KorAP: Find »[drukola/base=roși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...76 >

1,892 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

știm că bârfa poate ajunge În ziarele de scandal. Chiar dacă zâmbea, vocea și limbajul trupului Îi trădau stânjeneala. Și dacă se Întâmplă asta, ne-am putea păta reputația și pierde pacienții. Ruby observă că obrajii lui Jill Începuseră să se roșească. Înțeleg perfect, spuse Ruby. Dar, chiar dacă Înțelegea punctul lui Jill de vedere, nu Înțelegea reacția ei exagerată la o glumă nevinovată. Continuară apoi să vorbească despre aspecte practice cum ar fi obligația ca Ruby să-și facă o carte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
spun glume, zise el, moment În care Ruby se Întrebă dacă știa sau nu că Întreaga poveste cu poșta era o minciună sfruntată și acum se prinsese În jocul ăsta doar ca să-i facă ei pe plac și ca să nu roșească. —OK, a fost tare drăguț, să...ăă, dau peste tine din nou, spuse ea, dar ar cam trebui s-o... — Tocmai mă duceam să mănânc ceva la cantina, spuse el. Mâncarea nu e nimic special, dar de când am venit, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Chanel, pot să te Întreb ceva? În dimineața următoare, Ruby și Chanel se pregăteau să deschidă magazinul. Sigur. — Crezi că sunt plicticoasă? —Tu? Plicticoasă? zise Chanel. Ești cea mai puțin plicticoasă persoană pe care o cunosc. — Serios? Ruby simți cum roșește din cauza complimentului. — Bineînțeles că nu mă deranjează când turui ore intregi despre cum te psihanalizează mama ta, dar Înțeleg că asta i-ar putea enerva pe unii. Iar atunci când te-a lovit tipul ăla pe autostradă... N-ai mai vorbit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
niciodată. — Și are o minte atât de strălucită - de nu-ți vine să crezi, adăugă Buddy. Sam, i-ai zis lui Ruby că tu ai fost șef de promoție la medicină? —Ă, pai n-am ajuns acolo Încă, zise Sam roșind. Ruby știa cum se simte. De fiecare dată când părinții ei dădeau o petrecere, mătușica Sylvia socializa cu cuplurile care aveau fii de-o seamă cu Ruby. Apoi o târa cu forța prin cameră și-i făcea cunoștință cu fiecare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Clinton 3? —Știi, chiar ești haioasă, Îi spuse el, luând ochii de la șosea și uitându-se la ea. Și voiam să-ți spun că albastrul de la bluză te prinde foarte bine. Ți se potrivește cu culoarea părului. —Mulțumesc, zise Ruby roșind de plăcere. Abia când ajunseră la Brighton, Sam Își dădu seama că Își lăsase jacheta acasă la Ruby. Dar cum soarele ardea, se gândiră că n-o să aibă nevoie de ea În nici un caz. Meteorologic vorbind, ziua de septembrie părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
pahare de Merlot Înainte de felul principal, Începură să apară sclipiri fugare din felul ei obișnuit de-a fi. Când s-au așezat la masă, Îl Înșfăcă pe Sam de obraz și-i zise lui Ruby că era „bun“. Ruby se roși În locul lui Sam, dar el părea să suporte imperturbabil ciupiturile Sylviei. Probabil că-i amintea de Întâlnirile cu băbuțele lui Irene care veneau să joace mahjongg. Aud că ești adeptul nașterilor naturale, Sam, spuse Sylvia, repezindu-se asupra risotto-ului. Știi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Se mișcă nițel ca s-o pornească Înspre ușă. Ea Îl prinse de mână. Nu, nu. Te rog, nu te opri. Lasă ușa... —Dar ai zis... Fața lui deveni toată numai zâmbet. —Am Înțeles... Pericolul te excită... Ea simți că roșește. Poate. —OK, dar măcar lasă-mă să sting lumina asta puternică. Nu e prea romantică. Se duse spre panoul cu Întrerupătoare de la fereastră și Învârti unul. Camera s-a cufundat dintr-odată În Întuneric beznă. Se vedeau doar luminițele Londrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
toate. E un pic enervant, spuse Jill. Dar astea sunt Încercările din viață. Sunt sigură c-am să mă descurc. Ruby se ridică să plece. A, apropo, spuse Jill, am auzit că frumușelul de doctor Epstien rămâne la noi. Ruby roși toată. — Da, i s-a oferit un post permanent. Deci, știi de noi doi? Toată lumea știe, spuse ea râzând conspirator. Asistentele și moașele sunt geloase până peste cap. Toate sunt puțin Îndrăgostite de el. Ruby nu prea știa ce-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

un coc mic și sobru, ca al unei pioniere din generația anterioară. Iar dacă i-ar propune să se culce cu el, aici și acum, pe canapeaua din sala de recuperare, probabil că s-ar speria, ar păli și ar roși fără oprire, dar până la urmă nu l-ar refuza. În definitiv, erau singuri cel puțin până la ora patru. I-ar putea oferi plăceri pe care, ghici, nu le cunoscuse niciodată În viață. Ar putea să scoată de la ea hohote de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

Soțul care nu răspunde la telefon sau cel a cărui nevastă l-a părăsit numai pentru că-și dorește un copil, deși nu i-a spus și lui asta dinainte? I-am aruncat o privire furioasă Lisei, care avu decența să roșească. Văd că l-ai informat pe șoferul nostru în legătură cu viața mea personală. — Îmi pare rău. A trebuit să-i explic ce făceam ca să-l conving că nu e nimic ilegal. —Lisa, nu trebuia să-i explici nimic. E șofer de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Alfie încontinuu. Tânărul va cădea pe spate când te va vedea. Dar eu am fost cea care a căzut pe spate când Ed s-a ridicat să mă salute, îmbrăcat în blugi îndelung purtați și o cămașă foarte lejeră. Am roșit cu furie. Ne-am așezat, iar el a ridicat mâna să mă oprească să spun ceva. Nu-mi spune că te-ai îmbrăcat elegant pentru că ai crezut că sunt genul de bărbat care poartă haine elegante și disprețuiește hainele sport

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
mă vadă, deși i-am fost recunoscătoare că nu m-a pupat. Eram încă agitată după înfruntarea cu Mark. Arăți minunat, spuse Ed cu căldură. M-am uitat la hainele mele. Uitasem că mă îmbrăcasem special pentru Mark și am roșit la gândul că Ed a crezut că am făcut acest efort pentru el. A, nu-i mare lucru, am răspuns eu cu jumătate de glas. Nu aveam oricum timp să dezvoltăm ideea. Treaba trebuia terminată în trei ore ca să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
le mai porți. M-am privit în oglindă. Oricine și-ar fi dat seama că hainele respective fuseseră scoase, călcate în picioare și-n general abuzate în feluri care-n mod normal nu sunt asociate cu parcurile de distracții. Am roșit intens. Ed îmi aruncă o pereche de blugi și-un tricou curat. Dacă am fi fost într-un film, hainele mi s-ar fi potrivit perfect și ar fi fost considerat un semn. Dar doar pentru că în trecut mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
căldură. Ed radia văzând că-mi face plăcere îmbrățișarea. —Jenny, ea e Brenda. Ea e mătușa Lynn a mea. Când a murit mama mea, ea l-a ajutat pe tata să aibă grijă de mine și de surorile mele. Brenda roși de plăcere. — Tot ce am făcut a fost să coc imense plăcinte cu carne, să le peticesc pantalonii de școală și să joc o groază de ping-pong. Hai să mergem, Ed are în plan o zi lungă de plimbări pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Mark, nu i-am spus totul, nu în mod deliberat, ci automat. O făcusem ca să-l apăr pe el de confruntare sau pe mine de un adevăr neplăcut. —Și eu am fost singurul disponibil sâmbătă seara? concluzionă Alfie. Eu am roșit. — Nu de asta am venit. Alfie mă bătu ușurel pe mână. Știu asta, draga mea, și mă bucur că ai venit, dar ar trebui să fii cu altcineva. M-am uitat la el. —Cu cine? De ce nu mergi acasă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Mark și cu mine eram la fel de fericiți ca oricând. Totul era perfect. —Zău? spuse Tally. Dar și în zilele de glorie din timpul facultății ai crezut la fel și apoi s-a dovedit că a fost o iluzie. Eu am roșit. — Știu că a greșit atunci. L-am iertat. Cu toții avem dreptul să greșim o dată. În minte, făceam un calcul filosofic rapid să-mi dau seama dacă Ed se punea ca o singură greșeală sau dacă fiecare minciună era o greșeală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
arăt camera. La recepție era o femeie masivă îmbracată într-un costum înspăimântător, dar când l-a văzut pe Ed expresia fioroasă s-a transformat într-un zâmbet încrețit. —D-le McLaren! Bună ziua, d-nă Turner. Arătați splendid! D-na Turner roși frumos. Îmi plăcea de ea. Nu v-am mai văzut de o groază de timp. Bine ați revenit. Iar ea trebuie să fie... — Ea e prietena mea, Jenny Stafford. I-am povestit despre cât de frumos e aici și e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
să intervină din nou între tine și Mark. Nu a fost vorba de asta, mătușă Lynn, nu tocmai. — Știu asta, draga mea. Și mi-a susținut privirea câteva secunde, transmițându-mi că știa, de fapt, despre ce era vorba. Am roșit la gândul că eram pentru ea atât de ușor de citit. Nu mai contează, i-am explicat în grabă. Doar un moment de nebunie. Probabil chiar am fost nebună. Cu siguranță m-am simțit... diferit. Și acum te simți mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

loc. — Ce faci, Kidd? o Întreabă Theodora. — A, nimic, domnișoară! Mă uitam și eu. Minnie Înșfacă pămătuful și Îl flutură pe deasupra rafturilor - nu a cărților Însele, pe care doar Burgess și stăpânul au voie să le atingă. — Ce căutai? Minnie roșește. — Păi, povestea aia de care ziceați, domnișoară, aia de-a scris-o domnu’ James, despre fiara din junglă. Theodora zâmbește. — Vrei s-o citești? — Dacă credeți că nu se supără domnu’ James, domnișoară. — Nu cred că-l deranjează, dar... și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
părut greu, cu picioarele mele scurte, dar cu mustața n-am avut probleme, mi-a crescut În mai puțin de-o săptămână. I-am mustăcit pe toți! hohotește el. — N-ai picioarele așa de scurte, Burgess, se scapă Minnie, apoi roșește violent. El o privește curios. — Mda, În tranșee ai și avantaje dacă ești scund, spune el. Ai mai puține șanse să ți se vadă căpățâna peste margine când te urci pe bordură ca să tragi. Atunci cum de-ai fost rănit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
descurajat de acest contratimp cu anunțul lui, Gosse iese tăcut din dormitor, iar Minnie mai rămâne, să aranjeze așternuturile. În timp ce ușa se Închide În urma lui Gosse, scriitorul deschide ochii și murmură: — Stinge lumina, Kidd, nu vreau să se vadă că roșesc. Ceva mai târziu În cursul zilei, James se arată mai plin de viață pe măsură ce mesajele de felicitări curg prin intermediul telefonului, al telegramelor sau prin curieri speciali. Theodora Bosanquet, care vine să Îl felicite În persoană, Împarte ascensorul până la etajul patru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
am văzut, În lunile lungi care alcătuiesc trei ani? Nu mă plâng, căci nu am nici un motiv pentru care aș putea spera să te revăd; dar nu mai folosi fraze decorative despre «ziduri de biserici italiene».“ Citindu-i reproșul, Henry roși un pic: Îl surprinsese răsfățându-se cu o retorică sentimentală pe care nu avusese nici o intenție de a o pune În practică. Singurul motiv pentru care „ar fi putut spera“ să Îl revadă ar fi fost dacă ar fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
o zi ploioasă la Brighton - unele dintre lucrurile interzise sunt abordate cu o abilitate minunată, simulând naivitatea - e o scenă dintr-o lună de miere, Într-o pădure din Corsica, pe care poți să o consideri fie fermecătoare, fie revoltătoare - roșesc la gândul că eu am găsit-o fermecătoare.“ Henry primi această scrisoare la Veneția. Se afla În Italia Încă de la Începutul lui decembrie, când simțise imboldul irepresibil de a fugi de frigul umed al iernii englezești și de festivitățile greoaie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
mine. — Recunosc. — Pot să te Întreb dacă ai Încheiat același pact și cu alți parteneri de coresopndență? — Nu. Nu mai am pe nimeni față de care să-mi fi exprimat speranțele, ambițiile și Îndoielile așa cum am făcut-o față de tine. Fenimore roși, vizibil flatată de această mărturisire. — Desigur, adăugă el, profitând de avantaj, dacă nu accepți, asta nu Înseamnă că am să Încetez să-ți mai scriu. Dar scrisorile mele nu vor mai fi la fel de spontane și de lipsite de rețineri cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
În lumina aurie a reflectoarelor, În care el, impecabil În ținuta de seară, era smuls pe jumătate Împotriva voinței sale din culise și dus pe scenă, printre strigătele răsunătoare ale sălii: Autorul la rampă! Autorul la rampă! Și acolo făcea, roșind, plecăciune după plecăciune. Știa deja că trebuie să comprime și să Împartă acțiunea roomanului În trei sau patru acte, cu linii clare de demarcație; că va trebui să exagereze „americanismul“ necizelat al eroului său pentru amuzamentul englezilor; și că va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]