsuță albă, cu linii drepte și decorațiuni austere, În a cărei grădină cultiva - și acelea perfect aliniate -, legume În loc de flori, după ce vânduse ultimul tablou propriu și străin și cheltuise fără remușcări ultimul sfanț, inclusiv scoaterea la licitație a unui vechi și superfaimos CitrØen (acum În muzeul Cortanze de la Nisa), pe ale cărui portiere Braque pictase o pasăre cenușie, iar Picasso un pescăruș alb. Olvido i-l prezentase pe Faulques bunicii (amantul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Markovic a arătat spre propriu-i cap, lămurind la ce supraviețuire se referea. Apoi a arătat spre pictură. — Asta explică și munca dumitale aici, a continuat. Confirmă ceea ce am bănuit Întotdeauna În pozele dumitale. Nimic din ceea ce pictezi nu-i remușcare, nici căință. Mai curând o... În fine. Nu știu cum să zic. O formulă. Nu? O teoremă. - Un soi de concluzie științifică? Chipul croatului s-a luminat. — Asta-i, a răspuns. Tocmai aflu că nu te-a durut niciodată. Nici măcar acum. Faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
el nu se schimbase nimic. Cel puțin, nimic care să-i afecteze viziunea precoce asupra problemei. Croatul avea dreptate Într-un fel. Fresca din jur, care Îl Înconjura cu umbrele și fantomele ei, era expunerea științifică a acestei viziuni, nu remușcare și nici căință. Dar exista o fisură În zid, În pictura circulară, care confirma, În esență, ceea ce Faulques intuise pe timpuri, și acum știa. Cu toată aroganța lui tehnică, savantul care Îl studia pe om din singurătatea Înghețată a observației
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
mulțumire, încredere, dorință, satisfacție, euforie, extaz, bucurie, mulțumire, gratitudine, surpriză, fericire, speranță, bunătate, dragoste, răbdare), altele negative (agitație, furie, angoasă, amărăciune, tristețe, plictiseală, confuzie, depresie, durere, milă, nervozitate, dezamăgire, nemulțumire, dezgust, stânjeneală, invidie, teamă, singurătate, frustrare, durere, vinovăție, umilință, gelozie, remușcare, [auto]compătimire, egoism, ură, rușine, îngrijorare), altele mixte (acceptare, trac, dor, modestie, nostalgie). Dintre acestea, cinci sunt considerate emoții de bază, primare, în sensul că se regăsesc la toate populațiile și intră în structura unor emoții complexe: furia, frica, tristețea
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
partidului. Cei mai mulți au fost ei înșiși activiști de partid, înainte de a lucra în Securitate. Când încercăm să dezvăluim resorturile acestui regim totalitar, este cazul să nu uităm că arhitecții și beneficiarii lui nu au demonstrat nici un fel de scrupule și remușcări. Regimul a inventat instituții menite să facă posibilă distrugerea spiritului liber și manipularea totală a subiecților statului totalitar: partidul ca elită autodesemnată; poliția secretă (cu brațele sale din interior și din exterior); propaganda și agitația; pseudojustiția aservită complet intereselor totalitare
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
spiritului este păcăleala: umorul, gluma, ironia sunt întrupate în fapte. Păcală este la români un personaj proverbial. Consecința gândirii concrete este superficialitatea trăirilor afective, ancorate în evenimentul imediat: românul are emotivitate, nu pasiuni devoratoare, nu are viață interioară, îi lipsesc remușcarea ândelungată, intimitatea gândului și a sentimentului, viața sa e obiectivă, se revarsă în gesturi și acțiuni. Jocul popular est mai degrabă o etalare a costumului și a calităților fizice (sprinteneala băiatului și grația fetei) și mai puțin o exteriorizare a
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2012; meditație; melancolic; memorare; moment; momente frumoase; momente unice; muzică; năzdrăvănii; nebunie; necaz; necazuri; neplăcută; neuitat; de neuitat; nostalgii; parte a sufletului; păreri de rău; părinți; plîng deja; pomeni; pomenire; poza; prăpastie; prima învățătoare; primăvară; proastă; ramă; răscolire; regret; relație; remușcări; rîs; romantică; săpun; secret; senzații plăcute; sex; socoteală; strălucire; subconștient; succes; suferință; supărări; superioară; tablou; tata; timp; timp ireversibil; tinerețe; tipe din trecut; trăiri; uit; ură; urîte; urmă; usturătoare; vacanță; vacanțe; vagă; valoare; vara; vară; vedere; veșnică; viață; pe viață
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
oaspete; oaspeți; obositor; un ochi; odihnă; orar; parc; patos; părinți; pensie; pentru ce?; persoană; petrece; pierde timp; a pierde timp; pierdere de timp; pleacă; a te plictisi; plictisit; plutonic; poartă; politețe; poposi; porni; prietenul; a răbda; răgaz; rămîne; reîntoarcere; relaxare; remușcare; revedere; rezultat; rînd; scapă; scrisoare; seară; singur; soartă; sobru; sosește; sosire; soț; a spera; a spune; sta pe loc; a sta la rînd; stare; stat; stație de autobuz; staționa; staționează; stomatolog; stres; stresant; succes; suferi; suferință; ședea; ști; tablou; tata
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
păcăli; păcătui; păgubi; părăsire; penibil; pereche; a 3-a persoană; pierde; plecare; plînge; plutește; politician; Ponta; dacă poți; prăda; preacurvie; prefăcătorie; prefăcut; prietena; prieteni; profita; a profita de ocazie; proști; prostul; putere; răufăcător; a fi rău; reacții; rece; regrete; relații; remușcare; repulsie; respinge; ruptură; rușine; a schimba; schimbă; secret; sentimente; sfadă; Simona; sincer; singur; slab; sora; speranțe; a spune minciuni; șiret; cu bună știre; tare; ticăloșie; pe tine; tîlhari; tîmpit; tîrfă; trădat; trădează; tragic; a trișa; trișează; tristă; țeapă; umbla; a
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
optimism; orice; pas înapoi; un pas înapoi; paste; pateu; părăsire; persoana dragă; picior; pierdut; pleacă; plînset; posesie; a prăpădi; prieten; un prieten; prieteni; proces; prost; putere; foarte puțin; a rata; ratare; ratat; rănit; rătăcire; recupera; refuz; a regăsi; regăsi; regret; remușcare; renunța; resemnare; ridică; risipă; rudă; rupere; sărac; a scăpa; scăpa; scăpare; schimbare; scîrbă; scump; sentimente; sfîrșeală; singur; slăbi; somn; soț; spaimă; sperietură; suferă; a suferi; supărat; superficial; șansa; șirul; tatăl; teamă; telefonul; temelie; totdeauna; totul se transformă; trăiește; trece; trenul
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
nevoi; a nimici; nu funcționează; nu mai merge; nuca; oala; obiecte; obraznic; obrăznicie; ochii; off; ordinea; păcat; pădurea; păgubi; părere; părere de rău; păstrează; pățești; planul; planuri; poc; porni; prăbuși; predestinație; produse; prostie; putred; răpune; răutăcios; reamenajare; referat; reglare; relații; remușcare; repar; reparație; ridica; a ruina; rupe,sparge; scaun; scîrbă; sfărîma; a sfărîma; sfîrșit; a snopi; spart; start; stînjenit; stricăciune; a strivi; strivit; a strînge; sunetul sticlei; surpriza; tare; telecomandă; televizor; tîmpit; toaca la pui; topor; treburile; trist; un ceas; un
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Sindroame Simptome generale Vid de energie mentală Neurastenie, oboseală psihică, tristețe, stare depresivă, lipsă de concentrare, gânduri confuze, lipsa puterii de decizie, capacități slabe de analiză și de sinteză, lipsă de imaginație Stagnare mentală Anxietate, tendință spre regrete și spre remușcări, ușoare fobii, ușoare tulburări obsesiv-compulsive, nostalgie, ranchiună, mari dificultăți în a trece la act, incapacitate de a se reconsidera, sentimente de frustrare Staze mentale Obsesii, angoase, fobii severe, grave tulburări obsesiv-compulsive, tulburări maniaco-depresive grave Dezvoltarea factorului patogen intern vânt Tulburări
Manual de masaj tradițional chinez by Michel Deydier-Bastide () [Corola-publishinghouse/Science/2060_a_3385]
-
-vă neapărat în poziția semiprofil spate, ca să creadă că vă ascundeți lacrimile, e mai de efect. Totuși, nu exagerați, nu vreți să vi se scurgă tot machiajul pe față; după acest truc el trebuie să vă îmbrățișeze tandru, cuprins de remușcări, nu să fie nevoit să vă aducă sulul de prosoape de hârtie. Situația standard expusă mai sus - o variantă delicată a transferului de vinovăție- este doar o mostră din paleta largă care vă stă la dispoziție; experiența vă va învăța
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
Sunt suma dezacordurilor lor” (II, 153). Doar că, din neputință, eșecul ia chipul victoriei. Masca aceasta, deopotrivă negată și afirmată, îl și salvează pe Cioran: „Fiind organice, așadar insolubile, contradicțiile mele m-au predestinat eșecului. Mă îndrept spre el fără remușcare, în chip aproape triumfal” (III, 311). În caiete recunoști tot ceea ce Cioran ar fi putut să ascundă: meschinării, lașități, frivolitate, iluzii, frustrări, violențe. Abia prin ele Cioran se legitimează. Numite, explorate, ele nu numai că explică resorturi nebănuite care ar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
entuziastă. Dar e posibil ca acest idiom Ă pe care îl admiră și de care, temându-se parcă să nu devină sclavul lui și, prin asta, un anonim real, fuge Ă să-l urmărească, asemenea munților din țară: ca o remușcare. Iată cum își încheie scrisoarea către Wolf Aichelburg din 26 iunie 1973: „Hotărât lucru, Carpații mă urmăresc ca o remușcare. Mi-am trădat originile, dar originile mele rămân acolo” (503). Treptat, se teme că ar putea face „nebunia” Ă așa
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
devină sclavul lui și, prin asta, un anonim real, fuge Ă să-l urmărească, asemenea munților din țară: ca o remușcare. Iată cum își încheie scrisoarea către Wolf Aichelburg din 26 iunie 1973: „Hotărât lucru, Carpații mă urmăresc ca o remușcare. Mi-am trădat originile, dar originile mele rămân acolo” (503). Treptat, se teme că ar putea face „nebunia” Ă așa o numește Ă de a se întoarce să-și revadă locurile tinereții. Simte, însă, că numai acolo, acasă, ar putea
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
trecut de mult vremea când o astfel de constatare mă făcea să sufăr. Nu știu ce s-a rupt în mine, însă am pierdut orice legătură secretă cu neamul nostru” (5 ianuarie 1976 Ă 608). Să fie liniștea de după dezamăgire? Neantul de după remușcare? Iată pe scurt un traseu în care de la dispreț Cioran a trecut, prin admirație, la deliciile nimicului. Îi scrie lui Noica: „Nu mai știu unde și când, dar oricum înainte de război, scriam că mănăstirile noastre minuscule sunt imaginea unui popor
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și când, dar oricum înainte de război, scriam că mănăstirile noastre minuscule sunt imaginea unui popor neînsemnat și nefericit. (Desigur, totul se poate spune mai bine în românește decât în franțuzește.) Contemplând proporțiile delicate ale acestui minunat Voroneț, m-au cuprins remușcările: te poți realiza la fel de bine prin minuscul, ca și prin grandios. Și totuși, deși am acceptat această concesie, retractare mai bine zis, mă simt mai străin ca niciodată de spațiul nostru, mioritic sau nu” (10 octombrie 1973 Ă 600). Cioran
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
În fine, „Am nostalgia provinciei, spune, or Sibiul e încarnarea perfectă a ei” (1 aprilie 1971 Ă 494). Privind niște fotografii de-acasă, recunoaște: „Nimic nu mă tulbură mai mult ca vârfurile golașe. Hotărât lucru, Carpații mă urmăresc ca o remușcare. Mi-am trădat originile, dar originile mele rămân acolo” (26 iunie 1973 Ă 503). Pe același motiv, alte câteva contexte merită invocate, cu atât mai mult cu cât, născute din nostalgie, ele fac și dovada faptului că, până și pentru
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
am anulat viitorul” (I, 10). Sunt cuvinte scrise încă din 1957, anul în care Cioran începe să-și scrie Caietele, dublate imediat de conștientizarea eșecului devenit sens: „Toată viața am consacrat un cult marilor tirani împotmoliți în sânge și în remușcare. M-am rătăcit în Litere din neputința de a ucide sau de a mă ucide. Această neputință, această lașitate, doar ea a făcut din mine un scrib” (I, 10). Este momentul în care, disperat, Cioran exclamă: „Dintr-un scuipat al
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
răstorn totul în calea mea Ă dar toate astea, vai, doar în închipuire” (I, 247). În fine, să-și reproșeze Cioran că agresiunea rămâne o virtualitate?! Există la el un întreg complex al violenței, care presupune deopotrivă accese de furie, remușcări, posibilele abțineri, furia împotriva lașității de a ceda impulsurilor sau, dimpotrivă, de a le cenzura, în fine, disperarea de a fi ceea ce este. Există o afirmație care însumează, prea bine, toate aceste subterane ale unei ființe care-și explorează fără
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de „ieșirea” lui încât îi cere scuze. Apoi conchide: „Lucrul cel mai grav e să-ți pierzi controlul de sine” și recunoaște că, dacă în tinerețe îi plăcea să insulte oamenii, acum, de fiecare dată când o face, are „vii remușcări”. Dar remușcarea, cum o spusese cu multă vreme înainte, e mai degrabă o limită, semnul unei precarități. „Napoleon a pierdut treizeci de mii de oameni în bătălia de la Wagram, fără să aibă nici o remușcare. Numai o proastă dispoziție. ș...ț
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
lui încât îi cere scuze. Apoi conchide: „Lucrul cel mai grav e să-ți pierzi controlul de sine” și recunoaște că, dacă în tinerețe îi plăcea să insulte oamenii, acum, de fiecare dată când o face, are „vii remușcări”. Dar remușcarea, cum o spusese cu multă vreme înainte, e mai degrabă o limită, semnul unei precarități. „Napoleon a pierdut treizeci de mii de oameni în bătălia de la Wagram, fără să aibă nici o remușcare. Numai o proastă dispoziție. ș...ț Remușcarea e
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dată când o face, are „vii remușcări”. Dar remușcarea, cum o spusese cu multă vreme înainte, e mai degrabă o limită, semnul unei precarități. „Napoleon a pierdut treizeci de mii de oameni în bătălia de la Wagram, fără să aibă nici o remușcare. Numai o proastă dispoziție. ș...ț Remușcarea e doar a celor ce nu făptuiesc, ce nu pot făptui. Remușcarea le ține loc de faptă” (I, 292). Om al contrastelor, în momentele de apatie își reproșează neputința de a distruge anarhic
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Dar remușcarea, cum o spusese cu multă vreme înainte, e mai degrabă o limită, semnul unei precarități. „Napoleon a pierdut treizeci de mii de oameni în bătălia de la Wagram, fără să aibă nici o remușcare. Numai o proastă dispoziție. ș...ț Remușcarea e doar a celor ce nu făptuiesc, ce nu pot făptui. Remușcarea le ține loc de faptă” (I, 292). Om al contrastelor, în momentele de apatie își reproșează neputința de a distruge anarhic lumea; în schimb, când e teribil în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]