1,533 matches
-
în primul rând. o puternică dragoste de oameni, de viață, atașamentul față de grupul social, pasiunea pentru meserie și pentru îndeletnicirile zilnice și iubirea pentru frumusețile neasemuite ale naturii., Departe de a fi înspăimântat de perspectiva morții și de a se resemna în fața acesteia, el este preocupat mai întâi de împlinirea tuturor rânduielilor tradiționale ale ceremonialului funebru pentru desăvârșirea sa ca om. Este preocupat de înmormântarea sa și de aceea îi cere mioarei să fie îngropat chiar de presupușii săi asasini: "Aice
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
și dragostea față de frumos și sensibilitatea celui hărăzit morții. Îl preocupă și îndeplinirea bocirii, ca element tradițional al ceremonialului funebru, pe care dorește s-o împlinească oile saleT asasinii nefiind capabili de astfel de sentimente. Nu numai că nu se resemnează în fața morții, dar ciobanul moldovean nu gândește numai la destinul său, ci și la soarta celor apropiați. De aceea el o sfătuiește pe mioară să ascundă atât oilor, cât și mamei, moartea sa. scutindu-le astfel de durerea pierderii lui
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
străine guri”, „moș Călinescu” își stăpînea cu greu emoția, mai că-i venea să plîngă. Dar cînd i s-a dat cuvîntul, s-a scuturat de tristețea de parastas a adunării, a încercat să fie vesel, să glumească, să se resemneze în fața beteșugurilor care vor urma. „în fond - ne-a calmat el - n-am mai mult de șaizeci de ani!” La așa-numitul „punct trei”, banchetul, care a avut loc la „Avicola”, am putut să constat încă o dată că, în timpul petrecerilor
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
răsucind între degete o clamă, fără să mă privească. știa că „dosarul” e punctul meu cel mai vulnerabil. Amintindu-mi-l, spera să nu mai am nici un fel de replică. Trebuia, pur și simplu, să-l cred și să mă resemnez. Fața i se adumbrise, umerii i se curbaseră, își privea concentrat mîinile care continuau să răsucească - îndoind-o și dezdoind-o - aceeași clamă. Petru și Petre îi ascultau tăcuți explicațiile. Întrucît de la el emanase lista cu numele meu la numărul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
uite vreo meșă, vreun instrument într însul...” Concluzia ce rezultă dintr-o asemenea relatare e că pînă și medicilor le e teamă de felul în care se practică medicina la noi. Pacienții obișnuiți nu au altă soluție decît să se resemneze. *Mult mai greu e să povestești un vis decît să dezvolți o idee. M-am trezit din cauza unui „mal de gorge” (ca să vorbesc ca dna B.), care recidivează de cîțiva ani. Gîtul e punctul meu vulnerabil, care „m-a supărat
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fie bărbat, asta-i infirmitatea lui. O cunosc doar eu; dar că nu știe să fie actor, asta au observat-o deja sau au s-o vadă mai mulți.” E convinsă că eforturile ei de Pygmalion feminin au eșuat. Se resemnează însă cu ideea că a căutat să facă totul „corect și fără fisură”. Tace cîteva minute, după care plonjează în reverii: „Cineva, un domn - ce-i drept cam copt -, mi a spus: C., tu ești o lume. Dacă m-aș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
om care-și iubește munca, prieten al adevărului, liber în felul său de a gîndi și de a se exprima? Viața lui Cézanne, la care mă întorc, a fost viața unui păgubos, nu a unui triumfător. Mîndru, nu s a resemnat cu „realizări aproximative”, a evitat compromisurile, „n-a trișat”... * La Arhive, am dat iarăși de nume ciudate, dintre care unul (evident, o poreclă) l-ar putea uimi și pe Eugen Barbu: Matei Spurcă-Sulă! Aflu, din editorialul numărului 11 al „Spoutnik
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Îți rezervă ! Totuși, fără să vrei, te Întrebi, de ce unora atât de mult, altora aproape nimic ? Orice ai avea Însă să spui, nici nu repară, nici nu rezolvă ceva și atunci nu Îți rămâne altceva de făcut decât să te resemnezi, În măsura În care și această resemnare poate fi o soluție. Resemnarea nu o Înțeleg Însă a fi sinonimă cu renunțarea, ci 520 mai degrabă o clipă de reculegere pentru a prinde noi puteri ca să Înfrunți viața. Nu e cazul acum să fac
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
depistez ici-colo. Pe măsură ce recitesc filele - considerate ca și rezolvate - din manuscris și corectură, mă sperii pur și simplu de surprizele pe care le am la tot pasul. Încă și Încă mici/mari semne de Întrebare... Va trebui probabil să mă resemnez la a lăsa În seama prezumtivilor interesați din viitor eventuala șansă de a lămuri ceea ce nu avem noi acum resurse s-o facem. Dacă aș avea optimismul să cred că acest gen de interes va dăinui, aș fi acum cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
delicate biografic și nu În ultimul rând 732 chiar politicește. Sunt zile când mi se pare că nu avansez nici un strop și atunci descurajarea pare a-mi da târcoale. Apoi o iau de la capăt, Încercând să gândesc „pozitiv”, să mă resemnez cu fatalitatea nedesăvârșirii. Îmi spun că voi da maximum de ce pot, chiar dacă e departe de ceea ce mi-aș dori. Iată, domnule Dimitriu, cam În ce ape Înot În aceste săptămâni care zboară În goană, dar fiecare ceas apasă ca pietroiul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
să intre la tipar. Sigur că am fost nevoită să renunț la lămurirea multor criptograme din Însemnări, nedând de urma informațiilor necesare, dar știți cum e: de multe ori afli ce te interesa după ce a trecut termenul optim. M-am resemnat, și În zilele astea am Început asamblarea aparatului de note din cele trei surse (colaboratorii mei și cu mine), operație foarte migăloasă și mâncătoare de timp. Cu sentimentul că am depășit faza brută a lucrului, trecând la finisaj, mi-am
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Scrie-ne, te rugăm, un rând să știm ce faceți! Ce este cu „Galeria” și mata? Sărutări de mâini Doamnei matale. Complimente de la ai mei. Cu toată amiciția, V. Tempeanu punerea În valoare a spiritualității bucovinene. A trebuit să mă resemnez și să rămân pe loc. În 1978, luam În primire „Casa Marian”, unde am găsit un liman de liniște. De aici, am ieșit la pensie la 1 ianuarie 1985, recoltând frumoase aprecieri și satisfacții morale. 645 Dorința scriitorului de a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
popor cuminte, răbdător și disciplinat pentru că trecutul nostru zbuciumat ne-a învățat să ne reținem uneori mânia și revolta în fața dușmanilor mai puternici. Dar, în același timp, suntem un popor care nu-și pierde speranța și, mai mult, nu se resemnează în fața greutăților. De aceea: atenție! Nu întindeți coarda prea tare, că nu e bine. Poporul român este nemulțumit și flămând și să ferească Dumnezeu de mânia flămândului pe oricine. Aplecați urechea cu mai multă bunăvoință și atenție la poporul pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
act absolut. Abaddón, el exterminador se Încheie cu epitaful lui Sábato Însuși, pe a cărui piatră funerară ar fi gravat un singur cuvânt: Pace... „La pace aspira... ca orice creator, ca toți cei născuți cu blestemul de a nu se resemna cu realitatea ce le-a fost dată ca viață și pentru care universul este oribil sau, În mod tragic, provizoriu și imperfect”, adăugând cuvintele ce ar putea fi ale tuturor admiratorilor scriitorului: „O, fratele meu... tu, cel puțin, ai Încercat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și pe credința În păcatul originar, În vulnerabilitatea și coruptibilitatea și izbăvirea omului. Intelectualul Își găsește locul doar ca individualitate și ca profesionist, nu ca tribun, nici ca dascăl paternalist al națiunii. Obligat să concureze pentru atenție și să se resemneze cu egalitarismul unei societăți suspicioase față de elitism, el trebuie să joace fair-play, cu o aparență de modestie și bun-simț, chiar când Își comercializează asiduu abilitățile. În pragul unui ev postmodern, În care va intra, probabil, tot prima, dacă nu a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ei. Visa mereu să scape, cumva, de inevitabil. „Adevărul este În imaginar”, repeta. Reafirmându-și constant religiozitatea, nu uitase să adauge: „n-am reușit să cred destul”, „sunt ca cel care se roagă zilnic: «Doamne, fă-mă să cred»”. Se resemnase, În final, cum o arată „Testamentul” publicat de Figaro În ziua morții sale: „Poate că după va fi bucuria...”. Rinocerii câștigaseră, În anii de după prăbușirea Zidului dintre cele două Europe și două lumi, pe lângă consacrata semnificație antitotalitară și o conotație
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a face față cererilor. Ce putea întreprinde guvernul? Cartea apăruse cu aprobarea cenzurii. Legal, nu exista nici o rațiune pentru a o confisca. De altfel, era prea târziu! Cartea era deja cunoscută în toată țara. Surprinși de lovitură, trebui să se resemneze la această nouă înfrângere. Pentru a recompensa fapta eroică a organizației din Sibiu, Căpitanul îl ridică pe prof. Nicolae Petrașcu la gradul de comandant legionar cu titlul excepțional. Totodată, trimisese o scrisoare de felicitare șefului Regiunii, dr. Augustin Bidianu. În
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în necunoscut. Admirabil om acest Tomici. Deși el însuși în mare primejdie, își punea în joc liniștea lui și a familiei pentru a ne scăpa pe noi. Dacă o să afle sârbii cine suntem, n-o să-i meargă ușor. Ne-am resemnat să așteptăm noaptea pe pământul umed. Mai târziu am dscoperit pe câmp niște grămezi de coceni. Le-am strâns laolaltă și ne-am întocmit din ele un adăpost. Acolo, înghesuiți unul într-altul și uzi până la piele, am stat până
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
da să se înțeleagă că sorții se îndreptau spre generația nouă a României, spre Garda de Fier. În lumea politică veche acest fapt a iscat o oarecare panică. Ea se vedea dată la o parte și nu se putea ușor resemna, văzându-se alunecâd de pe o poziție pe care a stat mai bine de o sută de ani. Curând s-a recules și a început să se apere cu cele mai disperate arme ale politicianismului și ale intrigii. Mișcarea Legionară, ieșită
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
nouăzeci și trei de tipuri de cranii, dar nu semăna perfect cu nici unul. Am decis să iau o pauză. Am pus cele trei cărți de la bibliotecă pe un colț al mesei. Nu știam ce să mai fac. M-am întins resemnat pe pat ca să văd Bărbatul liniștit cu John Ford. A sunat imediat soneria. M-am uitat pe vizor și am văzut un bărbat între două vârste, îmbrăcat într-o uniformă ce semăna cu aceea pe care o purtau lucrătorii de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dreaptă și drumul nu mai era pietruit. Printre brazde se zăreau fâșii de zăpadă înghețată. Pe partea stângă se înșiruiau sălcii plecate peste râu. Păsărelele încercau să-și găsească un echilibru pe crengile acestora, dar văzând că nu reușesc, zburau resemnate spre alți copaci. Lumina soarelui era palidă. Am ridicat de câteva ori privirile spre cer încercând să absorb cu totul liniștea aceea minunată. Ea își ținea mâna dreaptă în buzunarul ei, iar stânga în al meu, peste mâna mea. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Vocea ei a răsunat din adâncurile beznei. Mi-a fost greu să-mi dau seama dincotro venea. — Nu știu ce să zic. Și ecoul vocii mele venea parcă dintr-o direcție ciudată. Oricum nu mai e nimic de făcut și m-am resemnat de când am auzit toată tărășenia. — Cum poți să spui așa ceva? Nu sunt o personalitate și nici prea deștept. Dar mai devreme ai spus că ești mulțumit de viața pe care o duci. — A fost o figură de stil. Orice armată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tot. Și-ar fi putut da și ei seama dacă s-ar fi uitat la norii grei. Dealul de nord era deja acoperit pe jumătate de zăpadă. Pentru că nu înțelegeam rostul gropii pe care o săpau bătrânii, m-am întors resemnat la sobă. M-am așezat pe scaun în fața ei și am încercat să nu mă gândesc la nimic. Priveam doar cărbunii încinși. Probabil că nu-mi voi aminti nici o melodie. Cu instrument sau fără, tot aia era. Oricât încercam eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se duce la băi, la Slănic. Simțindu-se „vârstnic și greoi”, îmbătrânit înainte de vreme și apăsat de singurătate (mai ales după plecarea „Convorbirilor...” și a junimiștilor la București, în 1885), C. - „bolnav de boala mea”, cum spune - pare a se resemna. Tema morții (și a după-morții) apare pentru prima oară într-o scrisoare din 19 septembrie 1887 către Titu Maiorescu. Între două crize, înregistrează ultimul succes literar major antum, citind la 4 mai 1888, la una dintre întrunirile Junimii din Iași
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
Alte jurnale, 1998, Jurnalul unui jurnal, 1998, Jurnal de apocrif, 1999) se constituie într-un rechizitoriu lung și lipsit de orice menajamente, îndreptat împotriva a ceea ce, în viziunea sa, este spiritul exagerat de conservare și micimea sufletească a scriitorului român, resemnat cu anticipație și incapabil de revoltă civică: „Ce fel de oameni suntem noi, românii? Niște ființe lipsite de coloană vertebrală, incapabili să facem ceva prin noi înșine, mereu privind, trăgând cu coada ochiului la Stăpânul cel Mare, ca să aflăm dacă
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]