KorAP: Find »[drukola/base=roată & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...714 >

17,843 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

vehement. O lovitură puternică, dinspre ușă, face să se stingă brusc orice glas; doar focul în sobă continuă să trosnească. Afară, creanga de stejar, ruptă, izbită în bucata de perete dintre două geamuri, e împinsă de vînt pe lîngă ferestre, roată, producînd un zgomot ciudat, ca zeci de degete ce-ar lovi în ferestre. Cînd ajunge în partea din mijloc a semirotundului, rămîne locului cîteva secunde, oprită de curentul venit din față, tremură lovind mărunt fereastra, apoi, încet, se depărtează doi-trei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mocheta, iarăși lovitura de călcîie odată cu mișcarea capului în dreapta ca o zvîcnitură, genunchiul sus, talpa, călcîiele, trupul zvîcnit, brațul întins, dreptul îndoit, pumnul strîns pe pahar ca pe mănunchiul cuțitului sub haină, repede, mai repede și tot mai repede, o roată, două, apoi, brusc, sîrba se frînge, conducătorul ei își trage răsuflarea rar, se uită cu ochi galeși spre spectatorul din fotoliu, surîde trist, rotește iar paharul în mînă, un gest rotund ca o sîrbă, vrea să bea, dar oprește brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ca să mai fie stăpîn pe mișcări, lasă, fără nici o jenă, coșul peste stiva cu detergenți, continuîndu-și plimbarea. Dumneavoastră de ce nu aveți coș? îl oprește o supraveghetoare. Caut pe șefă. Acolo arată femeia spre ușa magaziei. Mihai intră în magazie, privește roată, dar nu vede decît o femeie care ambalează zahăr în pungi de hîrtie. Cu șefa îi spune Mihai. Domnișoara Cristina! strigă femeia sînteți căutată. Imediat vine vocea dintr-un colț îndepărtat al magaziei. Mihai pornește într-acolo. Da, ce doriți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încet, s-ajungă aici odată cu primăvara. Nu cred! acoperă profesorul vocile tuturor cu exclamația sa. Cel cu care ai vorbit nu știe. Sînt sigur că autofreza și plugurile au lucrat toată noaptea. Toată noaptea au lucrat mecanicii să pună pe roate o autofreză răspunde șoferul. Alo, centrala, spune Lazăr încet, ținînd receptorul lîngă gură, să fie auzit vreau și eu o convorbire cu taxă inversă... Lumea adunată vociferează de parcă șoferul ar fi vinovat de situația lor. Tovarăși, îi calmează șoferul, făcînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
În aprilie '71, însă, dumneavoastră ați clădit un studiu de douăzeci de pagini, avînd-o ca punct de plecare. Nici măcar nu m-ați trecut la bibliografie, ori ca moto surîde Lazăr, arătîndu-și obrazul. Credeați că, ajuns suplinitor "unde-a dus mutu' roata", nu mai citeam revistele? Lazăr vrea să se îndepărteze, dar după primul pas, face stînga-mprejur, clătinînd afirmativ din cap: Nu vă faceți procese de conștiință. Nu sînteți nici primul și nici ultimul care semnează ideile altora. Apropo: ați fost sigur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun... Vecina tace. Desface broboada, alintă cățelușa, apoi împreunează la loc colțurile, lăsînd afară doar capul mic, cu ochii cît două mărgele, ațintiți spre copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una din ultimele porții de brînză, merge la bar să-și ducă farfuria, oprindu-se o clipă lîngă cățel: Ce botișor frumos! exclamă, continuîndu-și apoi drumul, urmărit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apropia, că iar... Am de învățat seara asta! a conchis ea nervoasă, retrăgîndu-se, iar atitudinea asta, a ei, s-a cuibărit adînc în sufletul lui Vlad, care, tot lungul nopții, cît a mers cu trenul pînă la Valea Brândușelor, goana roților pe șine acompania în auzul său versurile cîntecului popular: "Bade, bade și iar bade, / Ce bătaie ți se cade; Nconjurai pădurea toată / Nu m-ai sărutat o dată". Oare, se trezește Vlad întrebîndu-se cu glas tare, oprindu-se la ușă dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
teatru pentru amatori. Înainte ca Radu să mai poată spune ceva, Paula iese, iar pașii ei, siguri, se aud pe culoar, spre rezervele operaților. Voci agitate se apropie dinspre lift, printre care răzbate scîrțîitul, familiar de-acum, al uneia din roțile căruciorului cu targa. Ce-i? se aude întrebarea lui Runca. Intoxicat cu gaze răspunde o femeie. Radu mai așteaptă o clipă, apoi merge înapoi în cabinet, întrebîndu-se mereu dacă n-ar fi bine să facă o comandă fulger, în contul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
masă o sticlă de whisky -, frumușica mea poate să bea și vin. De la mine, o iei direct, peste deal... Mai gîndește-te ce medicamente să iei, pentru Aura, poate... Rămas singur, lovit în spate de zgomotul viscolului, auzind pe sală scîrțîitul roții neunse, Radu are impresia că mintea i se tulbură. Soția lui, Aura, e acolo, în viscol. Abia acum începe să-l cuprindă desperarea... *** "Atîtea persoane cunoscute, apropiate mie, acolo, în plin viscol... se gîndește iarăși Mihai, înaintînd cu greu prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
colț, doi cunoscuți, cu paharele în mînă, discutau. "N-am mai gustat de mult un vin așa de bun și un spectacol atît de prost" l-a auzit pe unul din ei șoptindu-i celuilalt. Intră în autoservire cu ochii roată, căutînd-o pe șefă. Cînd ajunge în dreptul raftului cu băuturi, se oprește și privește lung șirul de sticle din care a spart ieri două. Bonjur! aude pe cineva șoptind în spatele lui. Se întoarce: Cristina îl privește cu ochii invadați de lumină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
departe... Mihai ridică mîna eliberată de degetele nervoase ale fetei și ia ceașca, sorbind, înfiorat de aroma cafelei. Dacă mai trec o dată pe aici, voi fi dator vîndut. La rîsul delicat al fetei, venit ca un răspuns, Mihai aruncă ochii roată, să se convingă că nu e nimeni în jur, îi prinde mîna cu toată palma, o strînge, ridicîndu-se, obligînd și pe fată să facă același lucru: Îmi refuzi și azi propunera de-a te conduce cînd pleci? Să nu vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
coapse, acoperindu-le, lăsîndu-le să se reliefeze ispititor prin cafeniul pronunțat din care e făcută fusta. Ca și cum nu i s-ar fi întîmplat nimic, ci doar s-ar fi trezit acum din odihna de după prînz, Maria aruncă ochii ei frumoși roată, vede bluza aruncată peste blană și întinde mîna să o ia, născînd sub braț o scobitură cît urma unui sărut, care îl răscolește din nou pe Mihai. Abia cînd bluza este încheiată la toți nasturii iar palmele i s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ierte Mara Nedelcu!, de personajul feminin, excelent făcut, dar nu convingător pentru ceea ce se spune despre el. "Pot să mă duc undeva să mănînc, apoi să prind coloana spre uzină gîndește Mihai. Ce naiba s-a întîmplat pe scenă!?" Se uită roată, oprindu-și o clipă ochii pe genunchii Claudiei Butnaru, ridicîndu-i apoi, ca din treacăt, spre obraz: un piept frumos, feminin, un zîmbet condescendent și o privire fixă, spre afișele unor spectacole mai vechi. "Oare o invită și pe ea nenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
o ochioasă tunsă scurt, cocoțată pe un scaun rotativ, să ajungă la clemele de sus ale dinamometrului, îl urmărește un timp cu privirea. Întîlnindu-i ochii mari, negri, expresivi -, Mihai înclină privirea în semn de salut, apoi își vede de drum, roată, prin toată încăperea. Sînteți de noapte? se aude întrebat cînd ajunge la ușă. Întoarce privirea: lîngă el, femeia de la dinamometru. Da, doamnă, de noapte. Mai tîrziu, spre ziuă, unde puteți fi găsit? În birou, deasupra tabloului de comandă. Femeia înclină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
la facultate; m-a întrebat cum o duc, cum e la oraș, dacă-mi place și aflînd că da, m-a sfătuit să rămîn, să fac școală mai departe, la seral. Ținea mult la mine; de cîte ori udam cu roata grădina lipovenilor, la iaz, i-o udam și lui; îmi dădea bani pe ascuns, să nu știe tata, să am de iarmaroc; "du-te, Toadere, și îmbogățește-ți sufletul" îmi spunea. Cred c-aș fi renunțat la școală dacă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
el scapă, să spună că Doina-i a mea și a lui Theo... Nu pot muri ducînd cu mine taina..." Bătrîna se ridică de pe saltea, lăsînd cățelușa locului, în broboadă, acoperită cu gulerul paltonului, făcîndu-i semn să stea liniștită. Privește roată, nu-l vede pe profesor, își amintește că a cerut cărțile de joc și pornește spre bucătărie, înțelegînd unde s-au retras. Vrea să intre, dar, prin ușa întredeschisă, îl vede pe Lazăr desculț, cu picioarele sprijinite de un lemn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cercetătorului în jurul mesei cu aparatură, ce-l așteaptă să mai facă o probă, dar care?, cu ce elemente?, în ce condiții?, că le-a epuziat pe toate cele propuse inițial iar concluzia se lasă așteptată încă..." În zgomotul dur al roților în mișcare de la mașinile de torsionare, cu privirea fugară peste femeile ce se agită, Mihai încearcă, în gîndul lui, o comparație cu alte munci, poate chiar din sectorul tehnico-economic, unde, dacă nu pici de oboseala brațelor, te frînge istovirea nervilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
după cîteva clipe se întoarce brusc spre Letiția și-i înșfacă poșeta, din care scoate fișicul cu bani și-l bagă în sîn cu o iuțeală de nedescris, ca imediat să-și înfigă mîinile în părul fetei, culcînd-o jos, lîngă roată: Putoareo! Te ții de șantaj?! Ce, crezi că nu cunosc placa? Vrei bani pentru chiuretaj!? Unde nu dă dracu' să ai un copil, sau doi, să mai vezi viața și altfel, nu numai de la masă, cu paharul în față, ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu dă dracu' să ai un copil, sau doi, să mai vezi viața și altfel, nu numai de la masă, cu paharul în față, ori din pat, cu picioarele în sus... Sultana continuă să o dea pe fată cu capul de roată în timp ce toți ceilalți, îngroziți, privesc spre clădirea care lunecă încet, cu tot cu bucata de pămînt de sub ea și cu stejarul de alături, spre fundul iazului secat. Singura liniștită, cățelușa întinde botul mic, să atingă mîna stăpînei. Uite-o, prima întroienită arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Toți tremură de frig, strîngîndu-și hainele la piept. Vine! strigă șoferul, oprind motorul. În liniștea din cursă, de departe, se aude zgomotul autofrezei. După vreun sfert de oră, cînd autofreza s-a apropiat destul, grupa de mecanici curăță zăpada de la roți și din fața cursei. Vreun accidentat, aveți nevoie de ceva? întreabă Paula apărută în ușă, urmată de Cornea. Nu răspunde șoferul. Putem trece? Drum bun! spune Cornea, vrînd să închidă ușa. Paula! strigă Radu, venit spre ușă. Ce-i pe șosea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

în jos, în ușa de sticlă a dulăpiorului pentru CD-uri pe care îl construise Dan. Se plimbă prin camere, răsucindu-și șoldurile, cu picioarele depărtate și fesierii încordați. Se aplecă spre ușă, încercând veselă câteva croșee. Afară se auzeau roțile grele ale tomberoanelor pline cu deșeurile din Melrose Mansions huruind pe asfalt spre camionul de gunoi. Carol înlemni. Poate, se gândi ea, poate ar trebui să ies să mă vadă. Până la urmă, nu e vina mea, nu are de ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
să se opună tentativelor de a introduce firme țipătoare de neon), spatele clădirilor sugera utilitatea acestora. Aleea de acces spre apartamentul lui Bull urca de-a lungul unei rampe care abia reușea să ascundă mulțimea de tomberoane uriașe, pe trei roți, pline cu deșeuri domestice și comerciale. Aceasta era și calea de acces pentru furnizorii comercianților, iar unul dintre aceștia se afla deja acolo; tocmai ridicase grilajul mobil al unei guri subterane de aprovizionare. Bull se uitase la un instalator care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Măcar atât putea face și el, ținând cont de... ținând cont de faptul că urma să plece în ziua următoare la Wincanton, la Competiția Educațională a Autorității pentru Sănătate. — Rahat, băga-mi-aș, la naiba! înjură și blestemă Alan, lovind roata mașinii. Fierbea ca un cazan sub presiune. Bull o să se ducă la asistentă cât sunt eu plecat și joaca o să ia sfârșit! Alan trecuse chiar pe lângă casa domnului Gaston. Apoi luase curba, îndreptându-se către East Finchley. Pe umărul stâng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

parte națiunea chineză. Drapelul a fost înălțat pe catarg, pentru prima oară, la 1 octombrie 1949 de către președintele Mao Zedong și a fost consființit de Constituția din 1954. Stema Stema R.P. Chineze este formată din steagul țării, Piața Tian'anmen, roata dințată, spicele de grâu și boabele de orez, simboluri ale luptei noii revoluții democratice a poporului chinez, care a început cu Mișcarea din 4 mai 1919 și s-a încheiat cu nașterea Chinei Noi, în 1949. Piața Tian'anmen este

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
s-a încheiat cu nașterea Chinei Noi, în 1949. Piața Tian'anmen este locul de unde a pornit Mișcarea din 4 mai, dar și cel în care s-a desfășurat ceremonia de proclamare a Republicii Populare Chineze, exprimând noul spirit național. Roata dințată și spicele simbolizează muncitorii și țăranii. Imnul Imnul de stat al R.P. Chineze este "Marșul Armatei Voluntare" scris în anul 1935. Versurile sunt compuse de dramaturgul Tian Han, iar melodia aparține compozitorului Nie Er, inițiator al Mișcării Muzicii Noi

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]