15,122 matches
-
ambasade au eșuat. Nimeni nu-mi poate spune nimic și, din păcate sufletul meu de mamă Îmi spune că el nu mai trăiește. Pensia amărâtă a mamei și salariul infim pe care mi-l dă patronul, abia ne-ajung să rezistăm de pe-o zi la alta. Și tu porți o dramă În suflet, citesc pe chipul tău o durere care te macină, nu sunt oarbă să nu văd. Probabil că știi carte multă, se vede după cum vorbești, ești altfel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de artă, i-a Încredințat lui, cel mai netalentat elev pe care l-a avut vreodată, fiul prietenilor ei, această... comoară blestemată. E adevărat, băiatul nu avea talent la muzică, dar perseverența profesoarei și insistența părinților l-au făcut să reziste câțiva ani În fața pianului și, chiar să aibă câteva succese locale. După ce traversezi o duzină de pubele urât mirositoare, și intri În semiobscuritatea holului, chemi liftul și urci În el. Un lift vechi, de pe vremea lui Carol al doilea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ei să arate ca fața unui clovn. Se simțea bine, băuse mult și costumul lui de haine, gri-fer, era pătat cu stropi de vin roșu. Dar nu-i păsa. Era nesățios când era vorba de femei. Pur și simplu nu rezista. Îl atrăgeau mai ales cele vulgare, culese de prin locuri promiscui, care-n final Îl tapau de bani. În el existau cele două extreme: aristocratul perfect, cultivat, rece, rezervat și lucid și bărbatul depravat, dispus pentru orice plăcere ieftină, carnală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ar mai putea să mai asculte cu atâta bucurie, ficțiunile mele? Îți spun eu: nimeni.,, O voce ,,S-ar putea să ai dreptate, dar nu te da bătut! Ești Încă În putere și, dacă scrisul Îți dă curaj să mai reziști, rezistă. A venit vremea să te cureți de gunoaiele și de glodul În care trăiești. N-ai vrea să respiri și alt aer? Să fii, de exemplu paznic la o vilă de lux. Ai timp pentru scris și citit, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai putea să mai asculte cu atâta bucurie, ficțiunile mele? Îți spun eu: nimeni.,, O voce ,,S-ar putea să ai dreptate, dar nu te da bătut! Ești Încă În putere și, dacă scrisul Îți dă curaj să mai reziști, rezistă. A venit vremea să te cureți de gunoaiele și de glodul În care trăiești. N-ai vrea să respiri și alt aer? Să fii, de exemplu paznic la o vilă de lux. Ai timp pentru scris și citit, cât poftești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
frânge oasele. Bruta, Încerca să-l sodomizeze și se năpustise asupra lui cu pantalonii În vine, căutând cu disperare să-i sfâșie hainele. Înjura, blestema, și-l lovea cu pumnii lui grei peste cap, cu o furie Înspăimântătoare. Antoniu a rezistat loviturilor, și s-a luptat ca un sălbatic, cu o forță de care nu s-ar fi crezut În stare. Vagabondase printre declasați, perverși, bețivi, dormise laolaltă cu ei sau În preajma lor, dar niciodată nu fusese agresat sexual. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerul liber. Și-a amintit că citise Într-un ziar un reportaj cu cei care se adăpostesc În cavouri, ca ultimă șansă de supraviețuire. Lumânăreasa cimitirului s.a Îndurat să-l ,,repartizeze,, o ,,locuință,, părăsită. Nu știe Însă, dacă va rezista frigului.. Octombrie e o lună capricioasă, iarna se apropie pe nesimțite și cavourile au pereții reci, ca și morții care le populează. A trebuit să fugă pentru totdeauna din ghetou, fiindcă bruta, odată revenit la viață, l-ar fi omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
uzat. Douăzeci și opt Ți-a intrat În cap că ai scris o carte? Tânăra redactoră, Îl privește batjocoritor, trăgând dintr-o țigară, și suflând fumul spre Antoniu cu toată puterea. Deși fumul de la țigara ei, Îi provoacă greață și Îl Îneacă, rezistă eroic, asemeni unui ostaș aflat Într-o misiune de luptă, sub tirul artileriei. -Dumneata nu mai ești tânăr, ca să-ți intre În cap că vei putea deveni scriitor. Au apărut generațiile noi care or să te halească, or să re
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
în ochi timp de câteva minute. Această privire lungă, calmă, ca o hrană pentru suflet, era o experiență pe care n-o mai trăisem cu nici o altă femeie. Eu și Antonia nu ne priveam așa niciodată. Antonia nu ar fi rezistat pentru mult timp unei astfel de priviri: caldă, posesivă și cochetă, Antonia nu s-ar fi expus astfel. — Crăiasa Apelor, am rostit în cele din urmă. — Prinț al Neguțătorilor. — Mă iubești? — La nebunie. Tu mă iubești? — Pentru vecie. Nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
nu semăna cu altele, o durere nu foarte intensă, dar persistentă. Ne pierduserăm inocența, iar reconstrucția relației noastre, care ar fi trebuit să se petreacă atunci, fusese mereu amânată, parțial din cauza lașității mele și parțial din cauza felului taciturn în care rezista Georgie. În timpul episodului cu copilul făcusem unele comentarii extravagante referitoare la dorința mea de a-mi lega soarta definitiv de a ei. Aceste comentarii rămăseseră fără urmări, dar ele stăruiau între noi ca un text ce trebuia cândva revizuit, ratificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atât de mult. Spunând aceste cuvinte, o podidi plânsul din nou și-și acoperi fața cu batista. — Te-am iubit foarte mult, am răspuns, te iubesc foarte mult. Dar am iubit-o și pe Georgie. Am simțit că nu mai rezist mult. Și încă o iubești, spuse Palmer. Și încă o iubesc, am răspuns. — Îți spun foarte sincer că nu-nțeleg cum ai putut face asta, interveni Antonia. O indignare rațională o împiedica să izbucnească din nou în plâns. — Pentru numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sus și pentru asta te iubim, zise Palmer. Ai ajuns pe culme. Asta înseamnă că urmează coborârea pe partea cealaltă, am spus. — Poate ai ajuns pe un platou înalt, spuse Antonia. Platourile sunt zone locuite. — Numai de către cei ce pot rezista la mare înălțime, am zis. Am ridicat paharul spre ei și am băut vinul. Era rece și amărui. Trupul gol al lui Palmer, acoperit doar cu halatul de mătase, mă tulbura. — Antonia mi-a povestit discuția voastră de astăzi, rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Era inevitabil să ajung să „deschid” o discuție cu Georgie; totuși îmi displăcea profund atât momentul cât și maniera în care trebuia să abordez acest subiect și uneori mă întrebam dacă dragostea mea pentru Georgie era destul de puternică pentru a rezista la presiunea mizeriei și haosului în care mă zbăteam acum. Totuși, când o găsisem în compania lui Alexander, simțul posesiei se trezise brusc și agresiv: un simț al posesiei ce dăinuia acum în mine ca un resentiment dureros. Ciudat era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la fel de dureros. Un lucru pe care-l înțelesesem în ultimele câteva zile era acela că mă aflam foarte departe de a-mi fi deslușit gândurile și sentimentele privitoare la soția mea. Faptul că-mi căutasem imediat un mod de a rezista, de a acționa în fața situației date nu făcuse, îmi dădeam acum seama, decât să amâne momentul unei evaluări mai drastice și mai îngrozitoare a ceea ce se întâmplase. Am constatat în primul rând că nu mă ostenisem câtuși de puțin să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
foarte recunoscător și că speră că nu te-a făcut să suferi, că și-ar fi dorit ca totul să meargă bine. S-a arătat destul de tare. A mai adăugat că-ți respectă hotărârea și că relația nu ar fi rezistat în timp. Dar că a fost o încercare minunată și că nu regretă nimic din ce a fost. Trecuserăm prin acest episod de câteva ori. — Mă întreb ce mă face să cred că mă minți, spuse Antonia. Luam micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
poate că imaginația Îmi juca feste? Eram cât p-aci să izbucnesc În râs, dându-mi seama de un lucru cât se poate de evident: Dora se Întorsese În vârful degetelor, cu pantofii În mână, ca să vadă cât aveam să rezist fără să-mi Încalc promisiunea! Mi-am Încleștat pumnii și mi-am Închis ochii, reușind astfel să mai rămân calm un pic. La un moment dat Însă n-am mai putut suporta. Chiar dacă agonia aceasta excitantă era delicioasă, am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu avea picioare. Amicul meu trebuie să fi Învățat câteva trucuri de la tatăl său, cizmarul cu vocea minunată și cu perciunii zburliți, sau poate că, pur și simplu, degaja un miros specific, de Anton la care, pe termen lung, nu rezista nimeni. Chiar și colericul nostru profesor de atletică și desen, domnul Maier (frunte tot timpul transpirată, mâini agitate), Îl lăsa să vină și să plece de la ore când avea chef. Prietenul meu primea cele mai bune note, ceea ce Îi permitea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pe care nu se putea stăpâni să ni-l tot bage - din prima ei zi de lucru la Boston & Northeastern, cum că vrea să vadă și ea cum e o mâncare evreiască adevărată. Până la urmă, maică-mea n-a mai rezistat: — Bine, dom’le, adu-o - dacă e chiar așa căpiată, o să-i dau să mănânce. Să fi rămas el un pic surprins? Cine știe? În orice caz, femeii i s-a pus pe masă o mâncare evreiască. Cred că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de vreme încât până acum o fi pe jumătate mâncat de mucegai. Mă tem să nu se facă ferfeniță de la primul jet în zambilica lui Bubbles Girardi - că am rupt-o în fericire! Ca să mă asigur că balonașele astea chiar rezistă la presiune, am coborât toată săptămâna asta în pivniță și le-am umplut cu litru după litru de apă - oricât de mult m-ar costa, le folosesc de-o vreme încoace când fac laba, să văd dacă sunt rezistente în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
căcat. Am zis că n-am nimic. — Ai ochii ăia negri ca Hebe, omule, care spun totul. Tutti! — Liniștește-te, Maimuțo. — Ba tu să te liniștești. — Eu sunt liniștit. Dar hotărârea mea bărbătească de a nu-mi pierde cumpătul nu rezistă decât aproximativ un minut. — Da’ pentru Dumnezeu, îi zic, să nu-i pomenești lui Mary Lindsay de pizdă. — Ce?! Ai auzit bine. Când ajungem acolo, nu te apuca să trăncănești despre fofoloanca ta udă toată oricui intră pe ușă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
poreclit-o Miss Mini-Mariaj. A fost căsătorită cu Jamie mai puțin de trei zile, ceea ce e totuși o performanță, nu? În fine, mai vrei să-ți povestesc despre ziua divorțului? Bineînțeles, i-am răspuns eu, căci cine ar fi putut rezista? Ca să faci să treacă trei ore ca și cum ar fi doar trei secunde, nimic nu Întrece povestea vieții amoroase a unei alte fete. Am semnat actele de divorț. Cred că asta a fost acum trei săptămâni. Cel mai important lucru la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de unde știi că Monterey va fi acolo În mod sigur? l-am Întrebat. Pentru că joacă și el. Așa că ar face bine să fie acolo, ca să aibă loc meciul, replică Gerski. —Dumnezeule mare! Un jucător de polo! Super! De-abia mai rezist! exclamă Lauren, aproape explodând de entuziasm. Observând că Gerski o cerceta atent cu o privire dezaprobatoare, adăugă repede: Doar mă știi, Gerski... niciodată nu e vorba doar de afaceri pentru mine, nu? —Nu vreau să te Încurci cu cineva ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
așa e, recunoscu ea, abătută. Arăți plină de viață, să știi. Ce se Întâmplă? Ești Însărcinată? Nu! am negat eu. Se Întoarce Hunter acasă diseară. De-abia aștept să-l văd. Eram atât de Încântată de bijuterie, că nu am rezistat să nu-i povestesc lui Lauren despre ea. — Știi, aseară am găsit În computerul lui Hunter schița asta minunată de la S.J. Phillips cu un pandantiv cu ametist și cu un S din diamante În jurul lui. Este nemaipomenit de frumos. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din minți. Singurul lucru care contează ca dovadă de netăgăduit a unei activități extraconjugale este găsirea de lenjerie intimă care nu-ți aparține. Că nu ai primit o bijuterie la care te sperai... ăsta nu e un argument care să reziste În fața instanței de judecată. Poate că a uitat pur și simplu de ea. În ziua următoare, pe terasa de la L’Idéal, mă Întâlnisem cu Lauren ca să luăm prânzul. Era o zi atât de Însorită, că schiorii se dezbrăcaseră până la tricouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
știe niciodată unde merge În luna de miere. Ar trebui să fie o surpriză. —Așa e. Mă bucur că ai Încredere În mine că te duc Într-un loc drăguț. Am, iubitule, am, i-am spus, dar nu puteam să rezist să nu-l Înțep un pic pe soțul meu: Chiar și după ce tu ai contramandat ultima noastră lună de miere. Ești foarte curajoasă, zise, rupând o bucată de croasant și dându-mi-o În gură. Arăți de parcă n-ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]