52,643 matches
-
deci factorii societali și vârsta veritabilă a persoanelor. Nu există oare decalaje între pragurile administrative și legale (pensionarea legală la 60 de ani), categorisirile comune sau formulările de către statistici (cei de 60 de ani și mai mult), piață (seniorii) și reprezentările pe care le au indivizii sau societatea despre cei mai înaintați în vârstă? Trebuie știut că bătrânețea (o stare care se constată), deși este legată de îmbătrânire (proces care durează pe tot parcursul existenței), nu este un fenomen natural, ci
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
s-au deplasat ele, menținîndu-se acolo pînă În ziua de azi. Căci omul poate să-și piardă vederea, dar nu și memoria vizibilului, funcția ochiului poate să dispară, Însă nicidecum amintirea lumii arate cu privirea. În spatele pleoapelor, Învie lumea ca reprezentare. Nu o văd, dar mi-o filmez spontan, mi-o reprezint pornind de la profilurile ei reale. Cel puțin la Început, nu adaug nimic din propria mi imaginație. Am aproape doisprezece ani. Intru În grădina de flori de acasă. Cunosc toate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cuprindea odăile noastre: tinda În care mă baricadasem de frica cerului, pe urmă o cameră mai spațioasă, la Îndemînă peste zi pentru tot lucrul, iar noaptea bună de dormitor al părinților. Era ocupată de o mobilă de culoare roz. Astăzi, reprezentările mele nu se pot obișnui, chiar dacă le forțez, cu o asemenea culoare a dulapurilor, mesei, spetezelor de scaune, a suportului și a ramei oglinzii de pe peretele din stînga cum intrai. Mă studiam adesea În oglinda aceea: o față albă ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cum Îi visezi? — Cred că nu le visez culoarea, ci intensitatea și, ți-am spus, te văd În vis cum arătai la nouă ani... Nu numai În vis, ci și cînd mă gîndesc la tine am, fără să vreau, aceeași reprezentare. E instantanee. — Părul meu, parcă ți-am explicat, nu mai bate-n galben ca-n fotografiile din copilărie, acum e ca de aramă. Iar buzele, știi bine, le am date cu ruj. Mă visezi cumva ca pe o fetiță rujată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mele, atît de dominatoare, de subjugantă, nu izbutește să aducă feerie pe mutrele tuturor muierilor din lumea asta, chiar dacă sînt tinere. Cele antipatice poartă pe umeri un cap masculinizat, vag conturat, fiindcă el nu mă interesează. Constrîngerea aceasta subconștientă la reprezentare vizuală a trecut cumva și În plan tactil, dar, din nou, numai În contextul simpatiei sau al atracției erotice. Fetițele sînt de regulă nu slabe, ci suple. Am fost atît de dependent de su plețea partenerelor, că, pe la douăzeci și patru de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o Înțeleg prea bine, interveni Erica. — Trebuie s-o Înțelegi... E o dovadă că lumina e mai puternică decît trecerea timpului. Ființa noastră o absoarbe În celule, nu știu unde, În ADN, fiindcă ea nu ține numai de memorie. Iată, ca dovadă, reprezentările mele vizuale: ele se produc obligatoriu Înaintea ochilor Îndreptați asupra lumii, nici vorbă să răsară Înăuntrul craniului. Imaginile generate spontan se situează numai În bătaia... să zic a privirii? Nu. Spun mai bine a fantomei privirii. Dar se alcătuiesc toate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de mironosițe la mormânt. Relatarea lui Ioan (cap. 20) este cea mai stranie și foarte importantă pentru subiectul nostru. Cunoscută sub denumirea de Noli me tangere, după traducerea latină a interdicției lui Isus, ea s-a bucurat de zeci de reprezentări iconografice. În prima zi a săptămânii - duminică, așadar -, Maria Magdalena vine la mormânt și vede piatra „ridicată”. Speriată, aleargă să le ducă vestea lui Petru și „celuilalt ucenic pe care îl iubea Isus”. Aceștia sosesc degrabă, „ucenicul cel iubit” devansându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
larg, Maria Magdalena devine simbolul omenirii răscumpărate. Personajul interesează exegeza creștină timpurie nu ca model în sine, ci ca suport al unor sensuri superioare, alegorico-anagogice. Motiv pentru care, în primele secole, nu există o biografie/hagiografie a ei și nici reprezentări iconografice individuale. Ea face parte modest din grupul femeilor purtătoare de parfumuri, mirofore 10. Părinții din primele secole deosebesc, în marea lor majoritate, cele trei personaje evanghelice. Este cazul lui Clement Alexandrinul 11, Origen 12, Ambrozie al Milanului 13 sau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nimic nici despre sfârșitul său. * Înainte de a trece la mult discutata chestiune a „morții lui Iuda”, să recapitulăm pe scurt datele de până acum și să încercăm o concluzie plauzibilă, chiar dacă nu certă din punct de vedere istoric. De obicei, reprezentarea noastră despre acest personaj pleacă de la amestecarea indiscretă a tuturor informațiilor evanghelice. Portretul convențional arată cam așa: un tip duplicitar (ori slab de înger), unealtă a diavolului, infiltrat în rândul apostolilor, arghirofil, care pentru un pumnișor de bani Îl vinde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să reamintim sensul justificat filologic și teologic al termenului paradidomi, impropriu tradus în românește prin „a vinde” sau „a trăda”. O traducere corectă, netendențioasă va folosi echivalentul „a preda”, în conformitate cu sensul dat de autorii textelor din Noul Testament. Cât privește evoluția reprezentării personajului, am constatat o diabolizare in crescendo. Marcu propune un portret obiectiv și nepătimaș, dar în același timp „subțire”. Iuda apare la el ca „unul din cei doisprezece”, care Îl predă pe Isus autorităților printr-un sărut. Matei construiește o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
țarina. Ca „ucenic al lui Ioan”, Papias nu poate decât să preia, hiperbolizând, versiunea tendențioasă a maestrului. Iuda apare ca un adevărat monstru, a cărui moarte va intoxica întreaga regiune. Evul Mediu va amplifica, la rândul său, acest tip de reprezentare, deși nu lipsesc nici scenariile inverse, care pun accentul pe căința sinceră a personajului. Din lectura intertextuală și intratextuală a mărturiilor, aș propune următoarea ipoteză. În privința sfârșitului, cred că Matei ne oferă versiunea cea mai plauzibilă. Aflând verdictul în procesul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
făuritori ai Istoriei, în sensul curent al conceptului. Pentru prima dată profeții Israelului sacralizează timpul linear, transformând istoria poporului ales într-o Istorie sacră, la capătul căreia se află mântuirea, eliberarea. Odată cu ei, „paradigma cosmică” a păgânismului, întemeiată pe o reprezentare ciclică a temporalității, intră în declin, iar ideea de mântuire se leagă indisolubil de venirea unui Mesia, „Uns al lui Dumnezeu”, la sfârșitul timpurilor, venire unică, irepetabilă, definitivă. De partea lor, autorii textelor apocaliptice „intertestamentare” detestă elementul istoric în general
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
derivat dintr-un verb care în ebraică înseamnă „a se ridica”) e „responsabil” cu învierea. Capitolele XXXI-XXXVI dezvoltă viziunea, prezentată sumar în capitolele precedente. Capitolul XXII este extrem de interesant, întrucât, sub influența doctrinei orfice grecești, vedem cum se modifică radical reprezentarea șeolului în imaginarul iudaic. Reprezentarea străveche era aceea a unei peșteri imense, în care sufletele drepților stau laolaltă cu sufletele păcătoșilor fără a se recunoaște, moartea antrenând o pierdere totală a personalității, a conștiinței de sine, a memoriei. În capitolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
în ebraică înseamnă „a se ridica”) e „responsabil” cu învierea. Capitolele XXXI-XXXVI dezvoltă viziunea, prezentată sumar în capitolele precedente. Capitolul XXII este extrem de interesant, întrucât, sub influența doctrinei orfice grecești, vedem cum se modifică radical reprezentarea șeolului în imaginarul iudaic. Reprezentarea străveche era aceea a unei peșteri imense, în care sufletele drepților stau laolaltă cu sufletele păcătoșilor fără a se recunoaște, moartea antrenând o pierdere totală a personalității, a conștiinței de sine, a memoriei. În capitolul XXII, șeolul capătă o cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ei admirația și simpatia ta, iar altora, compasiunea pentru destinul lor dramatic. Nu dezmint că personajele pe care le-am însuflețit aici au și niscaiva influențe ale mele, autobiografice. De fapt, tot ceea ce vei citi tu, suflet bun, este doar reprezentarea simțămintelor mele pe hârtie, așternută după putere și talent. Am scris ceea ce am scris, iar asta mă face fericit. Și fericirea mea nu-i fericirea altora, precum nici fericirea altora nu-i fericirea mea. Amin! În continuare, în carte erau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de chingile celor mai stricte reguli și cerințe. Rafinamentul suprem îl constituie așa-numita "ascultare a tămâiei", monko, vibrațiile produse de parfum, asemănătoare, după vechii maeștri chinezi, cu cele ce propagă sunetul, deschizând urechii antrenate și minții golite de propriile reprezentări porțile percepției unei realități superioare. Calea Tămâiei încă se mai practică, în Japonia, de un grup foarte restrâns de inițiați. Totuși, raportarea japonezilor contemporani la parfumuri este, ca de atâtea ori la acest popor al paradoxului, ambivalentă. Diferite forme de
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zic eu, pentru a putea înțelege de ce ideea de a reconstrui imaginea femeii vehiculată în sistemul de scriere ideografic nu este una trăsnită și lipsită de orice justificare. Din contra. Este de la sine înțeles că, mai mult decât orice altceva, reprezentările ideografice ale omului în diferitele sale aspecte, pornind de la diferența primară de gen și continuând cu rolurile, deja codificate social, asumate în cadrul familiei, aruncă lumină asupra construcției identitare elaborate prin scriere. Fără a fi un fan al lui Freud, ba
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
l-ar fi vrut Freud, bărbatul străvechi era mai preocupat să supună femeia pentru a o folosi ca forță de muncă. Până într-atât pare guvernat acest bărbat ancestral de utilitarism, încât chiar ideea de frumusețe este redată nu prin reprezentarea unei grațioase fete tinere, gata să vă prindă în mreje cu farmecele ei, ci da, nu vă mirați printr-o oaie mare și grasă! Principalele ideograme folosite pentru a desemna soția 婦 ne arată o femeie 女 cu mâna pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
meritat în nici un caz epitetul atât de indignat pe care i l-am făcut cadou. Iată însă în ce alte combinații intră, de data aceasta împreună cu alte ideograme pentru a forma cuvinte, cele trei femei (nu-i așa, ce altă reprezentare mai bună a iadului vă puteți imagina, decât gurile vociferânde ale celor trei păcătoase?): ei bine, cum este deja de așteptat, o serie întreagă de cuvinte din sfera semantică a răutății, a înșelătoriei, a minciunii, a adulterului, a curviei etc.
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Această întrebare dezvăluie la o chestiune problematică. Dumnezeu: personal sau impersonal? Vreau să clarific încă de la început că nu cunosc ce aspect are Dumnezeu, nu pot și nici nu vreau să-mi fac o idee. "Dumnezeu" este divers, depășește toate reprezentările nostre. Pentru mine nu este important ca Dumnezeu să fie înțeles în mod personal sau nu, dar mai curând să știm dacă ne putem adresa lui sau nu. De ce? Deoarece de aceasta depind, în definitiv, posibilitatea și semnificația rugăciunii, dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
gânditorii orientali vorbesc despre "unul" (tad ekam), despre Nirvana, "gol" (shunyata), "nimicul absolut", "luminile întunericului", trebuie să luăm toate aceste definiții de cele mai multe ori ca expresie paradoxală de reverență față de misterul absolutului, care nu se lasă închis în concepte sau reprezentări: o theologia negativa împotriva reprezentărilor prea umane și "teistice" despre Dumnezeu. De aceea, cum am precizat deja, budiștii care, deși acceptă în mod absolut o realitate superioară (dharmakăya, buddhakăya, nirvana), refuză conceptul de Dumnezeu. În orice caz mi se pare
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
tad ekam), despre Nirvana, "gol" (shunyata), "nimicul absolut", "luminile întunericului", trebuie să luăm toate aceste definiții de cele mai multe ori ca expresie paradoxală de reverență față de misterul absolutului, care nu se lasă închis în concepte sau reprezentări: o theologia negativa împotriva reprezentărilor prea umane și "teistice" despre Dumnezeu. De aceea, cum am precizat deja, budiștii care, deși acceptă în mod absolut o realitate superioară (dharmakăya, buddhakăya, nirvana), refuză conceptul de Dumnezeu. În orice caz mi se pare incontestabil faptul că Dumnezeu nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cardinal german și unul din capii Bisericii protestante nu ar fi refuzat premiul inter-religiozității, desemnat lor și lui Navid Kermani, scriitor musulman și studios al Islamului de la originile iraniene, născut în Germania și foarte apreciat, deoarece acesta din urma criticase reprezentarea Crucifixului ca pe o "blasfemie și idolatrie". În această situație, cei doi creștini culți ar fi trebuit să-și amintească că apostolul Pavel definise mesajul crucii "scandal pentru evrei" și "nebunie pentru păgâni" (1Cor., 1, 23). Romanilor acest mesaj salvific
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
să-și amintească că apostolul Pavel definise mesajul crucii "scandal pentru evrei" și "nebunie pentru păgâni" (1Cor., 1, 23). Romanilor acest mesaj salvific al crucifixului le apărea precum mesajul nebunesc și prostesc al unui asin, după cum se înțelege din prima reprezentare a crucifixului: un desen sculptat în secolul III lângă Palatino, cartierul imperial al Romei. Figura ce suferă pe cruce are un cap de asin: la picioarele sale, o persoană în genunchi și cuvintele: "Alexamos se roagă la Dumnezeul său". În
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
am pe perete o frumoasă icoană greacă reprezentându-l pe Cristos, dar nu am un crucifix. De ce? Deoarece împărtășesc reținerea protocreștinilor. În primele trei secole ale erei noastre Isus era reprezentat ca un tânăr imberb, "Păstorul cel Bun". Cele două reprezentări cele mai vechi ale Crucifixului datează din secolul V: nu un Cristos suferind, ci victorios și în rugăciune. A fost arta perioadei gotice târzii cea care a făcut din suferința lui Cristos tema principală a reprezentărilor sacre. Reprezentarea cea mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]