15,441 matches
-
cu antidepresive, terapie cognitivă timp de șaisprezece săptămâni cu menținerea terapiei cognitive, antidepresive timp de șaisprezece săptămâni înlocuite cu TCC în continuarea studiului. Nu s-a constatat diferențe între cele trei tratamente în ceea ce privește numărul recăderilor/recidivelor. In ceea ce privește simptomele reziduale și recidivele la unii pacienți tratați cu antidepresive, Fava și al. au împărțit aleatoriu în două grupuri 40 de pacienți care fuseseră tratați cu succes cu ajutorul antidepresivelor, după un sevraj progresiv medicamentos. Primul grup era tratat prin TCC, cel de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cu ajutorul antidepresivelor, după un sevraj progresiv medicamentos. Primul grup era tratat prin TCC, cel de al doilea urma o psihoterapie de susținere. Rezultatele au demonstrat că, după doi ani, TCC avea o eficiență superioară psihoterapiei de susținere în ceea ce privește reducerea simptomelor reziduale. Recidivele au fost constatate doar la un procent de 25% în cadrul grupului tratat prin TCC, contra unui procent de 80% din grupul celălalt. După o perioadă de șase ani de supraveghere medicală, s-a constatat că un procent de 50
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
supravegheați timp de un an. Ei primeau antidepresive în mod continuu, pe tot parcursul experimentului. Rezultatele au arătat faptul că adăugarea secvențială a terapiei cognitive reducea procentul de recăderi în cazul depresiei majore acute cât și în cel al simptomelor reziduale. Intr-un studiu controlat și aleator al lui Bockting și al., eficiența tratamentului prin TCC asupra prevenirii recăderilor/recidivelor a fost evaluată pe o perioadă de doi ani într-un grup de pacienți care prezentau o depresie recurentă. 187 de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
episoadelor depresive, maniacale, hipomaniace sau mixte cât și a spitalizării și a absențelor de la serviciu, și de a preveni actele suicidare. Ele vizează, de asemenea, ameliorarea activității interpersonale și sociale între episoade, însușirea de cunoștințe pentru a face față simptomelor reziduale subsindromatice și alterărilor în ceea ce privește activitatea pacientului și ameliorarea stării de bine și a calității vieții. Pentru a atinge aceste scopuri, programele încearcă, în special, să ajute pacienții să amplifice observarea terapeutică, să evite abuzul de alcool și de droguri, să
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
tulburării bipolare și în depresiile majore de intensitate severă, farmacoterapia este indispensabilă și constituie, din oficiu, tratamentul inițial. In aceste cazuri, TCC este un tratament complementar, care nu este orientat spre patologia acută ci spre managementul cronicității (reabilitare, adeziune, simptome reziduale, calitatea vieții, prevenirea recăderilor). In cazul unor alte tulburări, în special în anorexia mentală, dependența de alcool și personalitatea bordeline, tratamentul prin TCC, în aceeași măsură ca și farmacoterapia, au o eficiență moderată sau limitată la unele simptome. In ceea ce
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prevenire a recăderii: terapia centrată pe scheme. In practică, numeroși pacienți își întrerup terapia atunci când depresia s-a ameliorat, deci nu parcurg și această a doua fază. Drept consecință, numeroși pacienți vin la consultație acuzând stări de indispoziție depresivă fluctuante, reziduale sau nu unei depresii anterioare, deci intră în terapie cognitivă direct în această a doua fază. In acest al doilea modul, pacientul și terapeutul descoperă împreună principalele scheme, originea lor probabilă, consecința acestora asupra istoriei trecute și prezente a subiectului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
facă. Dar ne așteptăm, dată fiind o asumpție rezonabilă cu privire la natura umană, ca per total să avem mai mulți conducători neatenți cu asigurare decât fără. Făcând controlul pentru efectul celorlalte variabile care ar putea interveni cu un grad moderat de variație reziduală, putem exprima cu relativă siguranță o relație cvasi-cauzală în formă nomologică. Multe depind însă, desigur, de presupunerile referitoare la natura umană determinate de premisa practică. În explicația cvasi-cauzală trebuie să identificăm situațiile cu care se confruntă indivizii într-o situație
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
astfel ca să permită codificarea observațiilor și recunoașterea variațiilor. Cercetarea descriptivă a deținut întotdeauna un loc important în științele sociale academice. Gosta Esping-Anderson a clasificat în mod eficient statele cu asistență socială în: state de tip universalist, de tip reciproc și rezidual.1 Morris Fiorina a demonstrat longevitatea crescândă a carierelor politice în Congresul Statelor Unite și declinul competitivității la nivelul alegerilor districtuale pentru pozițiile politice.2 Organizația World Audit a întocmit în anul 2003 două liste exhaustive de indici, unul pentru democrația
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
a fi sistematic raportată la X și astfel explicată de X, și într-o alta ce se presupune a fi întâmplătoare față de X și neexplicată de către acesta. Volumul variației lui Y ce poate fi explicată de X, raportat la variația reziduală a lui Y neexplicată de X, va fi diferit în funcție de puterea influenței cauzale a lui X asupra lui Y. De exemplu, se poate anticipa că nivelul de școlarizare (ca variabilă independentă) va avea un efect parțial asupra convingerilor politice (ca
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
dependente, care să reprezinte efectul cauzal presupus. Aceste valori ale lui ⎧ (adică ⎧i) sunt sistematice pentru valorile luate de X. O parte din variația observată la Y (Yi-) este captată de dependența cauzală de X, dar nu neapărat toată. Variația reziduală (Yi-⎧i) este distribuită aleatoriu în jurul dreptei de regresie și reprezintă astfel o variație nesistematică la nivelul lui Y față de X. Când se estimează tendința centrală a dreptei de regresie pentru orice set de date bivariate, se poate evalua gradul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
variație nesistematică la nivelul lui Y față de X. Când se estimează tendința centrală a dreptei de regresie pentru orice set de date bivariate, se poate evalua gradul de potrivire pentru oricare observație singulară identificată. Cu cât este mai mare partea reziduală, cu atât mai diferit este acest caz față de aspectul general; cu cât este partea reziduală mai mică, cu atât acesta corespunde mai mult cu modelul tipic. Dacă explicația privind cauzalitatea este corectă, valorile prevăzute pentru Y, calculate din covariația lui
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de regresie pentru orice set de date bivariate, se poate evalua gradul de potrivire pentru oricare observație singulară identificată. Cu cât este mai mare partea reziduală, cu atât mai diferit este acest caz față de aspectul general; cu cât este partea reziduală mai mică, cu atât acesta corespunde mai mult cu modelul tipic. Dacă explicația privind cauzalitatea este corectă, valorile prevăzute pentru Y, calculate din covariația lui Y dependentă de X trebuie să se dovedească în general a fi anticipatori superiori în comparație cu
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
lui Y, media sa. Instabilitatea sumei valorilor observate (Yi) în jurul lui ⎧ trebuie să fie mai mică decât instabilitatea sumei valorilor observate din jurul lui, indicându-se astfel puterea explicativă a afirmației cauzale. Cu cât este mai mic volumul total al variației reziduale față de variația totală în Y luat de sine stătător, cu atât este mai puternică relația, altfel spus, cu atât mai mult tendința centrală de regresie servește drept indicator util pentru valorile observate din eșantion. În cazul unei puteri mai mari
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
unei inferențe iluzorii trebuie să facem controlul pentru influențele cauzale din exterior. Testarea pretinde ca variațiile aparente de la nivelul observațiilor selectate să fie exacte și reprezentative și presupune ca aceste variații să fie descrise în raport cu tiparele sistematice și cu erorile reziduale din date. Primul aspect este reprezentat de către tendința centrală calculată, iar cel de-al doilea de către coeficientul de putere. Dar testarea necesită, totodată, emiterea unor afirmații cu privire la certitudinea că relațiile observate nu sunt nici consecința unui accident de eșantionare și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
specifice relației „Y covariază cu X, în funcție de X”. De asemenea, am prezentat puterea explicativă a tendinței centrale observate respective în forma R2 - proporția de variație totală din jurul mediei lui Y care este redus prin substituția lui ⎧, considerând restul ca variație reziduală ce urmează a fi explicată ulterior. Aceste descrieri se bazează pe două premise critice: în primul rând - ipoteza cauzală propusă care leagă variabila dependentă de cea independentă trebuie să fie considerată adevărată și, în al doilea rând, că relația funcțională
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
lui ⎧, (adică Yi - ⎧), pe care o ridicăm la pătrat pentru ca să nu avem un rezultat zero. Se împarte apoi cu numărul disponibil de grade de libertate (n-1 pentru tendința centrală de regresie bivariată, și astfel n-2 pentru partea sa reziduală) pentru a obține pătratul variației reziduale medii a lui ⎧. Acesta se împarte la suma variației lui X ridicată la pătrat (deoarece ipoteza consideră pe Y dependent de X) și apoi se extrage rădăcina pătrată, pentru a se compensa ridicarea la
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ridicăm la pătrat pentru ca să nu avem un rezultat zero. Se împarte apoi cu numărul disponibil de grade de libertate (n-1 pentru tendința centrală de regresie bivariată, și astfel n-2 pentru partea sa reziduală) pentru a obține pătratul variației reziduale medii a lui ⎧. Acesta se împarte la suma variației lui X ridicată la pătrat (deoarece ipoteza consideră pe Y dependent de X) și apoi se extrage rădăcina pătrată, pentru a se compensa ridicarea la pătrat precedentă. (Aceste date ne sunt
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
explicată de către X2 (X12), și partea care rămâne neexplicată (u). În mod similar, efectuăm regresia lui X2 la nivelul lui Y, identificând partea din variație care este explicată de X2 (XY2), și partea care rămâne neexplicată (v). Cei doi coeficienți reziduali, u și v, reprezintă variabila independentă ipotetică și variabila dependentă care există în mod separat de orice influență cauzală directă din partea variabilei de control. Un cvasi-experiment care folosește variabile de control se bazează pe un „coeficient de pantă parțial” (b1
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
și variabila dependentă care există în mod separat de orice influență cauzală directă din partea variabilei de control. Un cvasi-experiment care folosește variabile de control se bazează pe un „coeficient de pantă parțial” (b1) care rezultă din regresia acestor doi factori reziduali. Adică, b1 se calculează ca sumă a covariației lui u și v, împărțită la suma variației din u, ridicată la pătrat. b1 = S(u)(v)/S(u)2 = S(X1 - X12)(Y - XY2)/S(X1 - X12)2 Rezultatul pentru numărul
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
pentru variabilele dependente care nu sunt continue, și au scopul de a preciza dacă o schimbare în X produce un rezultat care să îl deplaseze pe Y de la o extremă a curbei de tip S la cealaltă. În sfârșit, factorii reziduali din analiză trebuie să aibă suma zero și să fie distribuiți aleatoriu în jurul tendinței centrale. Trebuie să examinăm întotdeauna forma graficului datelor observate și să căutăm aranjamente neobișnuite. S-ar putea să fie vizibil faptul că relația dintre X și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
ar putea să fie vizibil faptul că relația dintre X și Y nu este de formă liniară, sau că există efecte non-aditive între variabile, ceea ce ne-ar obliga să ne regândim modelul. Mai problematică însă este situația în care factorii reziduali dintr-o regresie liniară corect conceptualizată apar cu un tipar nealeatoriu. Aceștia ar putea să nu aibă o variație constantă (cunoscută și sub numele de heteroscedasticitate, având de exemplu tendința să crească sau să descrească odată cu valorile lui X). De
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
apar cu un tipar nealeatoriu. Aceștia ar putea să nu aibă o variație constantă (cunoscută și sub numele de heteroscedasticitate, având de exemplu tendința să crească sau să descrească odată cu valorile lui X). De asemenea, s-ar putea ca factorii reziduali să nu fie autonomi unul față de celălalt, situație cunoscută sub numele de autocorelare, situație în care scorurile reziduale de la valorile precedente ale lui X pot fi folosite pentru a prezice scorurile reziduale de la valorile ulterioare ale lui X. Încălcările grave
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de heteroscedasticitate, având de exemplu tendința să crească sau să descrească odată cu valorile lui X). De asemenea, s-ar putea ca factorii reziduali să nu fie autonomi unul față de celălalt, situație cunoscută sub numele de autocorelare, situație în care scorurile reziduale de la valorile precedente ale lui X pot fi folosite pentru a prezice scorurile reziduale de la valorile ulterioare ale lui X. Încălcările grave ale normelor conform cărora factorii reziduali trebuie să fie distribuiți aleatoriu nu distorsionează constatările, dar pot afecta eficiența
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
X). De asemenea, s-ar putea ca factorii reziduali să nu fie autonomi unul față de celălalt, situație cunoscută sub numele de autocorelare, situație în care scorurile reziduale de la valorile precedente ale lui X pot fi folosite pentru a prezice scorurile reziduale de la valorile ulterioare ale lui X. Încălcările grave ale normelor conform cărora factorii reziduali trebuie să fie distribuiți aleatoriu nu distorsionează constatările, dar pot afecta eficiența, furnizând indicatori necorespunzători pentru inferențele din testarea semnificației. Există mai multe tehnici care pot
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
față de celălalt, situație cunoscută sub numele de autocorelare, situație în care scorurile reziduale de la valorile precedente ale lui X pot fi folosite pentru a prezice scorurile reziduale de la valorile ulterioare ale lui X. Încălcările grave ale normelor conform cărora factorii reziduali trebuie să fie distribuiți aleatoriu nu distorsionează constatările, dar pot afecta eficiența, furnizând indicatori necorespunzători pentru inferențele din testarea semnificației. Există mai multe tehnici care pot corecta astfel de încălcări, cum ar fi transformările logaritmice, sau transformările first-difference variable, precum și
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]