KorAP: Find »[drukola/base=robie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...67 >

1,653 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

se mirau de stea. - Și mie mi s-a părut că de două nopți e mai sus, și parcă mai mare... spuse el. Zeul nu vrea să ne cruțe. Ntombi nu mai e, voi ați venit să ne luați în robie. Tela poate că are dreptate. - Ce spune Tela? Cine-i Tela, vrăjitorul acela gras? întrebă Auta. - Da. El zice că zeul acela din stea v-a trimis pe voi. - Prostii! Nu numai când s-a pus la cale plecarea noastră

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
o singură femeie, deși unii aveau mai multe, iar Tatrakpo ținuse în cortul lui șaisprezece soții. Femeile care plecau aleseseră ce mai puteau alege din nenorocitul lor avut și stăteau acuma pe lângă bărbații lor. La început bucuros că scăpase de robie, Tela se posomori curând, când văzu că în sat nu rămâneau decât câțiva bătrâni istoviți de vârstă, câțiva bolnavi și câteva zeci de babe. Era oare răzbunarea vreunui zeu? se întreba el neregăsindu-și pacea. Robia, firește, nu-l îmbia

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
bucuros că scăpase de robie, Tela se posomori curând, când văzu că în sat nu rămâneau decât câțiva bătrâni istoviți de vârstă, câțiva bolnavi și câteva zeci de babe. Era oare răzbunarea vreunui zeu? se întreba el neregăsindu-și pacea. Robia, firește, nu-l îmbia. Cine însă va munci pentru el, în această adunătură de neputincioși? Îl mai amărâse și batjocura strigată de la gardul țarcului de arcașul Mai-Baka: "Ai să fii înconjurat numai de femei. Pune-te pe trai, Tela!" Așa

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
oricât de mare le-ar fi fost durerea plecării, când s-au uitat la bietele babe ce-l înconjuraseră pe vrăjitor. Fericit că și-o regăsise pe Ntombi chiar în astfel de împrejurare cumplită, Mai-Baka era liniștit. Acum înțelegea urgia robiei și începea să bănuiască ce îl așteaptă, dar știa că nu se cade să se vaite tocmai omul cel mai voinic din toată oaza. Timpul era spre amiază. Numărătoarea și înscrierea noilor robi se sfîrșise: erau peste trei mii. Obosit

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
păru ciudat că e între nisipuri. Nu-și mai dădea seama ce l-a mânat aici. Întoarse capul și zări oaza îndărătul său, încețoșată de minunata culoare a amurgului. Își aduse aminte că armata pleacă în noaptea aceasta cu toți robii luați, spre țara Ta Kemet, și cu o sforțare neașteptată se ridică. Atunci zări acele ulcioare lunguiețe sclipind straniu în nisip și înțelese numaidecât pentru ce venise. Capul nu-i mai vuia, dar trupul îi era sleit. Nu mai avu

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
din cer? Preotul ei tot n-ai să poți fi! - Da, stăpâne, dar... - Viața omului e scurtă. Ce rost are să fie otrăvită cu întrebări la care nu poate răspunde nimeni! Nu uita că ești un rob mai fericit decât toți robii și chiar decât mulți oameni liberi. Mulțumește-te cu ce ai, ca să nu pierzi într-o zi totul. Eu te sfătuiesc, pentru că nu ești neînțelept, să-ți alegi clipa cea mai fericită din viața ta și las-o să te

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
facă șanțuri pentru scurgerea apei. Sau dacă înainte de seceriș vin lăcustele? Iahuben oftă: - Și ce se întîmplă atunci cu țăranii aceia? - Se mută fiecare cu toți ai lui în Țara Morților. - Atunci poate că-i mai bine așa. Cel puțin robii, în Atlantida, au hrană în fiecare zi. - O mână de mâncare și o stâncă pe umeri... O mână de hrană și un sac de bice... Și copiii rămași departe, singuri, ca și orfani. Auzi, Iahuben, tu umbli să cucerești țări

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
mirat și tăcut. Marele Preot se aplecă ușor și-i mângâie sclavului tâmpla cu degetele. Cu toate acestea, nu se simți mai liniștit. Ținea la bătrân și pentru binele pe care i-l făcuse bătrânul scăpîndu-l de multe din greutățile robiei, și pentru învățătura îmbelșugată dobândită de la el, pentru înțelepciunea lui rară și pentru blândețea lui. Mai ținea la bătrân poate și fiindcă îi lipseau părinții și rudele. Totuși, niciodată nu izbutea să nu-l simtă deloc străin. Chiar această mângâiere

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
de câte douăzeci și cinci... - Ești tare înțelept! Vrei să rămână paza și mai slabă la ceilalți robi? îl întrerupse sutașul. - Nu-i nimic! Ziua nu fuge nimeni, mai ales de la muncă unde se vede orice mișcare. Iar soldații au arme și robii n-au. - Dar au topoare pentru tăiatul pietrei. - Au însă și lanțuri la picioare. Eu cred că și soldatul de azi-noapte ar fi fost de ajuns, dacă nu puneai un neghiob. Trebuia să alegi de la început soldații cei mai buni

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Preot n-a simțit oboseala drumului. Neliniștea se statornicise în el, întinerindu-l, de la plecarea lui Auta. Noapte de noapte zăbovea pe acoperișul palatului privind cerul, fără să vadă însă nimic lămuritor. În fiecare zi, sculîndu-se din somnul scurt o dată cu robii, răscolea miile de suluri secrete aflate într-o anume încăpere pe care n-o cunoștea nici Auta. Totuși, marea taină rămânea nedezlegată. Bătrânul știa bine că de astă dată n-au fost năluci. Cunoștea temeinic firea oamenilor și nu se

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
și abia se stăpâni să nu râdă, văzând că cei doi preoți l-au crezut. Sclavul le arătase celor cinci străini cum se alcătuiește și se împarte lumea ai căreia oaspeți erau. La început crezând că aceștia nu pricep rânduiala robiei din pricină că el încă nu știa de ajuns limba lor, își dădu seama pe urmă că adevărul era altul, fără să știe anume care. Și acum întîia oară de când îndura cu umilință robia, îi fu rușine că e rob. Bătrânul îi

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
La început crezând că aceștia nu pricep rânduiala robiei din pricină că el încă nu știa de ajuns limba lor, își dădu seama pe urmă că adevărul era altul, fără să știe anume care. Și acum întîia oară de când îndura cu umilință robia, îi fu rușine că e rob. Bătrânul îi făcu semn să se așeze, și Auta se așeză. Apoi, văzîndu-l în jilț, lângă sine, îl măsură câteva clipe cu o privire ciudată care poate părea așa și din pricina culorii viorii a

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
de Foc, Auta dorise din tot sufletul să-l găsească pe Mai-Baka, însă nu îndrăznea să le spună. Acum, bucuros că ajunseseră totuși acolo, zise: - Pe muntele acesta sunt niște sclavi, printre care un prieten al meu. Au fugit din robie, ca să fie liberi. Bătrânul ascultă cu luare aminte și îl rugă pe pământean să-i arate locul. - Locul nu-l știu, însă dacă am coborî mai jos, poate i-aș vedea. Luntrea se rotea în văzduh, ca pajurile, dar destul de

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
cârmaciul. Auta se uită la el cu mirare: - Chiar cei care citesc, nu pot citi decât unele cărți. Cele mai tainice le ține ascunse Marele Preot. Unele le cunosc și eu, dar eu am avut un noroc deosebit... - Plătit cu robia! spuse străinul cel bătrân. - Dacă altfel nu s-a putut... zise Auta rușinat. - Știi, Auta, spuse bătrânul cu fața de copilandru, de când am aflat toate acestea de la tine, mă tot gândesc mereu. De mult de tot, când eram cum e

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
făcut milă de voi! Aruncați lespezile din spinările voastre asupra slujbașilor regelui! Regele nu e zeu! Tăiați cu topoarele voastre lanțurile și frânghiile. Aruncați totul, luați topoarele cu voi și fugiți sus pe Muntele de Foc. Acolo veți scăpa de robie! Zeii cerului vă apără de moarte și de pedepse! Iahuben asculta încîntat. Îl privea cu drag pe Auta și Auta i se părea zeu. Numai străinii nu păreau mulțumiți de cuvântarea prietenului lor cu pielea neagră. Cel mai vârstnic dintre

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
oamenii? Unde vezi tu zei! - Dacă nu ne vor crede zei, nu ne vor asculta, îi răspunse Auta. Dacă nu-i fac să înțeleagă că le vrem binele, se vor speria de noi și nu vor îndrăzni să-și părăsească robia. Iar dacă ne vor vedea în luntre, deasupra lor, chiar dacă nu le-am spune nimic, tot zei ne vor socoti, însă zei răi, zei dușmani. Vârstnicul străin se însenină. - Ciudate făpturi! spuse el. Oare strămoșii noștri au fost tot așa

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
acum îmbătat de această priveliște nemaivăzută. Și nimeni dintre pământeni nu știa mai bine ca el ce preț nemăsurat are libertatea. Se uita cu nesaț la mișcarea pe munte a miilor de spinări și se bucura că lunga tristețe a robiei l-a adus totuși până la această zi a unei bucurii niciodată bănuite. - Iahuben! Mă auzi, Iahuben! spuse, părîndu-i rău că e în luntre și nu se poate scula să-l îmbrățișeze. Niciodată nu m-am bucurat că am fost rob

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
a adus totuși până la această zi a unei bucurii niciodată bănuite. - Iahuben! Mă auzi, Iahuben! spuse, părîndu-i rău că e în luntre și nu se poate scula să-l îmbrățișeze. Niciodată nu m-am bucurat că am fost rob, chiar dacă robia mea a fost mai norocoasă și mi-a dezvăluit oarecare înțelepciune. Dar acum mă bucur întîia oară, auzi, Iahuben? Mă bucur că n-am rămas vânător sau cioban la marginea deșertului. Dacă n-aș fi fost luat în robie, n-

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
chiar dacă robia mea a fost mai norocoasă și mi-a dezvăluit oarecare înțelepciune. Dar acum mă bucur întîia oară, auzi, Iahuben? Mă bucur că n-am rămas vânător sau cioban la marginea deșertului. Dacă n-aș fi fost luat în robie, n-aș vedea ce văd azi! - Fără tine, nici eu n-aș fi văzut nimic! rosti Iahuben. Gîndește-te, dacă nu ne trimitea Puarem pe amândoi... Dar au vrut zeii așa. Ei ne-au văzut încă de atunci cu ochiul acela

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
fi decât rea, căci armele atlante se și mișcau în taberele de jos, așa că lupta trebuia dată. Erau mulți robi. Fiecare din ei știa din copilărie să tragă cu arcul și fiecare din ei, de când era rob, învățase să urască robia. Erau mulți, și voiau sau să moară și să scape de necazul cumplit al vieții, sau să învingă... și atunci?! Foarte puțini își puneau această întrebare. Agbongbotile și alți bătrâni ai lor le-au spus nu o dată că oamenii pot

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Bătură și câteva tobe ale oamenilor negri, făcute din piele de capră sălbatică. În jurul unui foc, dansară cei mai viteji bărbați negri. Era dansul războiului. Dar tocmai atunci răsună glasul tunător din cer, atât de așteptat: - Robi care ați biruit robia, zeii lumii vă cheamă asupra Marelui Oraș... Când se sfârși dansul, miile de oameni începură să curgă spre văi. Sus, în luntrea care-i călăuzea, afară de cârmaci și de Auta, mai era Hor și încă unul dintre străini. Privind în

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
s-ar fi încumetat să iasă departe în larg, se opinti până la țărm scârțâind din încheieturi; și foștii robi ai Atlantidei, când simțiră în sfârșit sub tălpi pământul neclătinat, oftară ușurați și fiecare mulțumi zeilor săi că scăpase cu viață. Robia era departe. Atlantida era departe sau poate nu mai era. Aici mișunau negustori cu nasuri subțiri și ascuțite, fețe albe și păr negru, care aveau limbă iute și corăbii iuți înjghebate într-o mare de ostroave și limbi de pământ

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Dar bătrânul, care simțise de unde izvora ciuda fiului Zeului Apelor, zise cu o sclipire răutăcioasă în ochi: - Femeile sunt totdeauna ciudate, iar șarpele acela avea mintea scăpărătoare și trupul frumos. Și nici nu mai era rob: ai uitat că toți robii, și chiar soldații îl credeau zeu! Preotul Zeului Apelor socoti că era mai înțelept să-și toarne vin. Dar deodată Marele Preot spuse un lucru la care nu se aștepta nimeni: - Trimiteți o barcă după Puarem! Ceilalți se priviră mirați

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ea. Capul acum i se clătina, deși luntrea zbura mai lin decât fulgul în văzduhul nemișcat de vânt. Apoi capul i se lasă într-o parte; și femeia neagră care trecuse prin multe împrejurări cumplite, și muncă, și bici, și robie, și foame, și groază, și chiar potop de flăcări și de ape, și care cunoștea pe Auta ca pe un zeu în care avea încredere nemărginită, de la o vreme nu se mai putu ține tare și își pierdu cunoștința. Mehituasehet

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Ntombi. Dar nu te mai băga și tu, să nu-i mânii. Crezi că dacă sunt buni poți fi prieten cu ei cum ai fost cu Valukaga? Mai bine să taci și să le mulțumești că ne-au scos din robie și să fii mândru că ne poartă cu ei prin văzduh. Și Ntombi tăcu, învățîndu-l și pe Mai-Baka să-și potolească limbuția. Ajunseră în sfârșit pe podiș, lângă marea luntre. Dar când văzu pădurea aproape, Mai-Baka iarăși uită de povața

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]