1,797 matches
-
sub sferele chihlimbarii ale felinarelor de stradă, ca și cum s-ar fi îndreptat spre o întâlnire misterioasă. Toamna îngreuna aerul. Anul se strângea în el însuși, ticsit de pregătiri. Arțari uriași țâșneau în sus, pregătindu-se să intre în repaus. Un roi de insecte agitate își trâmbița imnul funebru cu zumzet de fierăstrău. Se opri în colțul a patru clădiri din lemn alb în formă de A, dintre care una licărea cu o strălucire de secol nouăsprezece, două luceau de lumina albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
că și ea se scursese în tăcerea aceea alături de el. Aerul era dens și uscat de recolta câmpului. Spulbera pietrișul cu picioarele în timp ce traversa spre mașină. Ea îl apucă de cot, oprindu-l. —Ssst. Ascultă! Auzi din nou, varianta nocturnă. Roiuri de insecte și țipetele vânătorilor de insecte. Din când în când câte o bufniță - Cine-ți face de mâncare? Cine te-ngrijește? - și strigătul antifon care nu putea fi decât al coioților. Animale, care, toate, îi auzeau pe oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mine. Am ajuns la un iaz care orăcăia. Mai precis, nu orăcăia iazul, ci zeci de broaște micuțe. Scoteau din apă doar capetele și se holbau la mine cu ochii lor bulbucați. Pe deasupra iazului zburau fluturi albi și împestrițați și roiuri întregi de muște. M-am așezat în iarbă, ca să-mi trag puțin răsuflarea. Pe nesimțite, am ațipit. Deodată însă mi-a zburat somnul, căci am auzit în spatele meu un geamăt ușor. Inima îmi bătea ca un ciocan, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fi nerod. E bine, e de nu se poate după cum umbli prin arșiță, și lumina și nemurirea îți suflă-n nas, ispitindu-te cu brize prăfoase, damfuri dulcege de gunoaie, inundații de canalizări irupând prin asfaltul crăpat. Seara coboară cu roiuri de țânțari peste ghetourile de blocuri din plăci de beton coșcovit de igrasie. Umbra lui lunecă printre mașinile parcate bot în bot pe trotuare și printre mașinile hurducăind prin gropile cu apă puturoasă - Dacii concurând cu Mercedesuri fumurii și jeep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lase un semn al treceri ei. Brusc, aproape palpabil, în fața ochilor lui se formează diferite imagini ce se amestecă vălmășit, nehotărâte. Călăreți ce atacă sălbatec, scoțând chiote ascuțite, neomenești, taigaua pârjolită, răvășită, bombardată, întinsă până dincolo de zarea înlănțuită în flăcări, roiuri de muște mari, verzi, cu aripi cenușii, ce roiesc haotic deasupra morților, invadând cu larvele lor carnea putredă, un camarad necunoscut care bea apă dintr-o baltă unde plutește cadavrul în descompunere al unui cal. Cu o bruscă tresărire lăuntrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
locotenent, acum, dumneavoastră trebuie să ne conduceți. Ai dreptate, Iovuț. Să mergem. Deasupra crestei, pe platou, se vede plutonul lui Felix. Trag din fugă, împroașcă cu foc și moarte. În fruntea lor, Felix aleargă drept, fără să se ferească. Un roi de gloanțe țiuie în jurul lui. Se dă peste cap. Fâșiile negre de fum ale luptei îl ascund vederii. Cu un pistol într-o mână și lopata de infanterie în cealaltă Caraiman se repede peste șanțuri, sare dincolo de sârma ghimpată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Nu mai trageți! Opriți focul! Răzleț se mai aud câteva împușcături, ca apoi acestea să înceteze cu totul. În fața clădirii nu mai este nimeni. Doar morții. Și răniții, la fel de numeroși, ale căror gemete se aud neîncetat. Curând, sângele mustind aduce roiuri întregi de muște care încep să bâzâie deasupra trupurilor muribunde. Pe cerul de cleștar, vulturi se rotesc în cercuri largi, atrași de mirosul morții. Mai grăbite, ciori grase, mari, se plimbă printre cei căzuți înfigându-și hulpav ciocurile dure în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încheietură. Ce faci acolo? De nicăieri apăruse un terminal. După o consultare rapidă, exploratorul îl închise. Erau colibri. Stoluri de colibri. Colibri? Păsările astea nu zboară în stoluri. Și nici nu se ridică atât de sus. Poate că erau un roi de albine sau ceva de genul ăsta. Continuă programul. Animația reîncepu. Trecerea rapidă de la repaus la cădere accelerată îi prinse pe nepregătite și le tăie respirația. Înainte de deschiderea parașutei, Samuel îi arătă Margaretei că se apropie încă un stol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
chestiune de timp ca stolurile de colibri să-i săgeteze iar. Păsările apăreau din neant cu sutele, prindeau viteză și se aruncau asupra lor ca niște mici proiectile. Degeaba încercau să fugă la adăpostul copacilor și lianelor înflorate. Stolurile deveneau roiuri compacte și păreau să nu se sinchisească de obstacolele întâlnite în cale. Treceau cu cea mai mare naturalețe prin frunze, trunchiuri și stânci, izbindu-se doar de Margareta și Samuel. Deveni limpede că programele de agrement posedau indici de stimulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
După un timp, însăși comanda de înghețare nu mai putu fi invocată. Pe urmă, spre stupefacția lor, pădurea își pierdu caracterul complexși se prefăcu într-o sferă verde care îi închise înăuntrul ei. Erau prinși în capcană, în calea unui roi de colibri furibunzi. Margareta se împiedică și căzu. Samuel, palid ca varul, se aruncă asupra ei, încercând s-o acopere, și în ultima clipă, înainte ca păsările turbate să-i ciuruiască, exploratorul își smulse de pe cap aparatul virtual și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu solul portocaliu se întrezărea silueta albă care sărea, alerga în zig-zag, se întorcea, amenința să se prăbușească și iar se redresa, reușind să înainteze spre poartă prin toată atmosfera aceea de gloanțe care te închideau în mijlocul lor ca un roi de albine. Erau atât de multe arme care se descărcau simultan, încât soldații aplecați peste balustrada balconului își uniseră flăcările ce însoțeau fiecare tragere și acum parcă aveau în fața lor un uriaș panou de becuri. La nivelul solului, mitralierele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
al Sulinei. Ici colo, ne capta privirea câte un peisaj de neuitat. Canalele prin care treceam nu erau late, doar de câțiva metri, încât vedeam pe maluri tot ce era de văzut. Iată, acolo, la rădăcina unui copac zumzăie un roi de albine. - Stați liniștiți, dacă nu ne agităm, albinele acestea sălbatice nu ne fac nimic, spuse băietanul cel mai mare. - Au și miere? - Desigur, și avem în sat meșteri pricepuți care le fură mierea. Am gustat și eu din ea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de argint, aur și rubin și i-am răspuns. - Vezi tu priveliștea asta? Vezi pelicanii de colo? Vezi egreta aceea mare care se înalță deasupra stufărișului? Dar ia uite ce frumos sare știuca aceea, o fi flămândă, ce zici? Vezi roiul de țânțari care zumzăie deasupra noastră și face eforturi disperate să străbată prin fumul care ne înconjoară ca să se înfrupte din sângele nostru? Dar sălciile astea bătrâne de sute de ani, câte n-or fi văzut la viața lor! Vezi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în slava cerului. Soarele de după-amiază luminează peste asfințit cu o lumină blândă deasupra spicelor plecate. Vâjâind, trec doi corbi prin văzduh : vju-vju-vju La fântânița lui Costan țârâie un pui de vrabie. Deasupra vitelor se rotește, în vârtej negru, un roi de muscuțe, zuzuind subțire. De-un timp, pe cărarea dintre păpușoaie vin un om și o femeie în vârstă. Cu glas tărăgănat, Vasile Hortolomei o ispitește pe baba Savastița despre treburi țărănești : a cui a fost nunta asară, dacă mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
girezile de paie. în câmp, doar lupii treceau pe sub muchii de hat către luminile satului. Procurorul se trezi dimineața într-o larmă de glasuri sub fereastră. Apăruse la geam lumina zilei. Ningea sclipitor. Peste tot se așezau pașnic poduri înstelate. Roiuri de fluturi izvorau, covârșind pământul și casele care, între troiene, căpătaseră cușme albăstrii. Un copac, care abia ieri își gravase din țurțurii de gheață de pe ramuri autoportretul pe omăt, era azi înfofolit în puf. Spre cer urcau drumuri podite cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
doar o secundă, în treacăt, în drum spre stația de autobuz, l-am recunoscut imediat. L-aș fi putut recunoaște dintr-o mie. Avea fruntea teșită, fața alb-pământie și, ca și atunci, un fel de zumzet în jurul lui, ca și cum un roi de maimuțe nevăzute i-ar fi scormonit întruna ochii și mintea și și-ar fi aruncat una alteia creierul nebunului, ca pe o minge. Ardea acum mocnit, nu ca atunci, doar mâinile, care aveau un tremur continuu, aproape imperceptibil, și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
din strânsoare și am alergat să-l iau în brațe pe fratele meu, să-l țin la piept, să-l legăn și să mor împreună cu el. Nu exista altă cale, decât calea iubirii. Dar câinii deja își terminaseră treaba. Un roi de fluturi colorați a izvorât din vintrele aburinde înșirate pe zăpadă și s-a așezat peste mâinile și peste fața mea, căutându-și drumul spre inimă. Dar nu au reușit să ajungă la ea. Înveșmântată în lumină, inima mea, în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
dădu, pe dinlăuntru, ocol de șase-șapte ori la rând, de parcă l-ar fi șlefuit precum un maâtre bimbelotier, după care, dându-i brutal capul pe spate, fără să uite, însă, a-i face pe obraz cu genele în clipăt un roi de „fluturi” palpebrali, i-o vârî fără preaviz în lacoma fantă stacojie ca pe un membru în erecție, dârz, lubrefiat, dar vag rugos, precum radula unui melc (un vaginula strubelii, de pildă), cu care, de-ar fi fost mai lung
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
ființă cu atâția pistrui. O explozie originară, ca un Big Bang, plecase de la rădăcina nasului și forța ei aruncase galaxii Întregi de pistrui, care se răspândiseră până la marginea universului ei curbat, cu sânge cald. Pe antebrațe și pe Încheieturi avea roiuri de pistrui, o Întreagă Cale Lactee se desfășura pe fruntea ei, ba chiar câțiva quasari, ca niște stropi, fuseseră aruncați În găurile negre ale urechilor fetei. Că tot suntem la ora de engleză, Îngăduiți-mi să citez o poezie. Frumusețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
prins cu mâinile de brațele scaunului și am așteptat ca frizerul să-și facă treaba. Dar În secunda următoare am auzit foarfecele zăngănind pe raft. Cu un bâzâit, se porni o mașină electrică. Se Învârtea În jurul capului meu ca un roi de albine. Ed frizerul mi-a ridicat părul din nou cu pieptenele și am auzit bâzâitul aparatului cufundându-se În părul meu. ― Începem, spuse el. Țineam În continuare ochii Închiși. Dar știam că nu mai exista cale de Întoarcere. Aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din New York, locul pe care se Înghesuiau să-l vadă toți turiștii și pe care ea Încerca mereu să-l evite. — Bine, zise, o să fiu rapidă. Carlos parcă lângă trotuar, iar Kitty sări din mașină ca o albină, alăturându-se roiului de turiști care se holbau vrăjiți la faimoasele amprente ale vedetelor de pe trotuar. Vedea nume cunoscute, dar și nume ale unor celebrități de mult apuse, de care nu auzise niciodată. Își aminti de remarca lui Milan Kundera- kitsch-ul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la ora aia, el era demult Cristi și probabil se plictisea de moarte în apartamentul lui cu carpete, nu aveau de gând nici măcar să aducă ploaia, ci doar își deschiseseră aripile străvezii și micuțe și începuseră să zboare într-un roi bramburit în jurul capetelor noastre și, mai apoi, al grădinii. Era poate pentru prima oară când nici măcar Radu nu mai era în stare să găsească vreo explicație. Crucea se înroșise de-a binelea, iar în culoarea ei, aveam, nu știu de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
unui fluviu. Dai la vîsle În susul apei luni de zile sub un soare arzător, printre zidurile verzi, mustind de apă, ale junglei, iar hărțile Îmbibate de umezeală ți se fac fărîmițe În mîini. Ești pe jumătate Înnebunit de speranțe deșarte, roiuri de insecte Înțepătoare și periculoase și feste ale memoriei și, la sfîrșit, nu reușești să ajungi decît - punctul final al Întregii tale căutări penibile - Într-un loc jilav din junglă ori, În cazul unei povești, la un cuvînt sau gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Cu aceste cuvinte începe Sf. Evanghelist Ioan, despre Facerea universului nemărginit, Creația lui Dumnezeu. Dar, ce-am învățat noi la școală despre Univers?!!.. Ce?!.. Că, este foarte bine organizat... că este alcătuit din galaxii, o infinitate de galaxii, organizate în roiuri, super roiuri și hiperroiuri de galaxii, care se întind pe lungimi și lățimi de multe sute de milioane de ani lumină... anul lumină măsurând zece mii de miliarde km. Că galaxia este un enorm ansamblu de stele, gaze și alte materiale
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cuvinte începe Sf. Evanghelist Ioan, despre Facerea universului nemărginit, Creația lui Dumnezeu. Dar, ce-am învățat noi la școală despre Univers?!!.. Ce?!.. Că, este foarte bine organizat... că este alcătuit din galaxii, o infinitate de galaxii, organizate în roiuri, super roiuri și hiperroiuri de galaxii, care se întind pe lungimi și lățimi de multe sute de milioane de ani lumină... anul lumină măsurând zece mii de miliarde km. Că galaxia este un enorm ansamblu de stele, gaze și alte materiale cosmice, care
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]