2,803 matches
-
etajul. Urcasem la al patrulea și Mihaela locuia la al treilea. Pățania, prin ridicolul la care mă expusesem, îmi muie ca prin farmec îndîrjirea. Am coborât scara încet, treaptă cu treaptă, și chiar, am avut poftă să râd puțin de ridicola întîmplare. Asta îmi produsese o destindere reconfortantă a nervilor. Am ciocănit sfios la ușa Mihaelei, adică exact invers de cum procedasem la etajul cu bucluc. Chiar Mihaela mi-a deschis fără să se arate surprinsă de vizita mea. Învăța pesemne, am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tandrețe cât se poate de exagerată. S-a apucat să-mi facă patul și n-am reușit s-o împiedic. La rîndu-mi stăruiam să ia o pijama nouă (voia s-o ia pe cea veche a Mihaelei) și alte nimicuri ridicole în fond. Am prins de veste că de când plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvânt despre Mihaela, deși prezența ei copleșitoare o simțeam amândoi. Era parcă o moartă scumpă pe care trebuia s-o învăluim în tăcere și uitare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
noi? Sau fusese doar o simplă întîmplare? Apoi, la naiba, ce-mi venise s-o urc în brațe pe scări, ca să-i ușurez eu însumi consecințele pasului ei greșit? Bine că n-a vrut, aș fi fost de-a dreptul ridicol. Și de ce s-a retras în dormitor, rugîndu-mă să n-o tulbur? Niciodată n-a simțit nevoia să fie lăsată singură: Probabil că a încuiat chiar ușa. Se teme de vreo obligație conjugală? Haida-de! Chiar dacă aș muri după o îmbrățișare
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Tu nu mănînci?" Răspuns: "Eu iau masa în oraș". "Unde? Cu cine?" ... Și aici, trăsnetul: "Cu viitorul meu soț! Tânărul de la Constanța! Nenișor!" Cât doream, cât îmi trebuia revolta, deznădejdea, gelozia ta. Toate astea laolaltă... Recunosc: era un plan absurd, ridicol, nebunesc. Auzi, să divorțezi pentru a te mărita cu cineva pe care nu-l iubești, numai de dragul unei răzbunări. Nu știu dacă femeile care înșală au avut vreodată un motiv mai puternic decât mine. Dar motivul nu interesează; important este
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
oarecum agasanți, ca rădăcinile ră mase sub asfaltul trotuarului după tăierea copacilor: stricăm oleacă simetria, stânjenim mersul fițos, uneori, mai ales în amurg, tocurile modernismului se mai împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare) după valori arhaice, frumuseți specifice, tradiții și cutume sleite de mult și care, pensionate fiind, au dreptul cel puțin la o „secularizare amiabilă“. Trăim în reveria Căderii, cu prezentul ca sfârșit perpetuu (ceea ce ne oferă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mă mai interesează nimic! Renunț să văd locul unde s-a aflat a doua mare bibliotecă după cea de la Alexandria. Voi rămâne pe vapor. Deși prejudecățile mele sunt mai puternice decât înțelegerea mea, nu mai văd în Theo un ins ridicol și periculos. Nebunii periculoși se cred mari lideri politici, nu poeți. Vor să-i conducă pe alții, nu se duc în croazieră cu bicicleta pe un vapor și cu un rucsac în spate, plin cu coperți ale unei cărți nescrise
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de conducere (ce se întîmpla, oare, dacă ne oprea vreun polițist?), o șosea goală, ondulîndu-se printre vile superbe, înconjurate de verdeață și flori, din Beverly Hills, un deal de unde am putut privi o parte din Los Angeles... dar ar fi ridicol să pretind că aș cunoaște orașul. Capitala Californiei reprezintă pe orizontală ceea ce reprezintă New York-ul pe verticală. Practic, Los Angeles, mult mai întins decât un județ de la noi, e o nebuloasă urbană cu numeroase "nuclee" între care se circulă pe
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
evlavia cu care îi cultivă amintirea. Casa e plină, asfixiată chiar, de cărți, hârtii (scrisori, mai ales) și desene în care ar vrea să pună ordine. Câteva ore cât am stat acolo, a trebuit să-mi ascund, însă, o angoasă ridicolă. Uitasem să-mi notez adresa doctorului Costin. Nu-i știam, pe dinafară, nici numărul de telefon. Eram la vreo șaptezeci de kilometri distanță, "undeva în Los Angeles", fără nici un dolar în buzunar, și îmi venea în minte, mereu, noaptea în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în slujba mea, oricând la îndemână, mi-e greu să dau un nume ciudatului sentiment care mă cuprinde. Să fie rușine? Oare rușinea arde, scumpul meu compatriot? Da? Atunci poate de ea e vorba sau de unul din acele sentimente ridicole în legătură cu onoarea. Mi se pare, în orice caz, că n-am mai fost părăsit de sentimentul acesta din clipa în care am descoperit în miezul amintirilor mele acea întâmplare pe care trebuie, în sfârșit, să v-o povestesc, în ciuda atâtor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mă chinuia ideea că nu voi mai avea timp să-mi împlinesc menirea. Dar care menire, n-aș fi putut spune. Merita oare osteneala să mai fac ceea ce făcusem până atunci? Dar nu era numai asta. Mă urmărea o teamă ridicolă să nu mor înainte de a-mi fi mărturisit toate minciunile. Nu lui Dumnezeu și nici unuia dintre reprezentanții săi, vă dați seama că eram deasupra unor asemenea lucruri, ci oamenilor, unui prieten, de pildă, sau unei femei iubite. Altminteri, chiar dacă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să ia ceaiul cu noi. Drăgănescu făcuse semn fetei, ce se strecurase în spatele iui, ascunzîndu-se stupid și dispărând îndată după o canapea, pe când Elena, cu o ușoară încruntare de sprincene, așteptă pentru a redeveni olimpică să se termine cu intrarea ridicolă a acelei mici imbe-rile, incapabilă să se deprindă cu manierele de lume. In ziua aceea Drăgănescu simțise mai puternice acele lovituri în piept, cu o amorțeală în brațe și o îngreunare a respirației, pe care se silea să o potolească
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
se simțea dezarmată. Orice intervenție apărea de prisos. Se interesă de profesoratul lui Lică. Nu și-1 putea închipui . . . Dar Lina declară că Lică era tot băiat bun și drăguț ca înainte, cu toată situația lui așa de frumoasă . .. Cam ridicolă buna Lină, în adevăr! . . . Așadar, Lică se schimbase fără să se schimbe. Era același care fluiera de mult pe lângă garduri, care deunăzi fluiera pe Sia subt fereastra Rimilor, care fluiera ușor pe buze în atelierul domnului Paul și între dinți
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ceea ce avea să se petreacă între ei. Lucruri serioase și triste: mustrări, iertare, împăcare . . . poate chiar și înduioșare, acum că Lică o umilise și era pierdut. Cine știe dacă nu și vreun gest de tandreță târzie, stângace, neînvățată, de tandreță ridicolă. Lina se întorcea deci de foarte departe la tăcerea, la refuzul, la surâsul lui Rim. Vinovăția ei se șterse și se înfipse în ea vinovăția lui, fără gelozie, fără durere, dar îmboldită de batjocoră și de necuviință. îi urî acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
peste hotare în costum de gentleman englez), “și eu”, Pirgu (Gore) spiritualmente nu intra în triunghi decât prin inteligența noii lumi ahtiată să ajungă sus cu orice preț și pe care azi îl întâlnim multiplicat printre politicianiștii zilei, atât de ridicoli și dezagreabili. Stilul, ritmica, policromia și dimensiunea neobositoare și poezia cărții lui Matei Caragiale ocupă raftul 1 al secției de literatură din memorie. Ovidiu Papadima era apreciat și stimat de George Călinescu-criticul și literatul român cu care ce țară din
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se așeze, bucuroși, la un chef și hotărât să mă "educ" prin voință, mi-am impus să beau. Mi-am detestat reținerile de "persoană defectă", iar rezultatul a fost că m-am angajat, cu o sumbră seriozitate, în niște exhibiții ridicole. În special la balurile studențești mă străduiam să nu-mi dau de gol inapetitul pentru alcool, de parcă era vorba de o boală rușinoasă, urâtă, de care nu vroiam să afle nimeni. Balurile aveau loc, săptămânal, sâmbăta noaptea, și se organizau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
te țintuiește cu priviri insolente. Nu, Susan, numai de dragul tău nu i-am trimis pe toți la dracu! Femeia asta, bucătăreasa cu dinții mîncați, vorbind despre sudoarea frunții și despre copilul ei, arătîndu-ți-l, aproape vîrÎndu-ți-l sub nas, folosind cuvinte absurde, ridicole În gura ei, drepturi, ființe omenești, sindicat, plîngeri și alte asemenea bazaconii, Susan și tu plîngîndu-le de milă, moartă de frica, spunîndu-le că ții la ei, spunîndu-le că o să-l pedepsești pe Santiago și metisa aia, bucătăreasa, te mai Întreabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clubului și să vină fără nevastă-sa. Bietul de el era nerăbdător să termine cît mai repede partida de dimineață și să alerge la bazinul unde era ducesa lui. Îi săruta mîna cu un gest cum nu se poate mai ridicol, Îmbrăcat complet În costum de golf și se așeza ca să-i spună că era un om fericit, golful Îl transforma văzînd cu ochii, Îl Întinerea. Juan Lucas și prietenii lui Îl porecliseră zidul, fiindcă Își umfla mereu pieptul cînd Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o apucase sughițul. Julius lua parte din nou la conversații În care servitorii Își vorbesc cu dumneata și Își spun lucruri neobișnuite, amestec ciudat de Cantinflas și Lope de Vega și sînt grotești cînd Încearcă stîngaci să-și imite stăpînii, ridicoli prin seriozitatea lor, absurzi prin cugetările lor cu pretenții filozofice, falși prin gesturile lor exagerate și teribil de sinceri În dorința de a fi ceva mai mult decît un simplu nume care servește masa și atît. Pleca Nilda, chiar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cînd era numai cu Susan, băiatul poate mînca În camera lui, intra În restaurant și Îi saluta pe bărbații cu fețe roșcate În lumina aceea slabă, așezați ca niște mumii la mese și avînd dinainte puțin sparanghel sau o dietă ridicolă, fiindcă mor de foame pîrliții ăștia care se trag dintr-un vicerege sau dintr-un șir Întreg de viceregi, granzi scăpătați; impecabil Îmbrăcat Într-un pulover alb de lînă, cînd se apropia de măsuța de lîngă verandă, unde Susan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aripă, o aripioară sau Dumnezeu știe ce parte a caroseriei Cadillacului Începu să se frece de pămînt și Lastarria, reacționînd ca un automat În fața neprevăzutului, apăsă pe butonul care Închidea fereastra ca să nu audă zgomotul, sperînd astfel să uite situația ridicolă În care intrase. Înainta și mai mult și se frecă din nou de pămînt, iar blonda, care se așezase la volanul unui MG decapotabil, ascultă cum se freacă aripa de marginea colinei și porni din nou motorul luînd-o În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să mîncăm la Acvarium. Nu știi, nu cred că pot, răspunse suedeza cu un aer de Cenușăreasă și de stenodactilografă. Susan semnă documentul cu un zîmbet. În timp ce Juan Lucas, cu paharul În mînă, se freca după cap complet Încurcat și ridicol și se gîndea că cel mai bine ar fi fost s-o lase pe fată la de Altamira și să plece, fiindcă Julius pesemne că era lihnit de foame. Coborîră toți trei de pe terasă și Înaintară zîmbitori printre puținele grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pentru a-și ascunde zîmbetul pe care i-l produsese constatarea că Fernando Îi oferea un Întreg program distractiv, Într-adevăr fiecare din prietenii lui Juan Lucas era un darling În felul lui și ăsta, ăsta avea ceva sublim și ridicol În același timp. — Ascultă, Fernando, am impresia că ai În familie cîțiva viceregi care au fost și strămoșii lui Susan din partea mamei. Poți să descurci cu ea ițele astea... mi se pare că aveți chiar un nume comun. — Mămico, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a reproșat iarăși că mă ascund de ea. -Sunt in-for-ma-ti-cian, fată dragă, i-am răspuns. Nu ai decât să mă cauți la serviciu dacă nu mă crezi. Întreabă pe oricine... -Doamne Dumnezeule! Privirea mea încerca să îi spună că e ridicolă, dar ea refuza cu încăpățânare a mă crede. -Fii serioasă, eu nu sunt de profesie actor ca tine! N-aș putea să joc chiar teatru în halul acesta! A zâmbit ușor. S-a uitat iarăși la mine. -Vorbesc serios. Acum
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
uita insistent la mine de parcă mi-ar fi spus: dacă vrei să vorbim, apropie-te! Ajunsesem acum să cred că orice fată îmi ieșea în cale fusese trimisă special ca să mă spioneze, să mă pună la încercare. Comportarea mea devenise ridicolă și eram din ce în ce mai furios pe împrejurările care mă aduseseră aici. În cele din urmă, ea s-a apropiat de mine și m-a provocat: -Vrei să ne vedem? -Poate că da. -Hai mai bine sus cu mine, mi-ar face
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
În seara aceea o sună pe Sylvie de la MotoRest. Era chiar agitat când formă numărul. —Hei, eu sunt. —Bărbate! Speram să fii tu. — Și nu un telemarketer? Nu țipa, iubitule. Te aud. Știi, chiar urăsc să vorbesc la chestia asta ridicolă. Parcă ai sta cu un biscuit pe față. —Asta-i ideea, să fie mici, iubire. De-aia și sunt mobile. Să înțeleg că nu prea merge bine cazul? —Dimpotrivă, Femeie. Zdruncină. —E bine. Zdruncinatul e bun, nu-i așa? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]