1,603 matches
-
când Ion Luca Îi dăruiește patronimul, nu Însă și afecțiunea, ținându-l la relativă distanță de familia en titre. Ce poți simți când năzuiești spre un trecut de glorie și spre un viitor nu mai puțin strălucit, iar tatăl Îți retează cinic orice elan? O libertate Îngrădită cu totul și cel mai bun prilej pentru a dori să fii „altfel”. Iar pentru Început, să-ți negi simbolic necruțătorul tată. Ar rezulta din toate acestea un conflict tipic oedipian, susține psihanaliza. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să iasă o treabă mai bună, mai curată... Pregătiți măcar zece arginți... I-i strecurați în buzunarul de la șorț înainte de... ARTUR (Total aiurit.): Nu... nu... nu... GARDIANUL: Știți, se poate muri în atâtea feluri... Nu-i totuna dacă ți se retează capul cu o secure bine ascuțită sau cu o secure boantă... Și chiar pentru directorul închisorii, n-ar strica, înțelegeți... o mică atenție... dacă vreți un oarecare fast, o execuție mai onorabilă... Pentru că el nu e obligat să participe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
După câteva fracțiuni de secundă În care parcă se amuză să observe efectul acelor vorbe sinistre asupra mea, Îndepărtă cu un gest calm pledul colorat care Îi acoperea jumătatea inferioară. Priveliștea era terifiantă: membrul stâng al lui Adam Adam era retezat brutal la câțiva centimetri sub genunchi! Am Închis instinctiv ochii de oroare, iar mâinile mi s-au Încleștat Înfiorate pe brațele fotoliului. 3 - Ea este Eva. Tocmai ți-am lăudat-o adineauri pentru calitățile de expertă În prepararea cafelei... Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
văzutul nostru În zilele următoare? Nu că nu m-ar fi Încântat perspectiva - dimpotrivă. Mai ales că mă lăsase În suspans cu acel misterios domn Corbu. Ce mai știa oare despre el? Dar mai știa și altceva? După felul cum retezase discuția, s-ar fi zis că da. Cam interesantă această doamnă, oricine ar fi fost ea. Hm, aiurea, prostii... Asta era problema mea acum sau că n-am pijama și periuță de dinți ?! În mașină era plăcut, aerul condiționat avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
numai că nu sunt anunțate de nimic, așa cum ar fi normal, dar nici justificări raționale post-factum nu au, oricât te-ai strădui să le găsești. Pur și simplu, se Întâmplă ceva neașteptat și misterios, care oprește subit continuarea procesului, Îi retează aripile și-l omoară cu zile. Ca să mă fac Înțeles, o să vulgarizez puțin. Imaginați-vă un meci de fotbal Între două echipe despre care nu știi mare lucru. După 20-30 de minute, ești edificat: una dintre ele - formația-gazdă, să spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
temeliei repetă actul cosmogonic: înfigînd țărușul în capul Șarpelui spre a-l "pironi", omul imită gestul primordial al lui Soma ori al lui Indra, care, spune Rig Veda, "a lovit Șarpele în adăpostul său" (VI, XVII, 9) și "i-a retezat capul" cu fulgerul (I, LII, 10). Am spus mai înainte că Șarpele este simbolul Haosului, al amorfului, a ceea ce nu s-a manifestat. Decapitarea lui echivalează cu un act de creație, cu trecerea de la virtual și amorf la formal. Am
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
meu birou Însorit ce dădea spre grădină și acolo a fost instalat Într-o dimineață uriașul birou, care nu avea pe suprafața lui mare din piele Închisă decât un imens cuțit de hârtie Încovoiat, un adevărat iatagan din fildeș galben, retezat din colții unui mamut. Când a murit unchiul Ruka, la sfârșitul anului 1916, mi-a lăsat o sumă care azi ar echivala cu două milioane de dolari, plus moșia cu conacul ei cu colane albe, situat pe un deal abrupt, acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Pravo, celebrul articol „Baia de sânge de la Chișinău“, În care condamna rolul jucat de poliție În Încurajarea pogromului de la Chișinău din 1903. Printr-un decret imperial i s-a luat titlul de demnitar În ianuarie 1905, dată după care a retezat orice legătură cu Guvernul țarist și s-a lansat ferm În politica antidespotică, continuându-și În același timp dificila activitate juridică. Din 1905 până În 1915 a fost președintele secției ruse a Asociației Internaționale de Criminologie și la conferințele ținute În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
transformând-o Într-o versiune proprie a unui model de curse. Rulam pe cărările parcului, pe urmele lăsate În ziua precedentă de modelul cauciucurilor Dunlop; ocolind cu grijă cocoașele din rădăcinile copacilor; alegând câte o crenguță căzută ca s-o retez cu sensibila roată din față; șerpuind Între două frunze plate și apoi Între o pietricică și gaura din care fusese dislocată În seara precedentă; bucurându-mă de scurta suprafață netedă a unui podeț peste un pârâu; mergând de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
că m-am îndepărtat de el? — Îmi pare rău că nu vă pot urmări, m-a întrerupt ea. Am prins doar o frântură de discuție și mi s-a părut interesantă. De-asta am... — Nu-i nimic interesant, i-am retezat elanul. Vorbeam despre tinerețea noastră. — Tinerețe?! a pufnit ea. Acum ați îmbătrânit? — Despre un alt timp, în care, nu zâmbiți, erați și dumneavoastră pe-acolo. — Eu? Și de ce să nu zâmbesc la o astfel de mărturisire, așa, hodoronc-tronc? — C-așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o privim. Noi o urâțim. Cu suferințele noastre, cu necazurile noastre, cu ura noastră. Ne urâm și ne dușmănim noi între noi, de parcă cel din fața noastră ne-a făcut cine știe ce mare rău...“ „Poezii, băiete. Nu mai ține, Simioane“, mi-o retează. „Ce frumusețe să mai vezi când totul e la fel ca ieri, ca mâine, ca alaltăieri sau câți de mâine or mai fi să fie. Ce frumusețe... Mă descarc uneori pe controlorii ăștia de la I.T.B. Îi apucă damblaua cu datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
profesorului. — Asta-i civilizația autentică, perora el. Încredere în oameni, deschidere totală, stimă și respect. Bufet suedez. Începu să râdă: — Stimă și mândrie, Ceaușescu pușcărie. O știai? — Nu. (De fapt, o știam, ca multe altele, dar nu voiam să-i retez pornirea spre anecdote.) — Da’ engleză știi? Am una diplomatică. — Nu știu, doar așa... Fii atent, e o chestie la vânătoare. Se duce omu’ la... În fine, erau africani în bambuși și primul nostru vânător zicea că-mpușcă pliznoți. Că ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ficatul, că inima merge prost, că tot mai aproape este Moartea. Nu mai este cochetărie cu Moartea. O simt tot mai în preajmă. Cum taie metodic, statornic, cadențat, zi după zi, viața mea. Aproape că-i aud satârul cum îmi retează zilele. Dormeam astfel în studenție când veneam acasă în vacanțe, după sesiunile de examene. Nu eram cine știe ce obosit. Nu mă stresau examenele. Era doar reîntâlnirea cu aerul pur, amețitor al satului. Dormeam câte trei--patru zile, cu pauze rare de mâncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură capul și broasca se prăbușise la pămînt, avusese ocazia să constate, uimit, că Încă mai Încerca să-l muște și avea să facă asta aproape o jumătate de oră, iar trupul continuase să trăiască și inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
speriat, despre care nu se putea spune cu siguranță dacă se simțea mai Înfricoșat de insolitul asaltului și al capturării decît de monstruoasa urîțenie a răpitorului său. - Haide! porunci acesta. Și nu uita că, dacă scoți o vorbă numai, Îți retez beregata. Îl tîrÎ după el fără nici un fel de menajamente, ca și cum ar fi fost vorba despre un animal de povară, Înaintînd cu pas rapid și nervos, aproape În salturi, din stîncă În stîncă și prin bălării, făcîndu-l să se Împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai mică ezitare ordinele pe care le primea. Oberlus i le tăie unul după altul, la un interval de vreo cincisprezece zile, fără sadism, dar și fără să stea pe gînduri vreo clipă, așezîndu-i-le pe o piatră, pentru a le reteza dintr-o singură lovitură de macetă și pentru a cauteriza pe loc rana cu lama unui cuțit Înroșit În foc. Mendoza leșină de durere În ambele ocazii, avu febră și amețeli două zile la rînd, Însă În cea de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai tare, dacă era cu putință așa ceva, și deodată, ca asaltat de o panică de nestăpînit, Dominique Lassa se năpusti asupra macetei, o luă cu ambele mîini, făcu un pas hotărît Înainte și, dintr-o singură lovitură brutală și sălbatică, reteză capul victimei, care nu mai avu vreme să scoată nici un sunet. Capul se rostogoli la picioarele lui Sebastián Mendoza, care făcu un salt Înapoi, scîrbit, iar ochii mortului Îl contemplară pentru Încă o zecime de secundă pe norvegianul care vomita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
familiar cu lemnul de pe punte, prin intermediul căruia i se părea că percepe pînă și ultima zvîcnire a vieții vaporului. Iar vaporul acela dormea. Tot astfel dormea și santinela, care muri În somn, decapitată cu precizie de tăișul ascuțit ce-i retezase gîtul În partea din față, În timp ce trupul Îi rămăsese În aceeași poziție, cu capul dezarticulat poate puțin mai Înclinat spre piept. Apoi, fără grabă, Iguana Închise și blocă tambuchiurile de pe puntea-platformă, asigurîndu-se, ca un perfect cunoscător al acelui tip de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încercînd să pună mîna pe pistolul pe care Îl ținea În sertarul mesei, era deja prea tîrziu, căci vîrful macetei strălucea la mai puțin de o palmă de nasul lui. - Liniște! Îi ordonă Oberlus sec. O mișcare numai și-ți retez căpățîna... Ți-aduci aminte de mine? O lampă minusculă cu ulei ardea În colțul cel mai Îndepărtat al cabinei, iar căpitanul trebui să facă un efort pentru a recunoaște, În lumina aceea atît de slabă, chipul diform al intrusului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
brațele balansoarului. Fiecare să-și păzească pielea, domnule. Ăsta mi-a fost principiul în viață. ― Sînteți un om cu principii... Am remarcat de la prima vizită, făcu maiorul răsucind între degete țigara neaprinsă. În ce relații erați cu domnișoara Scurtu? Popa reteză aerul cu palma. ― De nici un fel. Persoana nu mă interesează. ― În ce sens? întrebă candid Cristescu. ― În toate sensurile. N-am vocație pentru cretini. Vă satisface argumentul? Cristescu clătină din cap. ― Deloc. Din câte știu, nu i-ați rezervat Valericăi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să cunosc părerea dumitale despre doamna Melania. ― Despre mine? ― Foarte originală, tanti. Te asigur! ― Luați loc, domnule Matei, șopti bătrâna. Situația s-a agravat. Trebuie să discutăm... ― N-am nimic de discutat! Eu unul m-am săturat până în gît! își reteză grumazul cu degetul: Sânt obosit, vreau să dorm! Grigore Popa își măcina neputincios mânia, fălcile îi tremurau, abia reuși să articuleze. ― Ce porcărie! Nici cel mai josnic calomniator n-ar fi insinuat... ― Vreau să dorm! urlă pe neașteptate Matei. Gata
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dușman. Frunză verde Șoralea, Mândra din gură grăia: - Ba io nu ți L-oi ține, Dintre voi care-a răsbi De bărbat eu L-oi primi. Viță rău se mânia Într-un picior se-ntorcea, Paloșul iute scotea Și capete reteza, Tot polog că mi-i făcea, De galbeni îi culegea Și-n desag că mi-i băga Și pe murgu-i arunca Și din grai așa grăia: - Pleacă curvă naintea mea, 277 {EminescuOpVI 278} O vei vrea, o nu vei vrea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sarea scoasă din ocnă de Nae Ionescu».“ * Să ți se umple viața, trupul, de insectele în care ți se vor fi transformat cuvintele, ca iarba și fierea nevomitată să se preschimbe în scrierea levitației, fără noroc, fără vină, cu înălțarea retezată la publicare. * Trăim, din nefericire, într-o lume de după neant. Cel ce a părăsit neantul a făcut-o cu scopul sinistru de a fi cineva. * Pergamentul pe care stă scrisă povestea homosexualului nu este himenul. Povestea însăși nu este o
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cuvinte, cu atât este mai multă deșertăciune.“ Eclesiastul. * Câți pensionari ai împlinirii în viață. Și bucuria jalnică a acestei perversități fudule, mințind bătrânelul care crapă cu gândul la cât de important este el între oameni... Gândul mi-a fost însă retezat de vizita unor intelectuali care mi-au mâncat tocănița și au băut o găleată de ceai, susținând cu gravitate că libertatea fiecăruia trebuie respectată bla, bla, bla etc... Însemnare ratată. „Strânge-n cur șurubu’ tare!“ - vorba lui Jarry. * Nimic mai
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
arc, voia să-l apere de fraza batjocoritoare pe colegul său de la apărare, să denunțe poate lipsa empatiei politice evidentă în acel consiliu, dar șeful guvernului dădu o lovitură seacă în masă cu palma întinsă cerând liniște și le-o reteză, Domnii miniștri ai culturii și ai apărării vor putea continua afară dezbaterea academică în care par să fie antrenați, dar eu cer permisiunea să le amintesc că dacă ne aflăm reuniți aici, în această sală care reprezintă, mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]