2,125 matches
-
vă rog. — Ticălosul ăla mic nu-i aici. Culoarea Începu să urce pe gâtul detectivului inspector Insch. — Deschide naibii ușa În clipa asta! Clic, clac, zdrang. Ușa se crăpă. Fața care Îi privea din prag era dură și plină de riduri, cu o țigară atârnând dintr-un colț al gurii răsucite și subțiri. — V-am zis: nu-i aici. Veniți mai Încolo. Insch nu putu să Înghită și așa ceva. Îndreptându-se de spate, Își puse pe ușă toată greutatea sa considerabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de pe fața pământului. Observă că și tatăl său tăcea. Dinaintea tăcerii lor, sacerdotul poporului înfrânt și ajuns în mizerie zâmbea ușor, obosit, un zâmbet în care nu era nici măcar ură. Pe pielea lui de culoarea cretei vechi, lumina brăzda toate ridurile. Spuse că, milenii de-a rândul, acel templu se numărase printre cele mai mari din Aegyptus-ul de Sus și Aegyptus-ul de Jos. — De aici, de unde stai tu, până la khem, încăperea sacră, trebuie să numeri șase sute de pași bărbătești, mari. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se lipea de oasele lungi, subțiri ale degetelor -, arătă spre stelă și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa? Adică micul obilos, dacă nu rostesc eu rău, mica suliță. Surâse îngăduitor, dar acel surâs pe fața brăzdată de riduri izvora, poate, dintr-un sublim dispreț. — Vouă vă place să glumiți. Dar n-ați înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen, pământul și cerul, adică mintea omului care se înalță în căutarea divinității și se luminează când o întâlnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
era întinsă harta aceea faimoasă și fragilă. Îl trezi bătaia a două degete subțiri, dar puternice pe umărul drept; era bibliotecarul cel bătrân și pe jumătate orb, care, cu o expresie ironică în ochii înroșiți mărginiți de pleoapele pline de riduri, îl întrebă: — Grea învățătură, nu-i așa? Gajus se îndreptă de spate și încuviință. Iginus spuse, cu un dispreț plin de mândrie: — Gândește-te că tot ce te obosești tu să citești pe harta asta divinul Augustus a păstrat toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
atunci când se arunca vara în apa vreunui lac. Fiindcă Antonia prinsese, pe când era adolescentă, vremea domniei Cleopatrei, a celor două tragice sinucideri de la Alexandria și a triumphus-ului lui Augustus. Casa Antoniei Antonia era o doamnă superbă, fără vârstă și fără riduri, îmbrăcată într-o tunică de mătase fină, în culori fascinante, înconjurată de o curte elegantă, în comparație cu care locuința Liviei părea dezgustător de sărăcăcioasă. Când rămaseră singuri, Gajus îi spuse, îmbrățișând-o strâns: — De aproape doi ani nu știu nimic despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
clătină din cap. Chipul ei era acum minunat de liniștit, cu pielea fină, deschisă la culoare, întinsă pe pomeți, cu sprâncenele arcuite pe fruntea netedă. Părea că nu a suferit niciodată. Două verigi elegante, din aur și perle, îi acopereau ridurile fine ale gâtului. — Știu că ți-e greu, spuse, dar te rog, nu le căuta pe surorile tale, nu vorbi cu nimeni. Așteaptă. Îl mângâie; simțea că tremură de ură. Îi zise: — Ai niște ochi superbi; lasă-mă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vei construi monumentul închinat tatălui meu, Germanicus, și visului de pace pentru care și-a dat viața. Și îl vom uni cu memoria mamei și a fraților mei uciși. Imhotep își înălță chipul slab, pe care vântul deșertului săpase multe riduri, privi stânca abruptă de dincolo de lac și murmură: — Mă gândesc, Augustus, la un monument asemănător celui pe care marele Senmout l-a construit în Valea de Apus întru gloria reginei Hatshepsut. Dacă îți place, de stânca aceea voi sprijini arce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lui Tiberius ajuns la bătrânețe, cât de riscant era să trezești lăcomia aspiranților la putere. Dar răspunsul, pe care Callistus îl avea pregătit, nu veni imediat. Împăratul observă că apropierea de putere îi schimbase chipul. Slab, cu o mulțime de riduri fine sub ochi, zicea că și el doarme puțin; sărutându-i ostentativ poalele tunicii cu un gest de sclav, repeta că niciodată nu sperase să trăiască asemenea zile. „O minune teribilă“, murmura. Întotdeauna cuvintele lui dădeau dovadă de o inteligență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ochi, așteptând alte ordine. El încredință comanda legiunilor tribunului aceluia la vreo cincizeci de ani, cu purtări nesofisticate și directe, care se numea Servius Galba și pe care mintea lui îl evocase în toiul nopții. Soarele, vântul și oboseala săpaseră riduri adânci pe chipul lui Galba, așa cum ni-l transmit portretele. Sub părul tuns foarte scurt, capul lui era rotund - semn al unei tenacități extraordinare. Împăratul observă că era de-ajuns glasul lui Galba, primul său ordin, pentru ca toți soldații din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în gânduri, iar artistul a simțit detașarea lui imperială. Putem percepe prudența neîncrezătoare și orgolioasă a minții sale, care a creat proiecte pe termen lung și, pentru vremea aceea, planetare. Ochii privesc spre un punct îndepărtat. Concentrarea e trădată de ridurile dintre sprâncene și de încordarea mușchilor sub piele. Cruda și longeviva Livia, Maștera, care i-a facilitat drumul spre putere fiului său, Tiberius, avea o față ascuțită, cu buzele strânse, absorbită de lungile meditații, o piptănătură rigidă și compactă, lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
omul-pigmeu legile metafizice ale universului Ruperi de spații și semne vrând să le-așeze-n buzunarul craniului său Soarele căzând spre lucruri domestice să-l lege-n lanțuri, Să nu scape ziua prea repede spre Întuneric Foarfecele timpului taie-n carnea materiei riduri gigantice, Visele nu pot astupa mlaștinile ce zac În sângele nostru Orice scâncet l-absorb aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi de-nceput Scuturile materiei se rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
perucă albă. Își ridicase pantalonii sub rochie scoțând la iveală o pereche de dresuri negre, își înlăturase barba și aplicase un strat gros de ruj de culoare roșu strident. Se machiase apoi în exces în jurul ochilor și își desenase niște riduri foarte pronunțate pentru a avea un aspect septuagenar. Ultima schimbare fusese cea a pantofilor. În ceea ce privește inducerea în eroare, nu îi fusese prea greu să găsească o pungă de cumpărături în care îndesare bara de metal și cealaltă armă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
o găsesc, răbufni ucigașul. Nu am avut timp să o caut. - Dar, îi atrase atenția Sellito lui Rhyme, trebuie că e mai tânăr decât Weir. - Chiar e mai tânăr decât Weir, răspunse criminalistul făcând un semn spre fața lui Loesser. Ridurile nu sunt decât simple accesorii din latex. La fel ca și cicatricile: toate sunt false. Weir e născut în 1950. Loesser are cu douăzeci de ani mai puțin, așa că a trebuit să pară îmbătrânit. Apoi mormăi ca pentru sine: Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
peste tot. Nu, erau de la alte accesorii. Rhyme examină obrajii și sprâncenele criminalului. - Probabil că latextul nu e confortabil. - Te obișnuiești repede. - Sachs, hai să vedem cum arată de fapt. Cu oarecare dificultate, îi trase jos barba și plasturii cu riduri din jurul ochilor și de pe bărbie. Fața îi era iritată din cauza adezivului dar da, era clar cu mult mai tânăr. Și structura feței îi era diferită. Nu prea arăta ca omul care fusese. - Nu e chiar ca măștile din Mission Imposible
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ale obiceiului ei îndrăgit. Emfizem. Cancer de plămâni. Boli de inimă. Hipertensiune. Trebuia să suporte fotografiile cu plămâni înnegriți de prin reviste și avertismentele terifiante de la televizor rostite cu o voce gravă de oameni care suferiseră o traheotomie. Dinții galbeni, ridurile, părul afumat și pata maronie de pe degetul mijlociu. Pisălogeala maică-sii. Previziunile sumbre ale doctorului. Tonul enervant de sfătos de genul în-caz-că-n-ai-auzit cu care o abordau diverși necunoscuți în fața clădirii pentru a-i enumera nenumăratele riscuri legate de fumat. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nasul său părea turtit și proeminent în același timp. Dar avea dinții perfecți, drepți, albi, superbi, dinți care puteau să apară în reclamele la pasta de dinți Crest, și ei i-au atras atenția. Abia când bărbatul zâmbi, formând niște riduri de expresie adânci, dar într-un fel atrăgătoare, își dădu seama că îl cunoaște. Chiar în fața ei, zâmbindu-i relaxat și cu o expresie binevoitoare pe chip, era Jesse Chapman, un om care fusese comparat pentru talentul lui cu Updike
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
plictisită și nemulțumită că este întreruptă, dar chiar când spuse “ Da?” pe cel mai iritat ton de care era în stare, regretă pe loc. Uitându-se la ea, era un tip cu înfățișare clasică — păr negru și des, ochi cu riduri mici, zâmbet relaxat cu dinți drepți și albi — care îl făcea aproape universal atrăgător. Nu era genul frumos de picai sau sexy ca un actor de cinema, dar înfățișarea lui plăcută laolaltă cu atitudinea plină de încredere cu care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
tatăl ei pe o voce egală și atât de liniștită, încât părea aproape o șoaptă. Leigh, Leigh, Leigh. Avea acum părul complet încărunțit, deși, asemenea multor bărbați, asta nu îl făcea să arate bătrân, ci mai distins. La fel și ridurile adânci de pe frunte, din jurul gurii și al ochilor — îți dădeau impresia de înțelepciune și experiență de viață, nicidecum că ar fi o problemă ce trebuie rezolvată la chirurgul estetician cu prima ocazie. Până și puloverul de pe el — o jachetă bleumarin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu adevărat mulțumită pentru prima dată de câteva săptămâni încoace, dar o să vedem noi cine râde peste douăzeci de ani când o să aveți amândouă cancer de piele și o să fiți nevoite să vă injectați cantități imense de Botox în toate ridurile alea. Abia aștept. Adriana și Emmy o priviră pe Leigh cum scoate tacticoasă din sac două sticluțe și un tub de cremă antisolară. Aplică mai întâi un strat gros de cremă Clarins cu factor de protecție SPF 50 pe fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Chiar în dimineața asta, în avion, observase că pulpele ei se vedeau o idee mai late pe scaunul din piele. Când a dat fuga la baie să se uite mai bine, a observat o linie fină la ochiul stâng — un rid. La dracu’ cu luminile alea fluorescente și așa zisele măsuri de securitate care împiedicau o femeie să ia cu ea la bord produsele necesare pentru îngrijirea tenului! Doar un centimetru dacă i se mai lățesc coapsele sau — Doamne ferește! — îi apare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
multe alte femei inteligente, Încerca să se convingă că nevoia ei de a afla bârfe despre celebrități era strict pentru a le ironiza. Adevărul era că o devora. Vedea cine mai era gravidă, cine slăbise sau se Îngrășase, cine avea riduri sau celulită, sau cine apăruse la câte o premieră de film aranjată foarte prost (darămite pentru TV) - ca resturile de pe urma mesei. Acestea erau informațiile pe care le Înghițea pe nemestecate, ca și ciocolata Înainte de ciclu. Un clișeu candid al coapselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
șuvițe rebele Îi atârnau pe față făcând-o să pară o fetișcană cochetă. Lui Ruby nu prea-i venea să creadă că mama ei avea 50 de ani. Sigur că-și vopsea părul din când În când și avea câteva riduri În colțurile ochilor, dar nici unele din ele nu erau suficient de pronunțate ca să poată fi numite laba gâștei. Și chiar dacă se Îngrășase puțin În zona șoldurilor În ultimele câteva luni - lucru care părea să li se Întâmple tuturor femeilor când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
am dat peste tine, dar eram foarte concentrată. Și nu mă uitam pe unde merg. Sper că nu te-am lovit sau ceva. Nu, nu, sunt OK. Nu te Îngrijora. Ruby nu putu să nu observe cum i se formau riduri de expresie În jurul ochilor când zâmbea și cât de sexi Îl făceau să arate. Păi, spuse ea, dându-și brusc seama că se holba la el, nu vreau să te rețin. Trebuie să ai mii de pacienți care te așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
-și ascunde fruntea prea mare, pe care se oprise privirea mea. Lumina puternică îi punea în evidență imperfecțiunile chipului și ea simțea asta. Trebuia să aibă cu mult peste treizeci de ani, la colțul ochilor avea deja o plasă de riduri mici. Avea un chip trudit în fiecare centimetru de piele. Dar în deschizături fesuri, în ochi și nări, în tăietura buzelor, acolo unde ieșea la suprafață suflul ei interior, foșnea o chemare ascunsă, inefabilă, ca o adiere de vânt prinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bandajate. Dar dumneavoastră ce legătură aveați cu fata decedată? Era o curiozitate omenească, avantajată de uniforma pe care o purta. — Era logodnica mea. Polițistul avea ochii de un albastru viu. Făcu o strâmbătură care aducea a zâmbet și strânse între riduri privirea aceea turcoaz: — Condoleanțe, murmură. Câte clipe mai târziu aveam în mână o foaie de hârtie acoperită de tot felul de ștampile și hainele Italiei. Le alesesem din portbagaj stând în soare, pe platforma din fața spitalului. Deschisesem geamantanul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]