1,570 matches
-
mazăre și linte. În regiunea dealurilor sunt de asemenea cultivate vii și livezi de pomi. Apele de suprafață constituie un element de relief important. Pe langă râurile Prut și Jijia, există un numar de bălti, alimentate de precipitații și de revărsarea apelor curgătoare, datorită altitudinii de aproximativ 30m. Stratul de apa freatică se află la 5-6 m adâncime. Comună este situată într-o regiune cu climă temperata, condițiile fiind favorabile dezvoltării agriculturii. Presiunea atmosferică, precipitațiile și temperaturile aerului permit cultivarea cerealelor
Comuna Ungheni, Iași () [Corola-website/Science/301318_a_302647]
-
avari, pecenegi și cumani. Cu toate acestea, până în zorii Evului Mediu, zona este locuită în continuare. În Evul Mediu timpuriu, Sâmbăteni este cunoscut prin atestarea din 1138 ca târg, de-a lungul timpului vatra satului s-a schimbat mereu din cauza revărsărilor Mureșului. În perioada medievală Zona Podgoriei este printre primele care apar în documentele Cancelariei Regale Maghiare, viile în special, au activat în mod deosebit dezvoltarea satului Păuliș, continuat spre est cu Barațca fapt care s-a prelungit până la ocupația otomană
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
Aradului) până la Ineu. După consolidarea ocupației, încep operațiunile de repopulare, de modernizare a sistemelor de regularizare a apelor, de comunicație, de producție, etc. În 1772 a fost schimbată vatra satului, datorită unor mari inundații ți pericolului pe care-l reprezentau revărsările Mureșului. Păulișul este reconstruit după principiile urbanistice moderne, în sec. XVIII-XIX se construiesc principalele edificii ale satului, în 1780 fiind înființată școala românească. În anul 1812 Păulișul a fost declarat târg. În 1752 Vechiul Păuliș avea 113 familii, iar în
Sâmbăteni, Arad () [Corola-website/Science/300302_a_301631]
-
din lemn, sfințită în 1745 și reconstruită, din cărămidă, în anul 1870. Aflată la întretăierea unor importante drumuri comerciale, localitatea se dezvoltă puternic în secolul XVIII. În secolele XVIII - XIX se pun bazele actualelor canale și diguri, ca urmare a revărsărilor Cigherului. Aceste lucrări creează complexa rețea de canale legate de „Canalul Morilor” ce avea chiar această destinație, de antrenare a morilor situate pe cursul său. După cel de -al Doilea Război Mondial Seleușul se dezvoltă ca localitate agricolă și prelucrătoare
Seleuș, Arad () [Corola-website/Science/300303_a_301632]
-
prin mijlocul satului, neavând o albie regularizată, inundând periodic satul. Fiind într-o zonă mai joasă, era amenintat și de râul Someș, care frecvent își schimba albia. Aceasta locație a fost schimbată în cursul secolului al XVII-lea, fie datorită revărsărilor Someșului, fie datorită creșterii numărului populației, neîncăpătoare pe vechea vatră a satului. În a doua jumătate a secolului al XVII-lea, vatra satului era localizată în zona ,Sub Vii” și ,Pe Deal”(au avut loc mari defrișări de terenuri, acoperite
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
cuprinde un teritoriu destul de întins, între Cărășeu și Valea Hotarului (aprox. 4 km), satul fiind mai mult dispus pe lungime, fără a avea prea multe ulițe secundare. Strămutarea unei părți a populației în zona numită ,Pe Deal”, este consecința deselor revărsări ale râului Someș, al cărui curs nu se află la mai mult de 500 m de sat. Chelința are o situare paralelă cursului Someșului. În vremea deplasărilor populațiilor migratoare, drumurile erau deseori călcate de acestea, atacând și prădând populația băștinașă
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
pot fi menționate: a făcut parte din regatul maghiar, a trecut prin numeroase epidemii, foamete, a simțit din plin cele două Războaie Mondiale dar și numeroase catastrofe naturale, printre care cele mai întipărite în mintea localnicilor sunt frecvențele și devastatoarele revărsări ale râului Vișeu, care nu de puține ori au luat vieți și au distrus locuințe și recolte. Datorită reliefului muntos, a solului relativ sărac în sedimente, a climei mai dure decât în alte zone, după al doilea Război Mondial mai
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
a 650 m, văile sunt largi, cu lunci netede, care către obârșie prezintă unele mici depresiuni ce adăpostesc numeroase așezări. Comună Marpod are o lunca mănoasa pe malul stâng al Hârtibaciului, care se numește „în lac”, denumire ce vine de la revărsările periodice ale râului. Climă zonei are caracteristici specifice podișului, o climă temperata cu veri moderate și ierni mai puțin aspre. Vegetația acestei zone a aparținut pădurilor, dar astăzi pădurile au rămas doar în câteva petice reduse că dimensiuni, locul lor
Marpod, Sibiu () [Corola-website/Science/301716_a_303045]
-
și intrarea principală a bisericii. Ancadramentul intrării se închide printr-un timpan. În nișa centrală a statuilor, se află statuia lui Sfântul Ioan de Nepomuk, care, potrivit tradiției populare, este protectorul credincioșilor împotriva secării apelor și a pagubelor provocate de revărsarea apelor. El a fost locțiitorul arhiepiscopului de Praga și a fost înecat în apele râului Vltava, în 1393. Statuia originală a fost făcută din lemn și se află în clădirea parohiei. Copia expusă în nișa statuilor este lucrarea sculptorului din
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
șase clăi, iar o claie dă o baniță și jumătate, foarte rar dă mai mult.” Despre creșterea animalelor au constatat: ”Sunt destule pășuni pentru toate neamurile de dobitoace... Izlazurile sunt bune, produc fân bun pentru hrănirea vitelor, dar câteodată, după revărsarea apelor Mureșului, ogoarele se umplu cu nămol și de aceea fânul obișnuiește să se strice.” Din cauza posibilităților agricole reduse, istoria satului în sec. XVIII-XIX a fost caracterizată de luptele pentru ogoare și pășuni. În urma ocupărilor prin violență și a marilor
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
importanți afluenți se numără Pârâul Satului, Pârâul Bârza (De sub Coastă), Pârâul Cânetelii, Pârâul Recea. Deși în ultimii ani seceta prelungită a dus la scăderea considerabilă a nivelului apei până la uscarea albiei, aceste pâraie pot oricând să producă mari pagube prin revărsare, așa cum s-a întâmplat nu o dată în trecut. Inundații cu destule pagube s-au produs nu numai în 1970, 1975, 1998 ,dar sunt date și despre efectele revărsărilor din 1857, 1872, 1912, 1932 și 1933 când s-au produs și
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
până la uscarea albiei, aceste pâraie pot oricând să producă mari pagube prin revărsare, așa cum s-a întâmplat nu o dată în trecut. Inundații cu destule pagube s-au produs nu numai în 1970, 1975, 1998 ,dar sunt date și despre efectele revărsărilor din 1857, 1872, 1912, 1932 și 1933 când s-au produs și numeroase alunecări de teren. Valea Ranta, cu o lungime de circa 9 kilometri, se varsă direct în râul Mureș, în aval de satul Cuci. Numeroase izvoare de coastă
Sânger, Mureș () [Corola-website/Science/300594_a_301923]
-
un nivel jos, apropriat albiei de curgere a râului, astfel, la inundații puternice, apa a făcut ravagii gospodăriilor aflate la acest nivel. Există în Pochița și case construite mai sus, pe terase ale dealului Podu Mare, fiind astfel ferite de revărsările violente ale apei, însă fiind totodată și mai greu accesibile. Principala legătură dintre Pochița și satul Cașin se face printr-un pod ce trece peste apa Cașinului, putându-se astfel ajunge destul de ușor cu autoturisme în această zonă. Pe lângă soluri
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
pit-crater"), format prin prăbușire, mărginit de pereți abrupți și umplut de multe ori cu lavă incandescentă. Au dimensiuni mult mai mici, le lipsește platoul central, iar înclinarea pantelor este mai mare. În Islanda se întâlnesc platouri vulcanice întinse, formate prin revărsări produse în lungul unor mari crăpături liniare. De fapt Islanda este singurul loc unde se mai întâlnesc în activitate erupții liniare. Pe linia Laki, deschisă în anul 1783, cu o lungime de peste 24 km s-au format peste 34 de
Relief vulcanic () [Corola-website/Science/300771_a_302100]
-
și suprafețe de abraziune, golfurile sunt aproape închise, urmele glaciare încep sa fie șterse, astfel încât se tinde spre o regularizare a lor. Țărmurile câmpiilor din jurul bazinului polar arctic (climat periglaciar) se remarcă printr-o evoluție aparte, impusă de regimul de revărsări puternice din perioada dezghețurilor. Țărmurile înalte se axează pe zonele deluroase sau muntoase al căror profil abrupt se continuă subacvatic fie prin platforme de abraziune înguste, fie prin pante accentuate. Aspectul lor de amănunt (fragmentarea) este dictat de structură, tectonică
Relief litoral () [Corola-website/Science/300769_a_302098]
-
acestui pârâu nu apare pe hărți și nici locuitori de astăzi nu-l cunosc, cei mai în vârstă îl numesc Gat. El este cel care a favorizat întemeierea și dezvoltarea unei așezări durabile pe malul său. Înainte de jumătatea secolului al-XVIII-lea, revărsarea apelor și băltirea lor era de lungă durată datorită pantei reduse și a prezenței pânzei freatice la suprafață, ceea ce împiedică în mare măsură infiltrarea apei pluviale. Întreg ținutul dintre Crișuri era o rețea de brațe moarte, de bălți și mlaștini
Cefa, Bihor () [Corola-website/Science/300850_a_302179]
-
În anul 1720 Orheiu avea o populație de 178 de locuitori, la 1765 populația evanghelica a localității numără 46 de familii cu 267 de suflete. De-a lungul vremii satul a sufră mai multe pagube importante, astfel în anul 1781 revărsării ale râului Budac; barajul ridicat în 1807 a fost rupt de torenți în 1827, în 1874 jumătate din sat a fost mistuit de un incendiu de mari proporții, iar în anul 1913 din nou satul suferă distrugeri majore din cauza inundațiilor
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
pentru a afla unele aspecte din viața satului. Aflăm astfel, cum au trăit sătenii din Bălnaca în anii de foamete care au atins județul Bihor în anii 1792,1806,1811,1812,1814. Cauzele au fost multiple: ploile la vremea recoltei, revărsarea apelor, frigul,etc. Între anii 1942-1985, Titus Roșu, profesor de istorie, la Liceul Emanoil Gojdu din Oradea a adunat în volumul intitulat :"Însemnări și inscripții bihorene", vol.I- II, apărut în Editura Universității din Oradea, în anul,1999, materiale din
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
spune de la sine că este vorba de locul unde apa râului se revarsă din matca sa. Până în anul 1956 teritoriul satului era mlăștinos, însă, prin acțiunea de desecare a apelor, bălțile au dispărut. Terenul a fost mereu supus inundațiilor prin revărsarea Târlungului, combinat cu apele Râului Negru și ale Oltului. Climatul regiunii se caracterizează printr-o temperatură medie anuală de 7,8 °C și o cantitate de precipitații de 627 mm. Analizând valorile medii ale elementelor climatice pe o perioadă îndelungată
Lunca Câlnicului, Brașov () [Corola-website/Science/300950_a_302279]
-
în acea parte a Munteniei neocupată de romani în urma victoriei armatei romane asupra Daciei. Partea de sud a Munteniei, inclusiv satul Năvodari, a dispus în trecut și dispune și în prezent, de pământ de bună calitate. Până în anii 1960-1965, prin revărsarea apelor din Dunăre prin: Lacul Suhaia, Gârla Vidroiului, Gârla Lungă, Văslui și a apelor din râurile Oltul, Călmățui, Urlui, Vedea, Teleorman, în fiecare primăvară luncile primeau cele necesare dezvoltării vegetației pentru creșterea animalelor, a pomilor. Lacurile primeau apă proaspătă în
Năvodari, Teleorman () [Corola-website/Science/301815_a_303144]
-
vale interioară, mijlocie, asimetric alternativă cu terase locale ( Petre Coteț, "Câmpia Română, Studiu de Geomorfologie aplicată", 1976). Albia minoră prezintă un curs meandrat, datorită pantei reduse, meandrele sunt divagante în special în sectorul de sud odată la câțiva ani din cauza revărsărilor își schimbă cursul. Microrelieful luncii este în general de natură acumulativă reprezentat de forme pozitive și negative. Între formele pozitive întâlnim grădiști, popine, cursuri părăsite și grinduri fluvioeoliene, iar dintre formele negative se întâlnesc coșcovele, depresiunile lacustre sau mlăștinoase, care
Comuna Viișoara, Teleorman () [Corola-website/Science/301854_a_303183]
-
min 38 sec - 47 grade 48 min 23 sec ( latitudine nordică); - 26 grade 3 min 17 sec - 26 grade 9 min 23 sec (longitudine estică). Poziția localității este favorizată de dispunerea satelor componente pe pantele dealurilor, ceea ce le ferește de revărsările și de inundațiile râului Suceava și a pârâului Hatnuța, excepție făcând unele părți ale satului Dărmănești, în zona gării CFR. Pornind de la valea râului Suceava, relieful se înalță în pante domoale sau abrupte, ce despart terasele dealurilor. Astfel, satele Mărițeia
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
râul Hatnuța care străbate pe o lungime de 14 km teritoriul comunei Dărmănești. Ca ape stătătoare întâlnim bălție din lungul văii Sucevei, de mici dimensiuni, în parte populate cu pește, fiind alimentate atât din ploi și zăpezi, cât și din revărsările râului Suceava. Apele freatice se găsesc la adâncimi diferite, care variază între 10 și 20 m, în funcție de relief; mai numeroase înspre valea râului Suceava. Un loc important, alături de apele subterane, îl constituie prezența a numeroase izvoare cu apă potabilă, folosite
Comuna Dărmănești, Suceava () [Corola-website/Science/301946_a_303275]
-
din Gheorgheni urcau Muntele Tătarului (Tatárháó) apoi coborau pe valea Putnei și prin Tulgheș ajungeau în Moldova . Vama ardeleneasca de la Priska s-a mutat în anul 1806 spre Gură Putnei la Tulgheș, iar cea moldoveneasca la Prisecani ( 1792). Fenomenul de revărsare a populației din culoarul Mureșului (români și secui) cât și din Valea Bistriței s-a făcut peste populația românească existența în zona Tulgheșului. Denumirea provine din Stejar-Stejăriș după pădurea de stejar de pe versantul cu expunere sudică de la poalele Munților Bistriței
Tulgheș, Harghita () [Corola-website/Science/300488_a_301817]
-
l-a împiedicat să-și deschidă inima. Zăgazul a fost rupt în urma unui interviu - continuat cu o strânsă prietenie - cu François Mauriac (laureatul premiului Nobel pentru literatură - 1952). La îndemnul acestuia, Wiesel a scris în idiș 245 de pagini de revărsare necizelata de memorii sub titlul „Și lumea a tăcut” (idiș: "Un di velt hoț geshvign") publicată de editură unei asociații evreiești din Buenos Aires. Wiesel a rescris în limba franceză o variantă prescurtata, o nuvelă autobiografica de 127 de pagini, "La
Elie Wiesel () [Corola-website/Science/299536_a_300865]