3,455 matches
-
piesă dintr-un amplu proiect autobiografic. Deformat prin lupa estetismului, destinul autorului apare scăldat acum într-o altă lumină, pigmentată cu asociații livrești, dar și cu introspecții pătrunzătoare, care sintetizează senzualitatea stridentă și confesiunea nudă. Ca o oglindă autoreflexivă, cartea revelează fața „plutonică” a lui N. Personalitatea lui Ion Negoițescu este, de fapt, aceea a unui poet damnat și rămâne în veci inexplicabilă strădania acestui poet, care își injecta literatura în vene ca pe un drog, de a fi critic și
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
pușlama isteață, răsfățat al femeilor. Prin el septuagenara își retrăiește junețea aventuroasă, punctată de momentul trecerii de la fetie la o feminitate orgiastică cu participarea unui ofițer neamț, în timpul războiului, între șinele dintr-o gară rurală. În dramaturgie N. s-a revelat prin piesele parabole Echipa de zgomote și Scoica de lemn. Prima, dezvăluind trista condiție a unei familii nevoite, spre a exista, să lucreze într-un studio cinematografic la producerea de zgomote, la imitarea, bunăoară, a tropotelor de cai, exprimă implicit
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
războiului, Amintiri în uniformă relatează experiența lui N. ca participant, în calitate de ofițer genist, la războiul din Est. Realitatea crudă a vieții militare, de la simplele aplicații la asaltul decisiv, la baionetă, sau la așteptarea îngrozită sub barajul focului de artilerie se revelează, în chip asemănător cu viziunea din scrierile lui E. M. Remarque, drept absurdă și monstruoasă. Îngrețoșat de „patriotismul trăncănitor” al generalilor și erou al unui război pe care nu l-a dorit, N. arată acuzator spre cei care, la adăpostul funcțiilor
NICULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288456_a_289785]
-
ar finaliza perfect ordinea preferințelor înaintea unei situații de alegere dată. De fapt, aceștia devin conștienți de preferințele lor mai ales în timpul procesului de decizie. În mod similar, oamenii nu pot întotdeauna să-și formuleze preferințele. Aceste preferințe sunt adesea revelate prin deciziile lor în contextele practice. Indivizii nu sunt în mod necesar preocupați doar de interesul strict personal. Preferințele lor pot include și luarea în considerare a bunăstării celorlalți și pot reflecta și atașamente afective. În sfârșit, nu trebuie să
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și să transgreseze limitele, dar se izbește de ele sau se confruntă cu împărăția „Nimicului”. Visul se dovedește iluzie, aspirația celestă și recuperarea stărilor originare eșuează. Dintru început poezia stă sub semnul tensiunii dintre acești versanți, complementari în fond și revelând dualitatea eului poetic, care va pendula mereu între participare entuziast-juvenilă și luciditate, între notația directă și interpretare. „Lumea care nu moare” ar fi totuși o realitate, dar numai fiindcă e mediată de verbul poeziei. Textul care dă titlul culegerii Sfere
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
ironico-sarcastică sau umoristică, „normală” și abstrusă. Romanul Lupii (1933) e o narație cu schelet memorialistico-cinegetic. Invitat în Maramureș la o partidă de vânătoare și pescuit, autorul-narator are parte de o primire grosier inospitalieră. Nervul ironic și satiric e astfel declanșat, revelând un pictor de tonuri groase, păstoase, cu vocația șarjei, asemenea unui Rabelais, trecut prin Goya și Bosch. Gazda, soția acestuia și cei din cercul lor sunt pretexte de portrete fizice și morale burlești sau grotești, toate memorabile. La fel de pregnant se
NICODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288433_a_289762]
-
generație (Attias-Donfut, 2000, 676). După cum arată studiul efectuat de Attias-Donfut și Segalen (1998), raporturile dintre generații implică Întotdeauna mai mult de două generații. În sprijinul acestei constatări vin concluziile din psihologia socială care postulează că, „pentru fundamentarea dinamicii psihicului, psihanaliza revelează jocul a trei generații” (Lebovici, 1985, 17). Analizând relația precoce dintre mamă și copilul său, Lebovici susține că Întotdeauna se detectează interferențe ale relației mamei cu propria sa mamă. Acest fenomen, după părerea noastră, nu poate fi cantonat În domeniul
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ale prozei scurte. Punctul lor de plecare este faptul cotidian, adesea anodin. Persistența obiectivului prin care acesta e privit deplasează de la un moment înainte logica realului, împingând percepția în fantastic, bizar și abstrus. Remarca lui Nicolae Manolescu - criticul care a revelat înzestrarea reală a prozatoarei -, făcută mai târziu, în legătură cu romanul Un bărbat în rândul lumii, este valabilă pentru întreaga operă a autoarei: „Totul este descris exact, fiecare amănunt, impresia de ansamblu este însă halucinantă”. Este vorba aici de felurite mijloace de
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
ale inconștientului - sensul poeziei: poetul e un „secretar al inconștientului”, fantasmele lui sunt expresii ale „subteranei” ființei, iar poezia trebuie să fie un vis trăit. Chiar receptarea poeziei trebuie să se realizeze la nivelul trăirii, al asumării integrale de energii revelate de poem ca expresie a tensiunilor: „Visul flagelat: / Domnița care e poema // Domnița e de jăratec, ia-o în brațe / Domnița e de fum, sărut-o / Domnița e sălbatecă: Mângâi-o / Domnița e de vis: păstrează-i imaginea / Domnița e
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
act de curaj pentru că înăuntrul ei sunt demolate mituri și anulate eroisme, sunt puse sub semnul întrebării faime considerate definitive, sunt defrișate dileme răsărite în punctele critice ale culturii umanității, sunt puse la zid prostia îndoctrinată și impostura mediocrității, sunt revelate perspective alarmante și, nu mai puțin, pentru că în ea sunt incluse confesiuni de o sinceritate «fără gardă»”, va aborda, de asemenea, o paletă amplă de chestiuni, P. analizând în texte precum Principiul ca moft și moftul ca principiu sau Marea
PAUSESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288732_a_290061]
-
scrierilor lui Tudor Arghezi și ale lui Panait Istrati, P. oferind cititorului german un volum de „tablete” argheziene și romanele Chira Chiralina și Ciulinii Bărăganului. El consideră un moment privilegiat întâlnirea sa cu literatura lui Lucian Blaga, care i-a revelat cultura autentică a ținutului natal și i-a impulsionat desprinderea de climatul ideologic al anilor ’60, după cum mărturisește în eseul Despre relația față de texte și persoane. Descoperirea lui Blaga a avut ca rezultat, în 1968, și transpunerea în limba germană
PASTIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288710_a_290039]
-
expresie și „joc întru ființă”, autorul fiind convins că „fără poezie, oriunde e noapte”. Altă cale de acces la marile taine și experiențe este iubirea-combustie, iubirea-adorație și voluptate, împinsă până la punctul în care carnalul trece în spiritual, în vreme ce copilăria se revelează ca o experiență originară și reversibilă, scrutată cu uneltele poetului psiholog. O asemenea lirică imnică e pândită de grandilocvență, redundanță și discursivitate, capcane în care, contând pe inspirație și prea puțin pe elaborare, P. cade adesea, mai ales în Cariatidele
PAUNESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288729_a_290058]
-
Grobei înfățișează o lectură critică fluentă și coerentă, expusă seducător, a operei romanești a lui Nicolae Breban. Firește, P. examinează - într-o formulare personală, deseori originală - diferite chestiuni care au preocupat și anterior exegeza, îl consideră pe romancier un postflaubertian, revelează asumarea de către acesta, în spațiul ficțiunii (și în alt mod decât, de pildă, Balzac), a unei posturi de Dumnezeu-Tatăl, accentuează importanța extraordinară a personajului, opinând că esențială ar fi „relația de tip agonal între personajul-Autor și personajul propriu-zis fictiv”, deslușește
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
din București (1939). O versificație fără cusur, melodioasă, străbătută de o undă elegiacă, etalează și poemul dramatic Floarea lui Sânzien (1927), elaborat tot împreună cu Radu Gyr. Prețuit peste măsură, printre mulți alții, de Perpessicius și de Petre Pandrea, M. se revelează, în versurile lui, ca un melancolic ale cărui stări pendulează între vaporoase euforii de ftizic și neliniștea unor rele presentimente - Grădina de sidef (1926), Fluierul lui Marsyas (1928), Versuri (1934). Însingurat, cu o sfâșietoare nevoie de afecțiune (visul lui de
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
viața. Plină de similarități cu biografia proprie, Într-o casă străină aduce în prim-plan, în forma unui bildungsroman, drumul existenței lui Matei Alexandru, mereu înconjurat de fauna luxuriantă a meschinilor, ariviștilor și dezechilibraților mintal. O singură noapte eternă îl revelează încă o dată, dincolo de consemnarea amorurilor și a traiului boem dus de protagonistul Ștefan Dumitrescu, pe iscusitul narator-păpușar care își manevrează personajele astfel încât acestea să îi ilustreze teoriile: zădărnicia frumuseții feminine, înstrăinarea produsă de modificarea sentimentelor, despărțirea ca formă supremă de
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
jucată), Confrații și Sfârșitul. Sunt puse în evidență particularitățile discursului teatral de tip comportamentist și psihologic, originalitatea materialului dramaturgic, fascinația străfundurilor enigmatice, a reacțiilor iraționale, a determinărilor obscure, surprinse cu ironie enormă, simț al paradoxului ori cu sugestie fină. Se revelează astfel un dramaturg în descendență caragialiană, având remarcabile afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia românească între 1900-1918, Cluj-Napoca, 1983; Actori pe scena lumii, Cluj-Napoca, 1990; Lucian Blaga și teatrul, I-II, București, 2000-2003; Chipurile Traviatei. Reprezentația
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
către farisei. În templu și în piețe, Iisus slobozea cuvinte arzătoare ca para focului. Drept răspuns, toți ipocriții religioși ai Palestinei l-au acuzat mai apoi pe Iisus de blasfemie. Citită într-un moment saturat de confuzii identitare, Biblia își revela pentru mine o inexplicabilă perenitate. De atunci încolo, ecuația teologico-politică a existenței mi s-a părut imposibil de tratat ca simplă abstracție 1. Eram însă doar unul dintre acei mulți tineri care, eliberați de oroarea megalomaniei ceaușiste, frecventau la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
densitatea învățăturilor creștine cereau însă o lungă perioadă de familiarizare cu tradiția. Cum Evanghelia punea în discuție premisele politice, etice și metafizice ale Antichității, renașterea „din apă și din Duh” angaja, din partea învățătorilor Bisericii, asceza unei permanente trezvii. Teologia se revela ca un discurs total, căruia nici un teritoriu al cunoașterii nu-i putea fi indiferent. Excelent cunoscător al Bibliei și al filozofiei grecești, dascălul creștin se bucura de sprijinul unui sponsor venit din rândul membrilor mai înstăriți ai Bisericii. El apărea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
solicita acel tip de generozitate hermeneutică pe care nu puțini cărturari ai Bisericii, de la Clement Alexandrinul (150-211/216) la Serghei Bulgakov (1891-1944), l-au exersat. Într-o epocă a uitării, dominată de prejudecăți și stereotipii, o asemenea confruntare ar putea revela criteriile teologico-politice ale identității (pentru care distincția prieten/dușman este greu de eliminat) și vocația universalității Bisericii. Un asemenea parcurs în imprevizibila desfășurare a economiei divine - pentru care livrescul ar trebui să fie pandantul unei experiențe vii a celuilalt - va
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mi voie să-mi permit, pentru o secundă, luxul blazării... Dacă totul ar fi chiar atât de simplu, atunci mă împac - ab initio - cu această neșansă. Mă recunosc nefericit, alături de toți cei care suferă de o neostoită neliniște în fața sarcinilor revelate în experiența credinței. Nu m-am gândit niciodată că, în substanța credinței, primim certitudinea adevărurilor empirice din științele naturale. N-am sperat niciodată că, în faptul credinței, lupta cu întrebările încetează. Așa cum Evanghelia nu este un „mesaj”, ci revelația unui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ori de vestit vreo noutate? Pentru o poetică liturgicătc "Pentru o poetică liturgică" Fără asumarea completă a criticii teologice a modernității, H.-R. Patapievici riscă să piardă terra ferma (creștinismul substanțializat) pentru terra nova (creștinismul eteric). Desigur, autorul recunoaște că „revela.ția creștină nu e nimic fără credință”1. Cititorului îi este greu să înțeleagă dacă această credință slujește mai mult decât unei intuiții a prezenței lui Dumnezeu în imanența radicală a creației. Aș spune că termenul folosit de H.-R
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dintr-o nobilă familie de protestanți din Breslau, la doar o lună după stingerea din viață, la 17 noiembrie, a influentului philosophus teutonicus Jacob Böhme. Tema recuperării asemănării iconice pierdută prin căderea adamică, precum și cea a renașterii condiției de filialitate revelată prin și de către Fiul Omului și al lui Dumnezeu se identifică cu teologia paulină a noii vieți în har (Galateni 2, 16) precum și cu învățătura petrină despre tainica unire cu Dumnezeu (II Petru 1, 4). Cele trei sute două strofe ale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
această ruptură violentă de lumea rătăcirii, a înșelărilor și amânărilor indefinite, dar ispita autojustificărilor nu se îndepărtează de ucenic. Dobândirea unei bune purtări sau împodobirea cu virtuți trupești exterioare nu anulează rădăcinile ontologice ale egoismului. Morala educă individul, dar nu revelează dimensiunea universală, sacerdotală și eshatologică a persoanei. Este lucrul ignorat cu nedesăvârșire de către „prietenii” lui Iov: teologii Elifaz din Teman, Bildad din Șuah și Țofar din Naamah. Încercând să restaureze legătura cu Dumnezeu, omul care nu a trecut de pragul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a început această uriașă muncă de traducere și diortosire cu însăși Evanghelia. Numai cu Hristos putem înțelege că, de fapt, „creștinismul nu este o religie a cărții, ci a Cuvântului” (Henri de Lubac). Cunoașterea acestui Cuvânt se ascunde și se revelează în contemplarea rațiunii făpturilor și a sfintelor Scripturi. Primii teologi ai tradiției creștine au văzut în Sfintele Scripturi unul dintre multiplele aspecte ale Întrupării Cuvântului lui Dumnezeu (care se recapitulează și se consumă definitiv în Euharistie). Hippolit al Romei socotea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
citite - cel puțin în tradiția Bisericii - ca un întreg ivit din mariajul lui Dumnezeu cu istoria. Cuvântul nevăzut se naște din membrana amniotică a Duhului. Hristos nu vorbește despre Sine decât pentru a-L descoperi pe Tatăl. Sensul lumii este revelat în conversația perihoretică a Tatălui cu Fiul, ai cărei martori suntem, în Duhul. Pe lângă gramatica liturgică a lecturii, descoperim aici sintaxa trinitară a comprehensiunii Scripturii. Tâlcuitorul inspirat este, literalmente, un ins grațiat și condus dinspre tărâmul umbros al literei către
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]