4,056 matches
-
de la al cărui "copac" esențializat n-a mai fost decît un pas pînă la suprematismul său geometrizat. Așadar, de la "lirismul cvasidelirant, efuziunea vulcanică, scriitura plină de impetuozitate și strălucire", cum definesc exegeții artei canonul încă temperatei modernități, la "refuzul oricărui romantism, grija măsurii celei mai stricte și a celui mai clar echilibru", fiind acestea valențele modernității radicale. Și dacă lucrurile s-ar fi oprit aici, încă am fi rămas/ am rămîne liniștiți. Dar cursul mondial al artei cunoaște acum o dinamică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a urmărit luminarea acestor probleme este cât se poate de firească într-o epocă de „renaștere a naționalităților”, când națiunile pe cale de constituire sau recent constituite își căutau propriul lor drum, într-o epocă în care - așa cum s-a observat - romantismul filozofic și literar în general, cel german (A. D. Xenopol a studiat în Germania) îndeosebi - au perseverat în preamărirea specificului național, în vreme ce «Dacia literară» și mediul ieșean - din care A. D. Xenopol descindea - și-au făcut un punct de onoare din cultivarea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mișcarea de idei pe continent, cu mișcarea de idei generală și „segmențială” a disciplinei, într-o manieră ce așează realitățile noastre dure în chip de fundal, care face grea desprinderea, taie avânturile și pune pecetea particularităților ce ne caracterizează. Pașoptismului, romantismului i-a urmat, ca o reacție, junimismul cu spiritul său critic. Gh. Panu trebuia să reprezinte în istorie spiritul Junimii, dar el n-a făcut operă și nici școală, încât abia a doua generație (Ion Bogdan și Dimitrie Onciul) se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
precizie și rigoare, însă pierde în aceeași măsură din cutezanță și fantezie”. A. D. Xenopol și N. Iorga sunt „cazuri” aparte. Primul va edifica un sistem propriu, cel de al doilea, greu calificabil, a făcut legătura între epoca de glorie a romantismului și avânturile neoromantice ale istoriografiei contemporane. Desigur că Al. Zub are perfectă dreptate când constată că spiritul critic la sfârșitul secolului XIX diferă de la un istoric la altul, iar modurile de manifestare sunt foarte variate. „Dispoziția romantică și atitudinea critică
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însuși, se încadrează într-una dintre cele mai originale opere ale culturii occidentale. La 11 decembrie este botezat la St James's Church, Piccadilly. Blake a ajuns să fie acum considerat una dintre primele și cele mai mari figuri ale Romantismului, unul dintre cele mai mari genii ale lumii moderne. A fost ignorat însă în mare măsură de contemporani, care îl considerau nebun, pentru că era sincer și idealist. A trait aproape toată viața în sărăcie și a murit în timp ce încă lucra
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nici o perspectivă a sfîrșitului"; citat în McPhee, 2000), Hutton prezentînd viziunea unui "timp adînc" (cum arata McPhee), insondabil, indefinit, atît înspre trecut, cît și înspre viitor. Această atitudine în fața timpului, care este explorat adînc în ambele direcții, este fundamentală în romantism, de aceea rolul posibil jucat de Hutton în conturarea romantismului ni se pare demn de luat în considerare, mai ales dacă observăm influență exercitată de Hutton prin instituția numită Oyster Club, al cărei fondator era împreună cu alți oameni de știință
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
viziunea unui "timp adînc" (cum arata McPhee), insondabil, indefinit, atît înspre trecut, cît și înspre viitor. Această atitudine în fața timpului, care este explorat adînc în ambele direcții, este fundamentală în romantism, de aceea rolul posibil jucat de Hutton în conturarea romantismului ni se pare demn de luat în considerare, mai ales dacă observăm influență exercitată de Hutton prin instituția numită Oyster Club, al cărei fondator era împreună cu alți oameni de știință că Joseph Black (descoperitorul dioxidului de carbon), și în care
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
între 1795/ 1796/ 1797-1820) reprezintă un fel de "tratat" filosofic. ¶ Wordsworth și Coleridge vizitează Germania. ¶ Este publicată prima ediție a volumului Lyrical Ballads de W. Wordsworth și S.T. Coleridge (apoi ediții în 1800 și 1802). ¶ Revista Das Athenäum devine manifestul romantismului german. ¶ Apare An Essay on the Principle of Population; or A View of its past and present Effects on Human Happiness; With an Inquiry into our Prospects respecting the future Removal or Mitigation of the Evils which it occasions de
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Statelor Unite. ¶ Thomas Jefferson este ales președinte al Statelor Unite (intra în funcție din 1801 și va avea continuitate pînă în 1809). ¶ Wordsworth și Coleridge publică Lyrical Ballads în ediția a 2-a, cu faimoasa prefață a lui Wordsworth care devine manifestul romantismului englez. ¶ Beethoven: Simfonia No. 1. ¶ Este înființată la Lilienthal Societatea "Poliția Cerească", condusă de Johann Schröter, ce are ca obiectiv descoperirea "planetei lipsa" dintre Marte și Jupiter. ¶ Alessandro Volta anunță invenția să din 1799: bateria electrică sau pila voltaica, întîia
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tipar" pentru transformările mentale ale cititorului, scopul, atît în Budism, cît și la Blake, fiind "decondiționarea" omului de modurile dualiste de percepție pentru a putea avea experiență "ființialității" (beingness)79. Într-adevăr, unul dintre vectorii principali ai oricărui tip de romantism este folosirea cunoașterii experiențiale, perceptive, filosofice, etc., pentru a înlesni identificarea subiect-obiect, pentru a "purifica ușile percepției", spre a primi revelația "infinitului ascuns", spre a "zidi Ierusalimul", adică pentru a găsi căile spre libertatea spiritului. William Blake, considerat acum că
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ci și multă bucurie autentică în fața credinței nestrămutate într-un viitor al omenirii în care va învinge Ierusalimul, adică libertatea veșnică. De la statura să de artist obscur, el a ajuns să fie recunoscut azi că unul dintre poeții majori ai romantismului, unul dintre cei mai originali creatori din întreaga istorie a literaturi engleze și universale. IV. POETICA ARHEOMORFICĂ A LUI WILLIAM BLAKE "Legile eterne Păstrează un glorios plan înțelept; Ordinea în mijlocul confuziei curge, Și întregul sistem este divin." Humphry Davy82 În
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
spirituală-libertate materială (Ierusalim-America), entropie-negentropie (Urizen-Tharmas), afirmație-negație (Zoa-Spectru), plin-gol (Vortex versus Neant, Non-Entity), viață-moarte (Iisus/Urthona-Satan/Urizen). Toate aceste corespondențe și concordante din cosmologia lui Blake converg spre validarea ipotezei interfinitudinii, pe care am descris-o pe larg în volumul nostru Romantismul german și englez ca fiind una dintre cele mai importante temelii ale gîndirii romantice. Iată ce spune Blake despre cele patru coordonate cognitive și ontice (cei patru Zoa): "Și cele Patru Puncte acestfel sînt privite în Marea Veșnicie: Circumferință la
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
istoriei) și "psihosofic" (omul că poartă-prag spre înțelegerea înțelepciunii înnăscute ce există în dinamismele-procesele vieții psihice integrale a omului însuși, cu toate căderile și urcușurile sale), prin care acesta să dobîndească accesul la sfera "Eternilor" (Eternals). Riturile de construcție (în romantism construcție fizică, mentală, sau fizico-mentală), pe de altă parte, sînt imitarea gestului cosmogonic, prin care spațiul profan e transformat în spațiu transcendent. La Blake și în romantism în general spațiul verbului decăzut este transformat în templu verbal, în "hierofanie" lingvistică
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care acesta să dobîndească accesul la sfera "Eternilor" (Eternals). Riturile de construcție (în romantism construcție fizică, mentală, sau fizico-mentală), pe de altă parte, sînt imitarea gestului cosmogonic, prin care spațiul profan e transformat în spațiu transcendent. La Blake și în romantism în general spațiul verbului decăzut este transformat în templu verbal, în "hierofanie" lingvistică, prin care se încearcă să se resacralizeze limbajul omenesc, rezultatul fiind, în cazurile reușite, nașterea spațiului transimanent al logosului teandric, un bun exemplu în acest sens fiind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
paracelsică, inaccesibila pentru totdeauna. Blake, deși a asimilat sistemul lui Paracelsus, cel puțin în aspectul esențial pe care tocmai l-am menționat, paradoxal se opune consecințelor acestei inaccesibilități a originii, si la fel au făcut toți romanticii. De aceea în romantism în general tema inocentei și a întoarcerii la inocentă după căderea inexorabila în experiența a devenit unul dintre laitmotivele cele mai firești. Această temă însă s-a extins și a dus la dorința romantică de a explora realitatea din temelii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Politics of Vision, Vintage Books, New York, 1959 (Henry Holt, New York, 1946) 66. Robert E. Simmons, "Urizen: The Symmetry of Fear", în Blake's Visionary Forms Dramatic, ed. David V. Erdman și John E. Grant, Princeton, 1970 67. Mihai A. Stroe, Romantismul german și englez. Știință arhetipurilor, ipoteza interfinitudinii și numărul de aur, Institutul European, Iași, 2004 68. Mihai A. Stroe și Gabriel Forfota, William Blake și sensul creației în mistica intelectuală europeană, în William Blake, Cărțile profetice, Cei patru Zoa, Institutul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nesfîrșite ale creației. Prin femeie se reintegrează conștiința omului în Absolut. Bărbatul și femeia sînt, în termeni lovinescieni, scurtcircuitul vîrfului creației intru nemărginirea Cuvîntului, scurtcircuit care îmbrățișează întreaga realitate în Alfa și Omega. Vezi importanță crucială a "religiei femeii" în romantism în general. 27 (I, 310) Low arată că sunetul este de joasă vibrație, sau slab că intensitate. 28 (I, 350) lumină veșnic schimbătoare: Remarcam o influență a lui Böhme: culorile și figurile cerești. 29 (I, 375) Response are și sensul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
de Om (Servants to the infinite & Eternal of the Human form): Afirmație fundamentală prin care Blake definește natură omului că infinit-finit (că interfinitudine: structura guvernată de secțiunea de aur). 325 (IX, 386) străvechea lor vîrstă de aur: Motiv central al romantismului, asociat cu "floarea albastră" că flos sapientum, care într-o ilustrație din Pandora de H. Reussner (1582; cf. Roob, The Hermetic Museum, p. 420) este înconjurată de alte două flori (toate trei "izvorînd" dintr-un dragon ouroboric), o roza albă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
nu-l prea interesa pe Maestru. Erau unele versuri care, prin metaforele nesăbuite pe care le conțineau, au rămas proverbiale. Dramă lui Victor Hugo Hernani fusese reprezentată cu mare succes în 1830 devenind un fel de piatră de hotar a romantismului francez. Piave a menținut numele originale ale personajelor cu exceptia eroinei principale Doña Sol care a devenit Elvira. Considerând că anumite modificări erau de neevitat, se poate afirma că libretul urmărește fidel piesa lui Hugo. Diferențele majore privesc deznodământul operei: în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
din partea unui teatru de operă care dorește de regulă că principalii cântăreți să participe la spectacol până la sfârșit. Verdi îi cere lui Piave să studieze epoca dramei și să citească articolul scris de Mme. de Staël, că principala propagatoare a romantismului german în străinătate. Succesul modest înregistrat de Verdi cu opera I due Foscari libretist Piave) și insuccesul pe care l-a avut opera Alzira (libretist Cammarano) reclamă că următoarea opera să fie un succes. În acest scop Verdi a căutat
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în uitare după o primire ostilă, care îi oferise lui Mendelssohn, prezent la premiera, prilejul de a-si manifestă indignarea față de audiția română (“Muzică a adăugat el a fost sub orice critică“). Oricum, Ferretti libretistul operei fiind un adversar al romantismului byronian, a transformat acțiunea operei într-un talmeșbalmeș bizar, pseudo-baroc cu eroi în travesti, cu un Corrado interpretat de o contra-alto, o Medora în haine bărbătești, ș.a.m.d. Piave în schimb a păstrat notă byroniana pe cât mai mult posibil
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
cum este Clevetici (din Sgârcitul risipitor) îi prevestește pe Cațavencu, Farfuridi sau Rică Venturiano. Rusaliile în satul lui Cremine prezintă asemănări cu O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, dar și cu Trei crai de la răsărit de B. P. Hasdeu. Un romantism de împrumut fardează primele pagini de proză ale lui A. Inspirată probabil de La Bouquetière des Champs Elysées de Paul de Kock și Valory, Buchetiera de la Florența, prima lui scriere în proză, publicată în 1840 în „Dacia literară”, e un „prinos
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
fardează primele pagini de proză ale lui A. Inspirată probabil de La Bouquetière des Champs Elysées de Paul de Kock și Valory, Buchetiera de la Florența, prima lui scriere în proză, publicată în 1840 în „Dacia literară”, e un „prinos Italiei și romantismului”. Personaje exaltate, prinse în vârtejul unor patimi devoratoare, se zbuciumă amarnic într-un cadru somptuos, dar și lugubru. O atmosferă tenebroasă, cu fulgerări terifiante, împânzește Muntele de foc (din Călătorie în Africa). Încercarea de roman Dridri, a cărei primă parte
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
ale Facultății de Litere a Universității „Al. I. Cuza” (1986-1990). În chiar anul absolvirii beneficiază de o bursă de studii în Marea Britanie, la Universitatea Edinburgh. Ulterior ocupă un post de preparator la Catedra „M. Eminescu” a Universității ieșene. Atrasă de romantismul englez, obține o altă bursă, la Colegiul „St. Hilda” al Universității Oxford (1993-1994). În acest răstimp are o bogată activitate didactică și la Academia de Arte „G. Enescu”. Concomitent, începând cu anul 1994, este cercetător științific la Institutul de Filologie
ANDONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285350_a_286679]
-
din teoria „falimentului științei” și a „noului idealism”. După el, arta trebuie să se situeze în afara realității sociale, în zona „eternităților absolute și transcendente”, artistul având datoria de a cultiva „frumosul absolut”, de a urmări un „ideal”. Viitorul ar aparține romantismului idealist. În numele acestui viitor, A. contestă sub raport artistic scrierile naturaliste și critică orientarea estetică de la „Contemporanul”, mai ales pe C. Dobrogeanu-Gherea. Este și unul dintre promotorii autohtonismului cultural și artistic. În studiul Încercări critice. Junimea și roadele ei (1905
ANTEMIREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285380_a_286709]