4,815 matches
-
de ani. Dacă ideea de istorie ar mai persista la criticii tineri, una despre ultimii zece ani s-ar scrie acum. Raportul dintre Călinescu și Lovinescu este acela dintre un critic mai mare și unul mai important. Spre deosebire de poeți și romancieri, criticii - și mai ales istoricii literari - depind mai mult de importanță decât de valoare. Nu-și pierd locul când nu mai sunt citiți. Poeții și romancierii abandonați de cititori dispar. Există o realitate a literaturii și o esență a ei
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
este acela dintre un critic mai mare și unul mai important. Spre deosebire de poeți și romancieri, criticii - și mai ales istoricii literari - depind mai mult de importanță decât de valoare. Nu-și pierd locul când nu mai sunt citiți. Poeții și romancierii abandonați de cititori dispar. Există o realitate a literaturii și o esență a ei. Realitatea este că cea veche nu se mai citește. Esența: multe scrieri vechi s-ar mai putea citi. S-ar vedea atunci că unele sunt mai
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
să vezi și să te joci cum marea Tigroaică și să nu te temi !”), Kazantzakis își declară hotărârea de a porni alături de ai săi „24 de soldăței de plumb” la cucerirea Orientului. Evident, e o autocucerire - autocunoaș tere cu armele romancierului, deopotrivă realist-descriptive și metaforice. Un amalgam specific cretanului - care se recunoștea în primul rând cretan și abia apoi grec. „În noi există profunde forțe potrivnice ritmului din Occident”. Dacă grecului i se conferă rolul rațiunii („Orientul... prin contactul lui nemijlocit
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
lupilor Celui Viclean” asupra celor trei virtuți franciscane: „Sărăcie, ascultare de Dumnezeu, feciorie ... Dacă aceste trei mari virtuți ar fi biruit, dacă toți ar fi devenit franciscani, lumea ar fi pierit”. Modul de a vedea Italia ne lămurește asupra intențiilor romancierului: nu ne vom îndrepta spre Orient alături de un dromofil olimpian precum Goethe („înviind cu minte, cu înțelepciune, civilizația clasică”) sau de un reformator precum Luther („visând o altă Romă, toată numai virtuți și austeritate”), nici alături de un zgomotos agitat precum
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
înțelepciune, civilizația clasică”) sau de un reformator precum Luther („visând o altă Romă, toată numai virtuți și austeritate”), nici alături de un zgomotos agitat precum Mussolini. Kazantzakis nu va fi călăuza meditativă, nici bărbatul de acțiune aflat sub imperiul istoriei, ci romancierul amestecând personaje vii și inventate - pe care le vom păstra sub pleoape mai mult chiar decât dacă am fi umblat pe acele meleaguri noi înșine. Senzual, bucurându-se de străfulgerările vieții, ne poartă prin Egiptul vechilor pergamente („Bucură-te de
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
spectaculos și teatralitate în viața publică, era în fond un introvertit și un timid. A doua a fost că nimic esențial din punct de vedere psihologic nu deosebește un criminal de un om normal, nici măcar dubla personalitate atât de dragă romancierilor. Kelley a luat cu el în SUA însemnările. N-a îndrăznit să publice nimic. Concluziile lui, în special cea de a doua, despre care s-a aflat totuși câte ceva în epocă, au provocat indignare. Nu numai prin prisma faptului că
Hermann Göring și psihiatrul () [Corola-journal/Journalistic/3023_a_4348]
-
de alte glose. În plus, trebuie să recunoaștem că micro-sintezele au, prin natură, un potențial de atracție mai redus decât studiile de caz despre opera sau viața unor autori (mai ales când ultimele sunt scrise așa cum sunt, cu mână de romancier). Esențiale sub raport bibliografic, acestea rămân, ca să spun așa, în bibliografiile latente, spre o viitoare consultare. (Vezi, comparativ, cum, deși în cronică se va referi doar expeditiv la studiul dedicat romanului senzațional, Nicolae Manolescu va aduce în discuție respectivul studiu
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
păruse că va rămâne pentru mult timp cantonat în portul lumii bune a literelor europene. Furtuna care a așezat astfel India și literatura asiatică pe harta lumii literare la începutul secolului trecut a fost trezită de acest personaj fabulos: poet, romancier, dramaturg, filozof, pictor, compozitor, eseist, profesor, ecologist, formator de opinii, fondator de școală, promotor al dansului, cântăreț, creator de manuale, autorul imnurilor naționale ale Indiei și Bangladeshului, un om mai mare decât vremurile și, indiscutabil, cel mai cunoscut autor indian
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
Nicolae Scurtu Una dintre colaborările necunoscute ale nuvelistului, romancierului, traducătorului și memorialistului Romulus Cioflec (1882-1955) este cea din paginile ziarului Românul, din răstimpul 1911-1912, când Vasile Goldiș coordona și conducea această publicație din Transilvania. E necesar să precizez, încă de la început, că publicistul Romulus Cioflec a fost colaborator permanent
Romulus Cioflec și ziarul „Românul“. Noi contribuții by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3420_a_4745]
-
Tănase. Din păcate sunt și zone în care renunță la obiectivitate, alunecă în considerații despre moravurile literare, despre unii oameni ai scrisului pe care autorul, se vede, nu-i prea suportă. Dă atunci în pagini întâietate polemistului, uitându-l pe romancier.
Roman biografic și de senzație by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3049_a_4374]
-
de vivre înțeleasă ca o formă de rezistență socială în numele unei utopice „société libre, démocratique, profane et hédoniste”. La angrenarea lui Proust în jocul de-a ocultismul metaestetic trebuie să fi contat și starea maladivă și caracterul exclusivist al solitarului romancier, care nu îi permiteau tânărului Proust frecventarea lucrărilor vreunei fraternități regulare serioase, domeniu pentru care el a arătat însă un viu interes. De exemplu, despre preocuparea lui Proust în chestiunea masonică depun mărturie numeroase voci auctoriale, înflăcărate de ceea ce autorul
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
putea justifica sentimentul religios difuz, cu poziționarea omului Proust între o hermeneutică atee și o estetică a credinței, interesat fiind mai mult de simbolul care a edificat credința, decât de credința care a edificat simbolul. De exemplu, este notorie preocuparea romancierului pentru estetica și simbolismul catedralelor, în care Emanuel Bibescu era nu doar un cunoscător, ci un adevărat erudit, cei doi făcând împreună un pelerinaj intelectual la catedralele din Chartres, Tours, Bourges, Rouen etc. Aici, spune Proust, „universul a recăpătat dintrodată
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
că întreaga lucrare masonică stă sub semnul unei nostalgice căutări a „timpului pierdut”, a acelei umanități edenice care se cere în mod imperativ regăsită și retrăită de constructorii Templului Universal, vom înțelegea poate mai bine și dimensiunea ocultă a prieteniei romancierului cu frații masoni Bibescu. Sub semnul misterioasei litere G Considerat doar „o carte despre snobism”, Guermantes devine, din perspectiva acestor deschideri esoterice din biografia autorului său, un roman eminamente inițiatic, un jurnal al unei labirintice apropieri personale, prin saloanele pariziene
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
mister. Misterul masonic. Demonstrația noastră pornește de la o listă alcătuită de Proust în august 1905 pentru prietenul său Anton Bibescu („mon petit Antoine”), listă care cuprinde nume de familii nobile franceze stinse din lipsă de urmași. Arhondologia aceasta, pe care romancierul a folosito adeseori în texte, cuprinde și familia Lusignan, celebră prin legenda ei de blazon, intrată și în romanul lui Jean d’Arras, Mélusine ou la noble histoire des Lusignan (1394). Din această veche familie Lusignan din Poitou, ni se
În lojă cu Marcel Proust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3251_a_4576]
-
doar a unui autor. Povestirea devine, astfel, un posibil brand local... Relevantă e și opoziția tipologică introdusă de Viorel Coman între„sudiștii” povestitori cu deschidere către „magic, mitic, fabulos” și prozatori „nordiști” sau „central-europeni” ca Breban, Buzura, Ivasiuc, Sorin Titel, „romancieri sobri, greoi”, fără „organ” pentru povestire). Pe firul cronologiei apariției în volume, autorul cărții de față discută (aproape) de fiecare dată povestirile lui Fănuș Neagu în relație cu ale altor prozatori ai cîmpiei (și, în particular, ai Bărăganului). Analizele propriu-zise
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
o spune într-o poveste cu un nimb fantastic, în manieră balcanică, sunt amintite atrocitățile comise în timpul epurărilor staliniste, când Albania a fost marioneta jalnică a unei ideologii criminale. Totul este înspăimântător, implacabil, de un absurd tragic, sub pana acestui romancier refugiat în Franța în 1990.“ Lire Capitolul patru Musafirul sosi chiar la ora la care promisese, dar culmea, fără zgomot de motoare și pași cadențați, ca și când ar fi zburat peste oraș pentru a trece cât mai neobservat. Și chiar așa
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
nuvelele, ceea ce îmi ocupă tot timpul. Când am câte o nelămurire și o întreb, îmi răspunde: dacă nu se înțelege, taie”. Oates n-are obiceiul să vorbească despre ea și despre literatura ei. Invitată la o dezbatere pe tema inspirației romancierului, ca și alți scriitori celebri, a vorbit despre Proust, Hawthorne, Joyce (irlandezul!) și Melville, dar nici un cuvânt despre ce o inspiră.
Mașina de scris () [Corola-journal/Journalistic/2993_a_4318]
-
viață. Doar un geniu al poeticii cuvintelor ar putea scrie sau vorbi despre muzică, despre muzica lui Mozart, pe măsura ei. Singurul exemplu pe care vi l-aș putea da, din câte am găsit eu în literatură - căci, vai, sunt romancier! - este cel al unui spirit, tot german: Thomas Mann. în Dr. Faustus, roman ce are ca teză chiar teza geniului, personajul principal este artistul-muzician, geniul, care, pentru a accepta viața așa cum este trebuie să facă un pact faustic. A! Faust
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
că aștept să văd pusă undeva și întrebarea de ce apar atît de mulți scriitori între intelectualii români din exil, alături de scriitorii profesioniști sau deja �înscriși" ca atare, și nu numai printre intelectuali: acum cîțiva ani găsisem în Canada un proaspăt romancier român din vîna (și tagma) lui Papillon. Dar notele referitoare la literatura exilului și problemele ei pe care le suscită și, în parte, le soluționează excelenta carte a Evei Behring vor continua, fără îndoială; această apariție nu va face decît
Pe marginea unei carți de Eva Behring: Scriitori români din exil by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14971_a_16296]
-
Gabriela Omăt Reevaluarea cotării sale ca prozator, și în primul rând ca romancier, a fost pentru E. Lovinescu cea mai râvnită atitudine din partea contemporanilor și, desigur, a posterității. Criticul nu s-a ferit să declare că ar schimba fără șovăire statutul de cel mai important critic român din prima jumătate a secolului trecut
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
E. Lovinescu cea mai râvnită atitudine din partea contemporanilor și, desigur, a posterității. Criticul nu s-a ferit să declare că ar schimba fără șovăire statutul de cel mai important critic român din prima jumătate a secolului trecut cu acela de romancier de primă mână. Ceea ce nici contemporanii și nici posteritatea nu i-au contestat a fost condiția de artist - rafinat, incisiv, inconfundabil al prozei. însă mereu s-a avut în vedere mai întâi proza memorialistică și, merit controversat în regim teoretic
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
că multe din portretele Criticelor au fost transferate în Memorii și că a recomandat ca memorialistica să-i fie citită ca �prelungire" a operei de istoric literar. Pe măsură ce cunoașterea adâncită a prozatorului E. Lovinescu, în dimensiunea sa de nuvelist și romancier, va câștiga teren, rețeaua de vase comunicante a întregului său scris se va dovedi probabil inextricabilă. Răutăcios, G. Călinescu - și nu e singurul - l-a învinuit pe E. Lovinescu că ar fi scris, în toată viața lui, nu peste o
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
-te vino. E adevărat, dar sancționarea negativă a acestei realități e o chestiune de punct de vedere. Din 15 iunie 1940 - data, marcată în �agenda" criticului, actualmente în curs de editare, devansează cu o lună pe cea făcută publică de romancier, 13 iulie 1940 - și până în ultimele luni de viață, E. Lovinescu a lucrat la ceea ce considera a fi opera lui capitală de prozator: romanul-frescă, de peste 4000 de pagini, Mălurenii. O exclamație euforică, înregistrată de agendă în 20 august 1940: �Sunt
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
13 iulie 1940 - și până în ultimele luni de viață, E. Lovinescu a lucrat la ceea ce considera a fi opera lui capitală de prozator: romanul-frescă, de peste 4000 de pagini, Mălurenii. O exclamație euforică, înregistrată de agendă în 20 august 1940: �Sunt romancier!", e legată de �descoperirea unui mare filon" pentru subiectul Mălurenilor. Din puțina materie publicată se vede clar că Mălurenii e un roman cu cheie, în care autorul și-a retopit mare parte din bagajul observațiilor de memorialist și moralist. Chipuri
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
A apărut tot în 1942, în Vremea din 3 mai, cu mențiunea �Nuvelă de E. Lovinescu". Scrise cu un condei în excelentă formă, ar fi suficiente motive ca prozele pe care le repunem acum în circulație să resuscite discuția asupra romancierului E. Lovinescu. Era, pentru el, gestul cel mai așteptat din partea posterității. Gabriela Omăt I-a pus Dumnezeu mâna în cap În dogoarea amiezii de august, popa Grigore venea călare prin prăfăria șoselei. Era un om de vreo șaizeci de ani
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]