1,472 matches
-
Mărgelele de plumb, București, 1951; Moșia oamenilor slobozi, București, 1951; Brigada mixtă, București, 1953; Niculai Călărașul, București, 1953; Mitruț al Joldii, I-II, București, 1953-1954; Vijelie-n sus pe Jii, București, 1954; Zile învolburate, București, 1954; Marșul miresei, București, 1955; Romanțe de dragoste, București, 1957; Măria sa Țara. Din vremea lui Vlad Țepeș, București, 1960; Agurida, București, 1962; Dosarul lui Ion Măruntu, București, 1962; Vântoasa, București, 1964. Traduceri: N.V. Gogol, Taras Bulba, pref. Cezar Petrescu, București, 1952; G. Bașirov, Onoarea, pref. trad
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
Cezar Petrescu, București, 1952; G. Bașirov, Onoarea, pref. trad., București, 1952 (în colaborare cu N. Cerna). Repere bibliografice: Arghezi, Scrieri, XXVII, 344-346; Silvian Iosifescu, „Moșia oamenilor slobozi”, CNT, 1951, 23; Al. Săndulescu, „Mitruț al Joldii”, CNT, 1953, 36; Al. Căprariu, „Romanțe de dragoste”, TR, 1957, 33; Mihail Petroveanu, „Romanțe de dragoste”, GL, 1957, 37; Dan Grigorescu, Romanul istoric și actualitatea, LCF, 1963, 17; Virgil Ardeleanu, Un roman al micilor funcționari, ST, 1962, 4; V. Moglescu, „Dosarul lui Ion Măruntu”, GL, 1962
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
trad., București, 1952 (în colaborare cu N. Cerna). Repere bibliografice: Arghezi, Scrieri, XXVII, 344-346; Silvian Iosifescu, „Moșia oamenilor slobozi”, CNT, 1951, 23; Al. Săndulescu, „Mitruț al Joldii”, CNT, 1953, 36; Al. Căprariu, „Romanțe de dragoste”, TR, 1957, 33; Mihail Petroveanu, „Romanțe de dragoste”, GL, 1957, 37; Dan Grigorescu, Romanul istoric și actualitatea, LCF, 1963, 17; Virgil Ardeleanu, Un roman al micilor funcționari, ST, 1962, 4; V. Moglescu, „Dosarul lui Ion Măruntu”, GL, 1962, 24; Rodica Docea, „Vântoasa”, GL, 1964, 22; Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
a pus însă amprenta asupra talentului său autentic. Tributul plătit a constat atât în poezii comandate de regimul comunist (Rapsodii pentru Republică, 1972), cât și în redundanța facilă a versului, mai ales când tonul grav al baladei este înlocuit cu romanța lacrimogenă (Rapsodie albă, Nelimitare). Versurile din Piatră de hotar (1977) cultivă tot registrul patriotic, susținut de clișeele ideologice ale epocii, transpuse în motive poetice: Carpații, ilegalistul, pacea, trecutul glorios, ostașii, cât și poeții „santinele”. Dar V. ține să își identifice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290447_a_291776]
-
cetăți medievale din Siret, etc10. 39. August Karnet (1870-?), compozitor german, dirijor al corului sucevean Ciprian Porumbescu, profesor la Liceul de fete și la Liceul "Ștefan cel Mare", autor de operete și de muzică vocală pe versuri de poeți români: Romanță, Peste vârfuri, Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie etc. 40. Simion T. Kirileanu (1879-1926), învățător în județul Suceava, folclorist, publică culegeri de folclor în Șezătoarea, Ion Creangă, Vestitorul satelor, Albina. Tipărește Calendarul sătenilor și volume de legende legate de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
Gala Galaction ș. a. Mai publică, prelucrate, alterate, basme și legende, editează începând din 1878, cu modificări și adăugiri de la o ediție la alta, Dorul inimei, culegere amintind epigonic de Spitalul Amorului a lui Anton Pann, unde sunt agregate versuri populare, romanțe, „cântece de dor și amor”, cuplete, poezii de V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Al. Sihleanu ș. a., versificări proprii, traduceri. Era de așteptat să aleagă spre a traduce Crimele misterioase de Émile Gaboriau și să caute la Charles Desnoyer și A. D
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288938_a_290267]
-
după Béranger. Repetiții în chip de refren la fiece strofă, o frază lunecoasă, un ton sentențios și emoționat, de o curioasă solemnitate lirică, în ciuda indiferenței cuvintelor, acestea sunt notele tehnicii lui C. A. Rosetti și cu această mecanică este realizată romanța A cui e vina (1839), care înfățișează pentru poezia română ceea ce sunt La libertá de Metastasio și Sonetul lui Arvers sau Menuetul lui Boccherini. Fraze simple, vetuste, expuse cu o totală nepăsare pentru cuvinte și imagini, cu o emoție sugrumată
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chiar pentru această parte, rămâne inatacabil. Alecsandri a luat poezia populară (din care a făcut o culegere), mai potrivită sensibilității contimporanilor, și i-a dat mici retușări coloristice în stil romantic. Suntem în epoca lui Prosper Merimée, a interesului pentru romanțele spaniole și baladele sârbești. Găsești în Doine sugestii de mari tablouri, litografii fantastice în care o Babă Cloanță săvârșește nocturnele călăriri satanice, ori șapte frați încălecați pe zmei aleargă pentru o fată cu flori galbene în păr. Mai ales caracteristică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sentimentală, de pus pe muzică. Modelul era Heine. Poezia colonelului Th. Șerbănescu (1839-1901) este bombastică: În durerea mea păgână D-aș putea o clipă, eu Aș lua pămîntu-n mână Ș-aș zvârli în Dumnezeu! Muzica numai a făcut populară cutare romanță: Unde ești?... Unde ești?- În zadar în larga lume Caut să te mai găsesc, Tu l-al cărui dulce nume, Și azi încă-ngălbinesc! Dacă tu tot mai trăiești- Unde ești?... Unde ești? Bravul "oficer" N. Schelitti (1837-1872) nu era mai
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Or să cadă rînduri-rînduri. Femeia nu-i Spiritul, ci carnea suavă cu-"ncheieturi": Nu e mică, nu e mare, nu-i subțire, ci-mplinită, Încât ai ce strînge-n brațe, numai bună de iubită. Mai târziu, contunuînd heinismul "Junimii", Eminescu cultivă o romanță nudă, deconcertant de directă, mai degrabă abstractă, în care fondul e al cântecului de lume autohton, cu "jele", "dor", cu iubiri ducând la zăcere și moarte. Totuși tehnica e cu mult mai complexă decât se pare și constă în trecerea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
e al cântecului de lume autohton, cu "jele", "dor", cu iubiri ducând la zăcere și moarte. Totuși tehnica e cu mult mai complexă decât se pare și constă în trecerea gradată de la confesiunea cea mai simplă la o atitudine speculativă. Romanța ce se deschide așa de sentimental: S-a dus amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora... culminează în constatarea filozofică a irealizării eroticii sublime pe pămînt: Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
amorul, un amic Supus amândurora, Deci cânturilor mele zic Adio tuturora... culminează în constatarea filozofică a irealizării eroticii sublime pe pămînt: Era un vis misterios Și blând din cale-afară, Și prea era detot frumos De-au trebuit să piară. Altă romanță exprimă fatalitatea erotică atunci când luna de primăvară ocupă cerul: A noastre inimi își jurau Credința pe toți vecii, Când pe cărări se scuturau De floare liliecii. Pe lângă plopii fără soț pornește pe o idee sentimentală populară. Bărbatul trecea neînțeles de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
tema sonetului lui Arvers): Pe lângă plopii fără soț La geamul tău ce strălucea Adesea am trecut, Privii atât de des; Mă cunoșteau vecinii toți, O lume toată-nțelegea, Tu nu m-ai cunoscut. Tu nu m-ai înțeles. Dar apoi romanța se scufundă în mitologie. Dragostea poetului nu e numai un mecanism de speță, ci osânda unui atavism neînțeles cu capătul în păgînătate: Căci te iubeam cu ochi păgâni Și plini de suferinți Ce mi-i lăsară din bătrâni Părinții din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
printr-o serie întreagă de "studii literare" și prin niște poeme în proză numite aquarele, soi de tablouri, de "fotografii morale" luate "sur le vif". Carol Scrob (1856-1913), "poet și ofițer", izbuti să încînte pe mulți contimporani cu oribilele lui romanțe, între care nu cea mai ridiculă este aceasta cântată până deunăzi: Știi tu când te țineam în brațe, Când îmi jurai amor, știi tu? Acele zile fericite Tu le-ai uitat, eu însă nu!... Din lirica mai puțin trivială a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fără discreție intimistă și mai ales eminesciene. Gh. din Moldova (Gh. Kernbach: 1859-1909), salutat cu entuziasm de Hasdeu, Vlahuță, cultivat mai târziu de Viața românească, nu s-ar putea ști pentru ce motive, compunea un soi de anacreontice dulcege și romanțe muzicabile, printre care prea cunoscuta Fă-ne, Doamne (" Cînd eram copii, odată,/ Mii de sărutări mi-a dat;/ Astăzi nu-mi mai dă nici una: Ea-i femeie, - eu bărbat"), Artur Stavri producea poezii fără sânge, caracteristice prin aerul de "fericire
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
inimă) de oarecare îndemînare teatrală, ceea ce și explică succesul lor relativ, azi însă cu aer de fabricație de calitate dubioasă, Radu D. Rosetti, urmând tot pe Fr. Coppée, inaugura o poezie diletantistă de tribunale și barou, constând în madrigaluri și romanțe tremolate, nu fără un anume simț al neantului pentru albumuri. Anecdota, foarte în favoare în acest timp, a fost deținută de Th. D. Speranția, autor verbios, de oarecare haz aci, complet nul în alte genuri. P. Dulfu, gândind se vede
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adverbele majusculizate: "Ieri", "Mîine", numele proprii fastuoase, exotice (Bassora, Ecbatana, Cordova), totuși fără unda mistică, fără senzația de putrefacție și boală. Tristețile morale, "nervii" nu se realizează și poezia rămâne în genere luminoasă, aproape socială, cu un vădit aspect de "romanță" muzicală în tradiția Chat noir și Quat'z' Arts, dar și a lui Traian Demetrescu și a celorlalți făcători de cântece de lume. Poezia minulesciană e stăpânită de motivele de bază ale romanței. În ea întîlnim "amanți" în căutare de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aproape socială, cu un vădit aspect de "romanță" muzicală în tradiția Chat noir și Quat'z' Arts, dar și a lui Traian Demetrescu și a celorlalți făcători de cântece de lume. Poezia minulesciană e stăpânită de motivele de bază ale romanței. În ea întîlnim "amanți" în căutare de "iubire adevărată", despre a căror dragoste "știe lumea toată". "Amantul" invită pe "amantă" să rămână cu el "toată seara", încredințînd-o că nu-i nimeni "să ne vadă și să ne-auză", nefăgăduind nici o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dar în fond în acest joc de emoții grandilocvente și de mari procedee estetice, care a dat câteva poeme memorabile, stă tot interesul literar: În cinstea ta, - Cea mai frumoasă și mai nebună dintre fete, Voi scri trei ode, Trei romanțe, Trei elegii Și trei sonete. Și-n cinstea ta, - Cea mai cântată din cîte-n lume-au fost cântate, Din fiecare vers voi face Cîte-un breloc de-argint, în care Gîndirile-mi vor sta alături ca niște pietre nestimate De-a pururi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Ca să fiu din nou copilul cu privirile-nsorite, Când neștiutor de toate alergam spre larg de zări. G. V. BACOVIA G. Bacovia moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de refractar, nostalgia maladivă, "filozofiile" triste și mai ales tonul de romanță sfâșietoare, cu complicări estetice, precum audiția colorată. Simbolismul poetului e acela din tradiția sumbră a baudelairianismului, cu ploi insinuante, provincie, urât funebru, monotonie burgheză, tristeță autumnală: Plouă, plouă, plouă Ce melancolie! Vreme de beție Plouă, plouă, plouă... Și s-asculți
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poezie (Secreta mea durere, Sonetul lui Arvers, poeme de Alfred de Musset), colaborările la „Satyrul”, gazeta lui B. P. Hasdeu (semnate San-Huang-Ki și Tschao-Wan-Ki), cronici teatrale în „Românul” și o conferință-protest împotriva valului de imitații din roman, Despre influința lecturei romanțelor streine, publicată în „Atheneul român” (1867), e tot ce a rămas de la N. Manuscrisele conțin extrase din viața lui J. J. Winckelmann, fragmente ale unor articole despre originea, esența și decadența artei, cât și o piesă de teatru, Van Buck
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
ceri supt chip femeiesc, Dar n-au fost decît femeie din iad supt chip Îngeresc.’’ După 1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii. Există, lîngă o pasionalitate de tip trubaduresc, și puțină parodie În versurile: „Tu-mi ziceai o dată cum pîn’la moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
obsesia lui, apropiindu-se În această privință de Creangă”. Remarcabile, sînt și generalizările, concluziile, eseului: „După 1840 tipul femeii cochete circulă mai des prin poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A. Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii”. Însă - constată cu evidentă plăcere autorul - poetul român „este, de regulă, ginofil, momentele de «mistificație eroticăă (numite astfel de G.
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
făcea să fugă de responsabilitate și să caute dinadins suferința în dragoste, umilitul Bizu e prea copleșit de importanța momentului și izbucnește în lacrimi în prezența femeii, impresionat atât de gândul inevitabilei despărțiri, cât și de melodia sfâșietoare a unei romanțe sentimentale executate tocmai atunci, în apropiere, la o flașnetă. "Valul muzicii" precizează cu claritate raporturile dintre cei doi amanți, limpezind, după spusa naratorului, "apele sufletului". Nesigur pe el, cu toate că simte imboldul unor atingeri mai îndrăznețe, Bizu ezită s-o sărute
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
parvenitul), ceea ce relevă măsura covârșitoare în care Lovinescu rămâne "în substanța lui omul generației sale". Citită totuși ca "un poem al inadaptabilității", cu evident "caracter autobiografic", literatura criticului satisface și gustul cititorului modern, mai puțin sensibil la nota sentimentală, de romanță provincială, care face din Bizu "un Amos Bujorescu mult mai sălbatic, mult mai incapabil de a evolua spre fericire", iar din creatorul său, un fel de Brătescu-Voinești "în varianta mai obiectivă a d-lui Cathon Theodorian"60. Favorabil la început
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]