2,161 matches
-
ambiguitate, pentru scriptor el este o instanță care rezolvă o ambiguitate, transformând-o într-o informație. De aceeași manieră se va separa în S/Z textul lizibil (textul clasic, canonic, operele ce alcătuiesc literatura consacrată) de cel scriptibil ("scriptibilul este romanescul fără roman, poezia fără poem, eseul fără disertație, scriitura fără stil, producerea fără produs, structurarea fără structură"285). În context se pune și problema lecturii care, în spirit tel-quel-ist, reprezintă o nouă producere a textului dat, astfel încât cititorul să depășească
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Nicolae Coan Un poet în brooklyn Ai idee unde locuiesc poeții din craiova? eu obișnuiam să stau în romanești singurul poet din cartier pînă a apărut firică. de fapt părinții lui locuiau acolo poetul venea doar vara prin fundătură să mai vadă casa bunicului și să culeagă cireșe. acum m-am mutat și eu nu mai este nici un poet
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/8463_a_9788]
-
autoscopie din final, deși nesatisfăcătoare, este unica oază meditativă a romanului, o stopare a delirului. Clejan recunoaște că este principalul vinovat pentru situația sa, pentru viața trăită pasiv, ca o succesiune de măști sociale lipsite de fond. Odată asumat cadrul romanesc, unul infernal, evoluția obsesiei este urmărită în crescendo cu precizie și realism.
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
ce conține aceasta, fiecare "cameră" deschizând un alt capitol de roman à tiroirs: Vestibul, Salle à manger, Petit salon, Grand salon, Escalier, Cabinet de travail, Cabinet de toilette, Chambre à coucher, Cabinet de l'Extrême-Orient, Boudoir, Second étage, Jardin. Demersul romanesc s-a transformat, în parte, într-unul muzeal; fiecare obiect beneficiază de atenția custodelui-narator, însă acesta nu este doar clasificat precum în cabinetele de curiozități ordonate enciclopedic, în vogă între 1540 și 1740563, ci și calificat estetic. Valoarea sa decurge
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă cu precădere Sadoveanu. E totuși un alt tip de textualism acolo. În principiu cei doi narează în același registru, însă la Sadoveanu există mai mult epic. Dar ca și la Creangă, epicul se transformă în poetic. Apropo de poetica romanescă, foarte bine surprinsă de R.M. Alberes în Istoria romanului modern, acum se vorbește despre poeticitate, despre lirism ca despre o dimensiune modernă a romanului. Iată că și aici suntem sincronizați cu ce se întâmplă în "romanul modern", cu mitopoietica. Cât
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Aurevilly repere ale unui exotism exterior nutrit de experiențe limită; Craii de Curte-veche reconstituie un exotism interior aflat sub semnul nocturnului și al vieților duble, deturnînd receptarea tragicului prin semnul carnavalesc al cunoscutei anecdote care constituie primum movens al viziunii romanești în care ne întîmpină galeria personajelor atît de enigmatice al căror nume stă sub semnul aceleași litere: Pașadia, Pantazi, Pirgu, Pena, Pomponel, Păuna, Pulcheria, Papura Jilava... Pașadia pare a fi amintitor al Pașa din Vidin (Pașa Dii-ului) devenit legendar
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
cu Gorică", personaj care ne coboară în Subura, priceput în știința vieții "care nu se învață din cărți", personaj care introduce în roman figura paternă, despre care Mateiu se exprimase în Jurnal cu, zice Ș. Cioculescu "candoarea cinismului". În reflectarea romanescă, de candoare nu mai poate fi vorba și ura se desfășoară torențial și distrugător, referind mai întîi la inventarul parcă nesfîrșit al tarelor morale ce guvernează ființele infernale: "Gore Pirgu era o lichea fără seamăn și fără pereche... soitar obraznic
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
Romanele sale pot fi încadrate cu ușurință în acea „literatură a experiențelor asumate sau „provocate”, cu orice risc, a marilor neliniști existențiale, a trăirilor febrile și tragice, a intelectualilor chinuiți de întrebări fundamentale, a dramelor consumate în decor citadin.” Formula romanescă pe care o experimentează Anton Holban este una relativ nouă în literatura noastră - cea a jurnalului introspectiv, redactat într-un stil aparent neglijent, tensionat, cu vădite intenții polemice la adresa scrisului calofil, în genul celui al lui Ionel Teodoreanu. Deși formula
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Întâmplări în irealitatea imediată, Adela etc. El face parte, prin urmare, din generația acelor scriitori frământați de problemele acute ale existenței, generație în care pot fi încadrați deopotrivă Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Gib. Mihăescu sau Max Blecher. În privința categorisirii scrierilor romanești ale lui Anton Holban, critica literară a fost aproape unanimă în încadrarea acestora printre „romanele personale”. Afirmația impune însă unele rezerve, în ceea ce privește raportarea romanelor holbaniene la viața personală a autorului. Un lucru cel puțin trebuie înțeles din start; și anume
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
corespondențe reale ale situațiilor și personajelor din cărțile autorului. Dincolo de latura biografică, care nu poate fi totuși neglijată, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că aceste lucrări „sunt ficțiuni, sunt romane (sau „fragmente” ce stau și ele sub semnul romanescului) și nu jurnal intim sau memorialistică.” Ceea ce dă nota de modernitate a acestor romane este pronunțatul cult al autenticității care l-a caracterizat pe autorul lor. Unul dintre meritele scriitorului este tocmai acela „de ase fi folosit de datele experiențelor
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
se situează cu certitudine printre moderni, tocmai prin felul în care a înțeles conceptul atât de des vehiculat în epocă - autenticitatea. Modernitatea poate fi sesizată deopotrivă, după cum reiese din analiza atentă a textelor, la nivelul scriiturii propriu-zise și al arhitecturii romanești sau în folosirea cu precădere a tehnicii analizei psihologice. Acest ultim aspect constituie una dintre caracteristicile esențiale ale modernității. Autorul însuși afirma într-un studiu că „autoanaliza este una dintre primele caracteristici ale modernilor”. Încercarea de încadrare exactă a scriitorului
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
diluează astfel în permanență. Obsesia de exactitate și de descoperirea cu orice preț a adevărului conduce la multiplicarea inevitabilă a perspectivelor și, prin urmare, la lipsa preciziei. De aici decurge, ca o consecință imediată, impresia de fragmentare excesivă a discursului romanesc. Romanul apare astfel ca „un colaj de ipoteze asupra unor ipostaze psihologice care emană din voința autorului de a experimenta în jurul unui mit personal.”. Luciditatea personajului se manifestă în două direcții diferite: asupra Ioanei și asupra propriei persoane. Reflecțiile sale
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
corectă a personajelor cu toate contradicțiile lor („Marea, gelozia, singurătatea, o moarte posibilă formau cadrul cel mai vast posibil, cred.”). În privința stilului ce caracterizează romanul Ioana, nu putem să nu observăm că, deși scriitorul nu a avut vocația unor structuri romanești ample, literatura sa lasă în genere la lectură impresia de elaborat, de efort pentru concentrare. Afirmându-și deschis încrederea în „valoarea observației, ca primă sursă a literaturii”, Anton Holban nu face decât să confirme, o dată în plus vocația sa de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
și din reducerea la maximum a evenimențialului în favoarea exprimării unei game cât mai variate de emoții și sentimente: „Consider Ioana drept un poem în proză. Subiectul este redus la maxim și nu am alcătuit decât o îmbinare de emoții.” Stilul romanesc este puternic influențat și de faptul că opera nu este doar simpla „povestire” a unei povești de iubire. Romanul se scrie cu conștiința acută a actului în sine, întrucât Sandu este până la urmă, ca și Marcel din romanul proustian, un
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
structura epică până la ultimele rânduri, conversația dintre Mavrodin și Hasnaș încheindu-se aproape imperceptibil printr-o revenire lentă la prezentul narațiunii în care este certificată identitatea celor două iubite, Ileana / Lena . Marcând o evoluție clară a tehnicii narative, după ,,experiențele” romanești anterioare, mai mult sau mai puțin reușite, Nuntă în cer prefigurează, din perspectiva construcției discursului epic, ultimul roman al lui Mircea Eliade, Noaptea de Sânziene. Dino Buzzati - Deșertul tătarilor - între parabolă și fantasticul existențial - „ [...] nu, nu ne putem opri în loc
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
fi în zadar. Totul, absolut totul este trecător [...]” Apărută încă din cele mai vechi timpuri, ca o modalitate de sintetizare a înțelepciunii umane, parabola pare să se fi născut simultan cu ființa omenească însăși. De la pildele biblice și până la formulele romanești ale existențialismului secolului al XX-lea, formulele parabolice au exercitat constant o atracție aproape inexplicabilă asupra spiritului uman, fiind mijlocul cel mai natural de surprindere a esenței acestuia. Aplecarea spre această formulă de comunicare și de cunoaștere apare firească în
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
niciodată, „pe ultima sută de metri”; își duce himera până la capăt, trăindu-și obsesiile asemenea eroilor kafkieni, până la ultima suflare, și ilustrând astfel într-un mod concret tragicul existenței umane. John Fowles - Iubita locotenentului francez Fuga de realitate - de la convenție romanescă la libertatea de sine „Nu există decât o singură definiție bună a lui Dumnezeu: libertatea care îngăduie altor libertăți să existe.” (p 113) După lectura unei cărți cum este Magicianul, prima în ordine cronologică dintre romanele lui John Fowles, e
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
sine, care pare, la o primă lectură o simplă „love story” cu un final incert? Fiecare capitol al cărții are unul sau mai multe astfel de motouri care, dincolo de „ajutorul” pe care îl dau cititorului în descoperirea treptată a universului romanesc construit pe fundalul epocii victoriene, lasă loc și unei alte perspective ce reprezintă, de fapt, adevărata provocare. Pentru că, la urma urmei, a cita de nenumărate ori diverse pasaje, mai mult sau mai puțin statistice, dintr-o colecție de documente (Documente
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
doi de ani în chiar luna în care scriu aceste rânduri, îi seamănă grozav strămoașei sale, iar chipul ei e cunoscut în lumea întreagă, căci e una din cele mai celebre actrițe de film din generația tânără.” (p 89). Discursul romanesc pare a se construi de la sine, totul pare să curgă pe hârtie ca și cum s-ar petrece aievea într-un univers paralel cu cel real, un univers în care scriitorul est „le Maître”, cel care, deși nu vrea să dea impresia
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
participe la crearea universului ficțional. Și de aici până la presupusa complicitate autor-cititor nu mai este decât un pas. Scriitorul devine „personaj” al propriului roman, lăsând impresia că poartă un dialog deschis cu potențialul cititor, dispus să intre în jocul ficțiunii romanești. Este însă numai o impresie...pentru că, de fapt, autorul își stăpânește foarte bine materia propriului discurs, iar libertatea pe care o predică în privința evoluției întâmplărilor și a personajelor („Numai atunci când personajele și întâmplările create de noi încep să nu ne
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
Societate, Evoluție [...] n am să te contrazic. O să-mi devii însă suspect.” (p 114). Dacă a reușit totuși să treacă peste fatidicul număr al acestui capitol fără a-și pierde simțul rațiunii estetice în privința modului de a recepta un discurs romanesc inedit, cititorul are cu siguranță șansa de a fi martorul unei capodopere la care este liber în egală măsură să contribuie sau doar să se lase purtat de-a lungul paginilor de abilitatea cu care romancierul îl va ului până la
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
900 de milioane nefiind decît un alt aspect. Auto-epigraful este cel care surprinde; el are rolul unei dedicații in memoriam, o pledoarie pro domo. Auto-referința are rolul unei justificări personale a itinerarului literar, o garanție subiectivă a demersului intelectual și romanesc. A patra funcție a epigrafului este formulată de G. Genette: "Cel mai puternic efect oblic al epigrafului ține poate de simpla lui prezență, oricare ar fi aceasta: este epigraful-efect. Prezența sau absența epigrafului indică, cu mici abateri, epoca, genul sau
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în "Tentativă de a descrie un program de lucru pentru următorii ani" (text scris în 1976 și reluat în Georges Perec, Caiete 1, POL, 1985) propunînd patru curente principale: un curent autobiografic al cărui model ar fi W; un curent romanesc al cărui model ar fi Omul care doarme sau Dispariția; un curent "obișnuit" al cărui model ar fi Lucrurile sau Specii de spații; un curent "oulipian" al cărui model ar fi Die Machine sau Alfabetele. Al patrulea principiu de clasificare
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
la noi personaje "problematice" care nu au doar prezent, ci și trecut și viitor. Această perspectivă viitoristică sau prospectivă adusă de Slavici în proza noastră trebuie considerată ca o cucerire de cea mai mare importanță pentru dezvoltarea ulterioară a genului romanesc la noi"42. Problemele lor, mai profunde sau mai superficial sondate, mai autentic sau mai puțin autentic întruchipate artistic sunt întotdeauna probleme luate din viața lumii românești a epocii și au totdeauna autenticitatea social-istorică. I se reproșează lui Slavici observă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
străine. Nuvelele Gura satului și Pădureanca, în special, au fost alese pentru a demonstra teza prezentată. Și aceasta pentru că lui Slavici îi revine marele merit de a fi cel care "introduce primul la noi cel de-al treilea personaj, echivalentul romanesc al corului, și totodată cu el, personajul trialogic"47. Reușind să schițeze un sistem de antropologie literară și de naratologie, Vasile Popovici descoperă prin intermediul acestuia că "pe acest temei, Slavici nu poate fi, cu nici un chip, învinuit ca moralizator. Dimpotrivă
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]