2,564 matches
-
mare parte a punții situate în fața canalului. Ripley dădu din cap când se aflară în poziție. Fața-i lucea de sudoare. Respiră adânc și puse jos detectorul. Cu mâna liberă, prinse mânerul tambuchiului. Era rece și lipicios pe palma udă. Rezemându-se pe peretele opus al coridorului, orientă tubul spre gura căscată și apăsă pe trăgaci, Un urlet foarte ascuțit sfâșie tăcerea. O mică creatură, cu ghearele scoase, țâșni de sus. Căzu exact în mijlocul plasei, pe care cei doi ingineri săriră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că toate alimentele stocate la bordul lui Nostromo erau artificiale și de compoziție omogenă, osemintele ce le-ar putea descoperi ar aparține neapărat entității. Dar oseminte ― ioc. Ripley și Lambert, în mod evident ușurate, erau cât pe-aci să se rezeme de un perete încă fierbinte când își amintiră brusc că ar fi mai bine să fie prudente. ― N-am avut-o, murmură ofițerul principal. ― Dar unde-o fi atunci? îl întrebă Lambert. ― Colo sus. Se întoarseră spre Dallas care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
înapoi și, gata să se prăbușească, porni bâjbâind spre coridorul B. Pierdu câteva minute bune până să localizeze panoul. Ripley pierdea treptat legătura cu realitatea. Cu ultimele apăsă pe clapă. Ușa nu se deschise. Văzu că nu acționase comanda bună. Rezemată de perete, cu picioarele tremurând istovite, mai făcu o încercare, cu plămânii aproape goliți de aer. În hubloul ușii apăru o figură. Era distorsionată, umflată și totuși, vag familiară. Ripley parcă o cunoscuse cu mult timp în urmă. Cineva, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
perete pentru a se putea urmări o emisiune, dar cine poate auzi ce se spune, deoarece convorbirile duse între cei prezenți estompează vocea de la televizor. Dimache are în față o halbă de bere. Stă cu coatele pe masă și-și reazemă capul și fața între palme, precum știm că se află poziția gânditorului de la Hamangia. E cufundat ca într-o meditație yoghinică. Nu-și mișcă privirea în jur, privește doar în halbă ca și cum ar avea în față ceașca de cafea și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
trecut pe cărare și a auzit urletul de jale al câinelui, ca un bocet, dar nu a lui Medor, care murise cu ceva timp în urmă. Omul a intrat în curte și l-a văzut pe Pustnic pe prispa casei, rezemat cu capul de perete. Nu mai sufla în barba lui de călugăr. Alături avea fluierul și flautul cu care, înainte de a pleca din lumea aceasta, mai cântase o doină sau o melodie tânguitoare la flaut, ca un rămas bun de la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
el. Ai mei râdeau, deci nu dădeau importanță ce le spuneam. Nici ei nu l-ar fi vrut de ginere, fiindcă e un flăcău cam respingător la vedere, închis în sine. Și la hore în sat stă mai întotdeauna deoparte, rezemând gardul, cum se glumește uneori despre cineva care nu participă la petrecere. Astăzi, când mă îndreptam spre stația de autobuz, mi-a aținut calea. M-a prins de mână, oprindu-mă. Apoi cu o voce dură, amenințătoare, mi-a spus
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
L-am întins pe pat cu fața în jos, am alergat și am luat o funie ce era agățată pe gard, în apropiere, l-am legat de pat și l-am luat la mărunțit cu un băț gros care era rezemat de plita de bucătărie. Cum era cu fața în jos, am început să-l bat de la picioare spre cap și el a început să urle cât îl țineau bojocii. Mama și bunica, când l-au auzit urlând și văzându-mă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pun temeliile României întregite, marile reforme agrare votate de Constituanta Regatului și de Sfatul Țării din Basarabia trebuie îndeplinite fără întârziere. Numai astfel se va face țărănimii dreptatea ce i s-a făgăduit și ce i se cuvine. Numai astfel, rezemate pe un popor înstărit și mulțumit de soarta lui, unitatea națională va putea să dea roadele ei binefăcătoare”. Într-un articol, publicat în 1940, sovieticii au atacat dur actul Sfatului Țării din 27 martie/10 decembrie 1918, prin care adunarea
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
c'est ça", privindu-ne apoi extraordinar de satisfăcut. Lucien s-a rugat să-i fie îngăduit să privească mai de aproape costumul Maitreyiei, bijuteriile și ornamentele, și inginerul a acceptat cu humor, aducîndu-și fata de mână, căci Maitreyi se rezemase de fereastră, cu buza de jos tremurând și cu șalul căzîndu-i pe frunte. A fost o scenă neasemuită acel examen al veștmintelor, acea cântărire în mâini a bijuteriilor, urmată de exclamații și entuziasm, de întrebări și răspunsuri transcrise stenografie de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plasă de argint-viu, tremuram, aveam răsuflarea fierbinte, amețeam de câte ori trebuia să mă ridic de pe scaun și priveam în gol, fără voință, fără timp. Feciorul îmi aducea pe măsuță sticla de whisky și butelia cu soda, și beam rar, cu bărbia rezemată pe piept, în pijama, întins moale pe chaise-longue-ul portativ, până ce simțeam o căldură blândă dezmorțindu-mi trupul și, atunci, săream în sus, îmi strângeam tâmplele, mă îmbrăcam și plecam să mă plimb prin ploaie. Respirând văzduhul acela cu picături pulverizate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a spus (primele ei cuvinte neoficiale): ― În țara dumneavoastră trebuie să fie foarte frig. De aceea sunteți albi... A pronunțat cuvântul "alb" cu oarecare invidie și melancolie, uitîndu-și fără voie câteva clipe mai mult privirea pe brațul meu, așa cum se rezemase de masă, jumătate goi în bluza de lucru. Am fost și surprins, și încîntat ghicind invidia aceasta, dar zadarnic încercam să continuu conversația. Maitreyi și-a sfârșit ceaiul ascultîndu-ne, pe mine și pe inginer, și aprobîndu-mă de câte ori o întrebam direct
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Mă plimb destul când mă întorc de la lucru. ― Vă distrați mult mai bine acolo, în Wellesley Street, vorbi ea, zâmbind. Apoi, parcă și-ar fi amintit ceva, se în-dreptă către verandă. Mă duc să văd dacă au venit scrisori. Rămăsei rezemat de ușă, așteptînd-o. Fredona un cântec fără melodie, așa cum auzeam serile, înainte de a adormi, din odaia ei. Știam că sus, cu ferestrele în în ulicioara ce străbate maidanul și cu o ușă în balconul bine înveșmîntat în glicine cu floare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de schimbată se vede lumea de pe acoperișul unei case, cât de liniștită apare cetatea, cât de verde e cartierul nostru. Treceam în fiecare zi pe lângă arborii din Bhowanipore, dar niciodată n-aș fi crezut că sunt atât de mulți. Mă rezemai de parapet și privii în jos, in curte. Îmi amintii ziua când am zărit-o pe Maitreyi trîntîtă pe trepte și râzând. Mi se părea c-au trecut ani de-atunci. Trecuseră ani și de când Maitreyi venise să mă întrebe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
am lăsat în voia gândurilor. Nu știu ce îndoieli m-au străbătut atunci, căci m-am ridicat după câteva minute, am redeschis jurnalul și ani adăugat: "Poate mă înșel...". Seara am lucrat cu inginerul în biroul lui. Înainte de a ne despărți, își rezemă mâna de umărul meu și-mi spuse: ― Soția mea ține foarte mult la d-ta, Allan. Vreau să te simți aici ca la d-ta acasă. Poți circula în voie prin toate odăile. Noi nu suntem ortodocși și nu avem
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
foarte mult lui Tagore, adaogă, observîndu-mă. ― Da? (Mă prefăcui cât mai indiferent.) Când coboram scările, o întîlnii pe Maitreyi ieșind din bibliotecă. ― Nu știam că ești poetă, vorbii cu un ton pe care îi voiam ironic. Se roși și se rezemă de zid. Începea să mă supere sensibilitatea aceasta bolnăvicioasă. ― La urma urmelor, nu e nimic rău dacă scrii versuri, adăogai. Totul e să le scrii frumoase. ― De unde știți că nu sunt frumoase? mă întrebă jucîndu-se cu volumul pe care îl
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ca el. Când ești bă-trîn, iubești mai mult și suferi mai puțin. Apoi se rușină de cele spuse și făcu un gest de fugă. Se opri și se controlă, căci mă privise și înțelese probabil cât eram de stânjenit, acolo, rezemat de scară și neștiind cum trebuie să mă port cu ea. ― Mama a fost foarte supărată: a cetit într-o carte că fn Europa se servește supă în fiecare seară. La noi n-ați avut niciodată supă, de aceea ați
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
totuși s-o păstrez (sau cam așa ceva; spusei în orice caz o stupiditate, care se voia- misterioasă și oarecum sentimentală). O luă tremurând în mână, o privi puțin și apoi începu să râdă, cu atâta poftă, încît trebui să se rezeme de ușă. ― Asta nu e floarea mea, spuse ea, foarte fericită. Probabil pălii puțin, căci mă privea biruitoare. ― Cum îți vine să spui asta? mă prefăcui eu indignat. ― Floarea aceea avea, împletit, un fir din părul meu... Mă privi încă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în amintirea etc". Acel "etc." a intrigat-o. Pe exemplarul ei scrise doar atîta: "Prietenului". ― Și dacă această carte e furată de cineva? ― Ce are a face, și acela poate să-mi fie prieten. Se așeză pe rogojină, cu bărbia rezemată de genunchi, și mă privi o clipă cum îmi beam ceaiul. Se înserase bine. Jos, în stradă, se aprinsese felinarul, și umbra cocotierului crescuse ciudat de mare și de albastră. Mă întrebam ce vor fi făcut celelalte suflete din această
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Maitreyi, cu Khokha și cu Lilu sus pe terasă. Așteptam seara întinși pe covoare, vorbind rar și căutîndu-ne fiecare cea mai comodă poziție, cu perna sub cap. Eu venisem în sandale și-mi jucau picioarele în aer, încercînd să le rezem decent și oarecum întîmplător de parapet. Învățasem în aceste ultime luni un întreg ceremonial al picioarelor; știam, de pildă, că de câte ori lovesc pe cineva, fără voie, trebuie să mă plec și să-i ating cu mâna dreaptă piciorul; că niciodată
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe cineva, fără voie, trebuie să mă plec și să-i ating cu mâna dreaptă piciorul; că niciodată nu trebuie să schițez, nici în glumă, gestul lovirii cu piciorul în cineva, și alte multele. De aceea ezitam înainte de a mă rezema comod de parapet. Auzii atunci pe Lilu vorbind ceva în șoaptă Maîtreyiei. ― Spune că ai un picior foarte frumos, un picior alb, de alabastru, mă lămuri Maitreyi, fără să-și poată ascunde o privire de neînțeleasă invidie și necaz. Roșii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sărutam, plângeam. Îi făceam versuri, fără să le scriu, i le spuneam numai lui; cine altul m-ar fi înțeles? Și când mă mângâia el, cu frunzele pe obraz, simțeam o fericire atât de dulce, încît îmi pierdeam răsuflarea. Mă rezemam de trunchiul lui, ca să nu cad. Fugeam noaptea din odaie, goală, și mă urcam în pomul meu; nu puteam dormi singură. Plângeam sus, între frunze, până ce se apropia ziua, și începeam să tremur. O dată era să mă prindă mama, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
voința și-ți înduioșau sufletul, și atunci asista întreaga casă, cu inginerul trântit pe un chaise-longue, cu perna sub cap și cu ochelarii negri, iar femeile, cu Mantu, cu Khokha și cu mine așezați pe jos, ascultând cântecul cu capul rezemat în palmă. Atunci am văzut eu minunea aceea, emoția care i-a covârșit pe toți într-atît, încît însuși inginerul plângea cu lacrimi rare, iar Maitreyi își ascunsese capul în șal și suspina. M-am răzvrătit împotriva acestei pătimiri, care violenta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
putea izbucni din ceas în ceas îi primejduia vederea. De aceea mă temeam să nu ne trădăm prea devreme, căci Maitreyi venea la mine, noaptea, când ceilalți încă nu adormiseră bine, iar în odaia lui Chabù îmi strângea brațul, își rezema trupul de umărul meu, îmi săruta mâna, și toate acestea puteau fi observate în orice moment. De altfel, Khokha ne surprinsese îmbrățișați de câteva ori, iar Lilu și Mantu bănuiau foarte mult iubirea noastră, deși nici pe departe faptul că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așteptat Chatterji, autorul lui Srikantha, și dansatorul Uday Shankar, pe a cărui frumusețe de zeu și fascinant ritm eu fusesem multă vreme gelos, căci la un festival de al lui, în august, Maitreyi mă uitase cu desăvârșire și-l privea rezemată cu brațele de balcon, robită, halucinată. Câteva zile după aceea nu vorbise decât de el și ținuse numaidecât să-l cunoască, să "învețe", spunea ea, "taina dansului". Tot atunci trebuia să vină și redacția revistei Prabuddha Bharatta, printre care Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să aibă un fiu, alături de cele două fete, nu m-am mai putut stăpâni și am căzut la picioarele ei, îmbrățișîndu-i-le, plângând. ― Iartă-mă, mamă, nu mă lăsa să plec de aici! izbucnii eu, iartă-mă, iartă-mă... Lilu plângea rezemată de ușă. D-na Sen n-a făcut o singură mișcare de mângâiere, ci a rămas dreaptă și zâmbitoare cât timp eu m-am zbătut la picioarele ei. Am simțit gheața aceasta și m-am ridicat, ștergîndu-mi ochii, suspinând. ― Ia
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]