2,703 matches
-
ceilalți, care se interesează de noi, care ne admiră, care ne iubesc; visăm adesea un tovarăș imaginar care ne-ar oferi afecțiune și protecție. A. Freud (1936/1993), care s-a ocupat mult de acest tip de fantasmă, evocă o reverie diurnă în episoade, trăită de un copil, în care acesta punea în scenă 22 de persoane: un grup de afiliere numai bun (în Sandler, 1985/1989)! Deși este clasată în DSM-IV (1994/1996) ca mecanism de apărare, afilierea poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de eveniment, percepând numai prezentul imediat (Guichardière și Péchoux, 1968). Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc "Relațiile cu alte mecanisme de apărare" Nu este întotdeauna ușor să distingem anticiparea de o altă apărare, mai puțin adaptată, care este refugiul în reverie, uneori producându-se chiar o alunecare de la una la alta. Bachelard (1960) remarcă faptul că unele reverii sunt „foarte reconfortante (...) întrucât pregătesc terenul pentru apariția voinței”, situație în care reveria ar fi un punct de plecare pentru o anticipare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu alte mecanisme de apărare" Nu este întotdeauna ușor să distingem anticiparea de o altă apărare, mai puțin adaptată, care este refugiul în reverie, uneori producându-se chiar o alunecare de la una la alta. Bachelard (1960) remarcă faptul că unele reverii sunt „foarte reconfortante (...) întrucât pregătesc terenul pentru apariția voinței”, situație în care reveria ar fi un punct de plecare pentru o anticipare mai activă. Putem însă lua drept anticipare ceva ce nu este decât pură reverie, fapt remarcat de Winnicott
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
o altă apărare, mai puțin adaptată, care este refugiul în reverie, uneori producându-se chiar o alunecare de la una la alta. Bachelard (1960) remarcă faptul că unele reverii sunt „foarte reconfortante (...) întrucât pregătesc terenul pentru apariția voinței”, situație în care reveria ar fi un punct de plecare pentru o anticipare mai activă. Putem însă lua drept anticipare ceva ce nu este decât pură reverie, fapt remarcat de Winnicott (1971/1975) la una dintre pacientele sale: „Era incapabilă să distingă între activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
remarcă faptul că unele reverii sunt „foarte reconfortante (...) întrucât pregătesc terenul pentru apariția voinței”, situație în care reveria ar fi un punct de plecare pentru o anticipare mai activă. Putem însă lua drept anticipare ceva ce nu este decât pură reverie, fapt remarcat de Winnicott (1971/1975) la una dintre pacientele sale: „Era incapabilă să distingă între activitatea fantasmatică, prin care acțiunea e paralizată, și proiectele reale, care comportă un program de acțiune”. De multe ori însă, cel care visează nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Printre autorii post-kleinieni, Bion va fi acela care va stipula că, în schimb, prototipul identificării proiective „normale” sau „bune” este aptitudinea maternă de a primi și de a-și asuma angoasa și frustrarea infantile. Bion numește această funcție „capacitatea de reverie a mamei”, adică propriile sale mișcări psihice prin care ea este în măsură să „aline” și să „gândească” neliniștea infantilă. Acest fel de a fi al mamei îi va permite bebelușului să efectueze mișcarea de întoarcere, constând într-o identificare
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mi-am dat toată silința s-a prăbușit totul. Simplă neglijență”; - refuzul: „Spuneți-mi că nu-i adevărat. E un coșmar”; - regresia: „Vreau să iau totul de la capăt. Vreau să fiu copil, iar tu vei fi mama mea”; - refugiul în reverie, o reverie megalomană: viața regelui va trebui să fie singurul obiect de studiu în școli; singurul nume dat la botezuri să fie al său; în toate piețele publice să-i fie ridicată o statuie. Pe scurt, spune regele: „Să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
dat toată silința s-a prăbușit totul. Simplă neglijență”; - refuzul: „Spuneți-mi că nu-i adevărat. E un coșmar”; - regresia: „Vreau să iau totul de la capăt. Vreau să fiu copil, iar tu vei fi mama mea”; - refugiul în reverie, o reverie megalomană: viața regelui va trebui să fie singurul obiect de studiu în școli; singurul nume dat la botezuri să fie al său; în toate piețele publice să-i fie ridicată o statuie. Pe scurt, spune regele: „Să nu mai fiu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cita raționamentul unui bărbat fără avere, dar convins că era pândit de hoți: „De ce i-ați interesa pe hoți, de vreme ce nu posedați nici un obiect de valoare? - Pentru că se prea poate să fiu sosia unui miliardar!”. Refugiu în reverietc "Refugiu în reverie" Definițietc "Definiție" Mecanism - utilizat într-o situație de conflict psihologic sau atunci când subiectul se confruntă cu factori de stres - care constă în recurgerea la o reverie diurnă excesivă ce se substituie căutării de relații interpersonale, unei acțiuni în principiu mai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Pentru că se prea poate să fiu sosia unui miliardar!”. Refugiu în reverietc "Refugiu în reverie" Definițietc "Definiție" Mecanism - utilizat într-o situație de conflict psihologic sau atunci când subiectul se confruntă cu factori de stres - care constă în recurgerea la o reverie diurnă excesivă ce se substituie căutării de relații interpersonale, unei acțiuni în principiu mai eficientă sau rezolvării problemelor 50. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Definiția oferită de DSM-IV (1994/1996) insistă asupra motivelor refugiului în reverie, precum și asupra aspectelor sale patologice
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
constă în recurgerea la o reverie diurnă excesivă ce se substituie căutării de relații interpersonale, unei acțiuni în principiu mai eficientă sau rezolvării problemelor 50. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Definiția oferită de DSM-IV (1994/1996) insistă asupra motivelor refugiului în reverie, precum și asupra aspectelor sale patologice, fără însă a-i descrie cu adevărat caracteristicile. O altă definiție vine să umple această lacună: „Refugiul în reverie ar fi o stare de relaxare față de situația prezentă, în timpul căreia se desfășoară o activitate mentală
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
50. Discutarea definițieitc " Discutarea definiției" Definiția oferită de DSM-IV (1994/1996) insistă asupra motivelor refugiului în reverie, precum și asupra aspectelor sale patologice, fără însă a-i descrie cu adevărat caracteristicile. O altă definiție vine să umple această lacună: „Refugiul în reverie ar fi o stare de relaxare față de situația prezentă, în timpul căreia se desfășoară o activitate mentală care nu mai este dirijată de atenție și care este mai mult sau mai puțin inspirată de inconștient” (Lafon, 1973). După Freud (1908b/1974
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
pe stradă. El are un surâs subit, sau vorbește de unul singur, sau merge mai repede atunci când își imaginează o peripeție esențială a visului său. Atât Freud (1895/1965), cât și Janet (1898/1990) au precizat condițiile materiale care favorizează reveria: cusutul, tricotatul, exercițiile monotone (exersarea gamelor la pian) și, în general, toate activitățile mașinale care nu solicită o atenție susținută. Pe lângă acestea, momentul cel mai potrivit pentru apariția reveriei este perioada dinaintea somnului. Cât despre motivațiile care conduc la refugiul
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cât și Janet (1898/1990) au precizat condițiile materiale care favorizează reveria: cusutul, tricotatul, exercițiile monotone (exersarea gamelor la pian) și, în general, toate activitățile mașinale care nu solicită o atenție susținută. Pe lângă acestea, momentul cel mai potrivit pentru apariția reveriei este perioada dinaintea somnului. Cât despre motivațiile care conduc la refugiul în reverie, ele au fost adesea evidențiate de Freud. Reveria provine din „privațiune și nostalgie” (1908b/1974). Dacă vedem în realitate sursa oricărei suferințe, putem evada din ea în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
tricotatul, exercițiile monotone (exersarea gamelor la pian) și, în general, toate activitățile mașinale care nu solicită o atenție susținută. Pe lângă acestea, momentul cel mai potrivit pentru apariția reveriei este perioada dinaintea somnului. Cât despre motivațiile care conduc la refugiul în reverie, ele au fost adesea evidențiate de Freud. Reveria provine din „privațiune și nostalgie” (1908b/1974). Dacă vedem în realitate sursa oricărei suferințe, putem evada din ea în mai multe feluri. Putem deveni sihaștri sau putem încerca să schimbăm lumea (este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în general, toate activitățile mașinale care nu solicită o atenție susținută. Pe lângă acestea, momentul cel mai potrivit pentru apariția reveriei este perioada dinaintea somnului. Cât despre motivațiile care conduc la refugiul în reverie, ele au fost adesea evidențiate de Freud. Reveria provine din „privațiune și nostalgie” (1908b/1974). Dacă vedem în realitate sursa oricărei suferințe, putem evada din ea în mai multe feluri. Putem deveni sihaștri sau putem încerca să schimbăm lumea (este o întreprindere fără speranță de realizare și conduce
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
feluri. Putem deveni sihaștri sau putem încerca să schimbăm lumea (este o întreprindere fără speranță de realizare și conduce la nebunie). În sfârșit, putem corecta prin vise elemente ale lumii pe care nu le putem tolera (1930/1995). Refugiul în reverie este extrem de frecvent. În mod curios, adultului îi este rușine de el, remarcă Freud (1908c/1985), își ascunde reveriile și crede că este singurul care-și făurește în mintea lui himere. Pentru el este „ceva infantil și interzis”. Totuși, cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
la nebunie). În sfârșit, putem corecta prin vise elemente ale lumii pe care nu le putem tolera (1930/1995). Refugiul în reverie este extrem de frecvent. În mod curios, adultului îi este rușine de el, remarcă Freud (1908c/1985), își ascunde reveriile și crede că este singurul care-și făurește în mintea lui himere. Pentru el este „ceva infantil și interzis”. Totuși, cei mai mulți oameni recurg, în anumite perioade ale vieții lor, la visele diurne. Janet (1898/1990) face aceeași constatare: „Reveria interioară
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ascunde reveriile și crede că este singurul care-și făurește în mintea lui himere. Pentru el este „ceva infantil și interzis”. Totuși, cei mai mulți oameni recurg, în anumite perioade ale vieții lor, la visele diurne. Janet (1898/1990) face aceeași constatare: „Reveria interioară și continuă joacă la mulți oameni un rol considerabil”, iar caracteristicile și dezvoltarea sa în timp sunt studiate în detaliu de Janet, atât la omul normal, cât și la bolnav. Universalitatea refugiului în reverie, subliniată de acești doi autori
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
1898/1990) face aceeași constatare: „Reveria interioară și continuă joacă la mulți oameni un rol considerabil”, iar caracteristicile și dezvoltarea sa în timp sunt studiate în detaliu de Janet, atât la omul normal, cât și la bolnav. Universalitatea refugiului în reverie, subliniată de acești doi autori pornind de la experiența lor clinică, a fost confirmată de Vaillant (1977). Studiind frecvența mecanismelor de apărare și evoluția lor în funcție de vârstă, el notează că acest mecanism - atât la copii, cât și la adulți - se situează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că acest mecanism - atât la copii, cât și la adulți - se situează pe locul al doilea, imediat după activism, și cu mult în fața unor mecanisme mai adaptate, cum sunt altruismul, sublimarea, anticiparea și umorul (în Amiel-Lebigre și Gognalons-Nicolet, 1993). Că reveria este un refugiu e lucru cert. Dar oare e numai atât și nimic mai mult? Da, răspunde Freud (1908b/1985), care afirmă că omul fericit nu cade niciodată în reverie. Bachelard (1960) adoptă o poziție diametral opusă. „Cui vrea să
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sublimarea, anticiparea și umorul (în Amiel-Lebigre și Gognalons-Nicolet, 1993). Că reveria este un refugiu e lucru cert. Dar oare e numai atât și nimic mai mult? Da, răspunde Freud (1908b/1985), care afirmă că omul fericit nu cade niciodată în reverie. Bachelard (1960) adoptă o poziție diametral opusă. „Cui vrea să viseze frumos, trebuie să-i spuneți: Începeți prin a fi fericit».” Asemenea lui Freud, Sartre (1940/1986) insistă asupra faptului că reveria este un compromis. În opinia lui, există o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
afirmă că omul fericit nu cade niciodată în reverie. Bachelard (1960) adoptă o poziție diametral opusă. „Cui vrea să viseze frumos, trebuie să-i spuneți: Începeți prin a fi fericit».” Asemenea lui Freud, Sartre (1940/1986) insistă asupra faptului că reveria este un compromis. În opinia lui, există o „sărăcie esențială” a obiectului ireal, care este menținut în viață în mod artificial, dar nu poate împlini dorințele subiectului, întrucât poate dispărea în orice moment. Datorită lui putem „simula” satisfacerea dorințelor, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
există o „sărăcie esențială” a obiectului ireal, care este menținut în viață în mod artificial, dar nu poate împlini dorințele subiectului, întrucât poate dispărea în orice moment. Datorită lui putem „simula” satisfacerea dorințelor, dar această satisfacere este doar mimată. Prin reverie putem încerca să regăsim o fericire trecută, dar efortul este inutil, căci trecutul nu poate fi retrăit. Lagache (1963a/1984), care are totuși păreri pozitive despre reverie, admite că satisfacția pe care ea o aduce poate „să se amestece cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Datorită lui putem „simula” satisfacerea dorințelor, dar această satisfacere este doar mimată. Prin reverie putem încerca să regăsim o fericire trecută, dar efortul este inutil, căci trecutul nu poate fi retrăit. Lagache (1963a/1984), care are totuși păreri pozitive despre reverie, admite că satisfacția pe care ea o aduce poate „să se amestece cu decepția”. Opinia lui Bachelard (1960), „mare visător de cuvinte”, după cum spune el însuși, este cu totul diferită. Deși admite că una dintre funcțiile reveriei este de a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]