3,443 matches
-
un pic de timp și să privim afară, Să vedem cum natura ne învăluie cu multă frumusețe ... Citește mai mult Ce este poezia?Poezia-i freamătul de-o clipă a cuvântului sublimE o unduire de gând atunci, când vise ușor rostogolim,E lacrima care curge pe obrazul brazdat de durereSau poate-i clipa vrăjită, îmbrăcată cu multă tăcere ...Poezie sunt cuvintele noastre , când dragoste dăruimAtunci când pe treptele nevăzute ale timpului suim,Sunt șoaptele vântului care rătăcește prin lume hoinarși n-
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
marevise neîmplinite și-mprăștiate de vânt,sperând că vara va da iubirii culoare,dar a trecut ...și vara și al iubirii legământ...... XIV. NUMĂRĂTOARE INVERSĂ..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1282 din 05 iulie 2014. Auzi, cum clipele se rostogolesc de-a valma și limbi de ceas le prind și le sfărâmă în tăcere? Așa se pierd fără urmă și rămâne teama că în locul lor nu se simpte decât durere... Depărtările ascultă glasul clipelor cum mor risipind în neguri strigătul
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Așa se pierd fără urmă și rămâne teama că în locul lor nu se simpte decât durere... Depărtările ascultă glasul clipelor cum mor risipind în neguri strigătul timpului care piere cum s-oprești atâta comori încărcate de dor, când secundele se rostogolesc printre himere? Și cum să nu simți zborul timpului spre niciunde când pasu-i tot mai greu și privirea-nțețoșată, nici cu palma nu se mai poate ușor cuprinde fruntea, care de atâtea gânduri pare-nlăcrimată Dar numărătoarea inversă a început de mult
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
gânduri pare-nlăcrimată Dar numărătoarea inversă a început de mult iar viața-și deapănă firul nevăzut în tăcere, nu-i cale de-ntors, soarta-i pecetea -n tumult care imprăștie durere printre clipe de plăcere. Citește mai mult Auzi, cum clipele se rostogolesc de-a valmași limbi de ceas le prind și le sfărâmă în tăcere?Așa se pierd fără urmă și rămâne teamacă în locul lor nu se simpte decât durere...Depărtările ascultă glasul clipelor cum morrisipind în neguri strigătul timpului care pierecum
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
sfărâmă în tăcere?Așa se pierd fără urmă și rămâne teamacă în locul lor nu se simpte decât durere...Depărtările ascultă glasul clipelor cum morrisipind în neguri strigătul timpului care pierecum s-oprești atâta comori încărcate de dor,când secundele se rostogolesc printre himere? Și cum să nu simți zborul timpului spre niciundecând pasu-i tot mai greu și privirea-nțețoșată,nici cu palma nu se mai poate ușor cuprindefruntea, care de atâtea gânduri pare-nlăcrimatăDar numărătoarea inversă a început de multiar viața-și deapănă
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
vioară pe cerul nopții mele dintr-o orchestră-ntreagă atât a mai ramas, o singură vioara mai cântă azi la stele înfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș. Iar zarea se înclină în unduiri de vânt frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
mai mult Mai cântă o vioară pe cerul nopții meledintr-o orchestră-ntreagă atât a mai ramas,o singură vioara mai cântă azi la steleînfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș.Iar zarea se înclină în unduiri de vântfrunzele pulsează aplauze neîncetatese rostogolesc iluzii neprinse în cuvântla cântecul viorii, cu note fermecate.Din depărtarea udă pulsații de luminăs-aprind ca niște felinare prăfuiteși-mbracă-n umbre stranii valea plinăde sunetul viorii cu coardele vrăjite.Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furișcântecul de
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
-se de săgeți, de furt, conducându-se după semne, își găsea siguranța doar în comunicarea cu El, la fel de proaspătă ca ploaia, în biserica ce-i spăla sufletul zilnic prin spovedania sufletului pe care și-l dorea mântuit. Din mijlocul pădurii, rostogolită în iarbă lângă sabia destinului, auzea clopotul, graiul cerului, asculta voia Domnului, știind că are o bătalie de luptat și un război de câștigat. În fruntea oștilor a câștigat libertatea. Dar cu ce preț?Întrebările tulburau urmele lăncii. Asta e
IOANA D’ARC de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378634_a_379963]
-
am spus, să fugim dincolo de apusul ce-i apus spre nemărginita dimineață acolo frigul zace-n ceață iar raiul se acoperă cu cânt unde Galenus din pământ a spus: Iată ce viață duc pământenii: Mănâncă, beau, dorm, se ușurează, se rostogolesc în praf și noroi desfrâul se abate peste noi. Să fugim am spus. Dar vântul adie calm viața se scaldă cu șarm, idolii politici ne încântă viața pe pământ e nuntă. Se mărită ziua bună cu o altă fragedă minciună
SĂ FUGIM de PETRU JIPA în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378825_a_380154]
-
deversat din propriile decantări morale ale celor ce înnoroiază elitele României. Ne sunt în pușcărie profesorul Mencinicopschi, profesorul Dan Voiculescu și alții, este condamnat doctorul Brădișteanu, ne hărțuim, anchetăm, condamnăm doctorii, îi amenințăm și surpăm acum onoarea doctoriței Monica Pop rostogolind asupră-i vină născocită, resentimente, calomnii, diversiuni, irealități, întorcând spatele condiției existențiale însăși, oricui dintre noi putându-ne veni rândul să avem de suferit dacă ne pedepsim doctorii ce ne vindecă. Distrugătoare manipulare reactivată iar și iar, cu un ritm
PĂTIMITORII PENUMBREI ŞI NEVEDERII, CĂTRE PROF. UNIV. DR. MONICA POP de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378812_a_380141]
-
cuvintelor. Ecoul lor mă dezbrăca de iluzii. Le auzeam cum rosteau răspicat, în ochii tăi li se răsfrângea adierea, indiferent în ce cufundare de timp ți se scălda trupul dorinței. Ascultam vuietul mării. Vâsleam printre învâltorate clipe lung, prelung, prelins, rostogolindu-mă în valuri. Și sunetele se răsfrângeau în tâmpla adevărului. Oohh! Ahh! Eheee! Poc! Plezniseră căutările. Zvâcneau cu ropote surde. Și eu ascultam vuietul mării. Spunea că dragostea te leagă de plutire, într-o nețărmurită-mbrățișare peste vieți. Trasam cu
VUIETUL MĂRII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379066_a_380395]
-
una din cele mai frumoase poezii, Sfera: “la bătrânețe s-a retras în cămăruța lui de lemn și pământ pe care singur și-a construit-o în spatele casei. Își aștepta moartea (...) a construit chiar și o sferă(...) sfera s-o rostogoli și acum pe undeva prin cele patru zări” Poeziile din Casa rece sunt în același registru laconic și ornate cu nuanțe colocviale, ludice, de umor, relevând neliniști, dileme, soluții la tema existențială. La final, concluzia stă în descoperirea unui nou
DUMITRU PANĂ- LAKONIKA de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379123_a_380452]
-
amețitoarea vale Gaura. În câteva minute se ajunge la Vârful Omu, ce tronează deasupra Bucegilor. De jur împrejur zările se deschid, contopindu-se la orizontul îndepărtat cu bolta cerului. Aici vântul domină înălțimile peste crestele muntelui, iar norii parcă se rostogolesc peste stânci la vale. Printre ei caprele negre țopăie nepăsătoare dintr-un țanc pe altul. De la Omu traseul turistic duce pe lângă stația meteorologică spre culmea Bucșoiu, apoi coboară prin Hornurile Mălăiești către Diham și Pârâul Rece... Când cobori spre Râșnov
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
concretețea frustă a verdelui, a pereților munților, de cascadele făcute de Jiu sărind peste pintenii pietroși : „În Defileul Jiului șoseaua este străjuită de o parte de pereții stâncoși, iar de cealaltă de valea adâncă a râului ale cărui ape se rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
ta, Norocele!- se miră ea, naivă, și se întoarse cu fața spre el și el îi luă o zbilță de păr de pe frunte, i-o dă-te într-o parte și o sărută cu patimă. S-au învârtit cu ei, rostogolindu-se și cerul, și pământul, și soarele, și pădurea, și apa Bucovului; când s-au dezmeticit erau parcă pe altă lume, nu mai știau încotro s-o apuce și ce să facă. Iar Norocel repetă gestul, o strânse cât putu
IELELE-PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379787_a_381116]
-
italiană etc.)DETALII LA CERERE !... VIII. GEORGE TERZIU, de George Terziu , publicat în Ediția nr. 1702 din 29 august 2015. Dimineață Bat clopotele lumii prin visele celeste Din nou fără speranță se naște-o nouă zi Neantul cade-n sine rostogolind căderea În matematici oarbe și creuzete false În falsele tipare ale iubirii false Cu întrebări deșarte a fi sau a nu fi E-așa aproape oră când totul se va sparge Ca vasul figurina din dinastia Ming Și cauza risipirii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379860_a_381189]
-
și mirarea , atingerea, sărutul Durerea și -mpăcarea , caleidoscopul firii Impresii scrijelite pe frontispicii mate Și-nvingatoare viața va merge mai departe ... Citește mai mult DimineațaBat clopotele lumii prin visele celesteDin nou fără speranță se naște-o nouă ziNeantul cade-n sine rostogolind cădereaîn matematici oarbe și creuzete falseîn falsele tipare ale iubirii falseCu întrebări deșarte a fi sau a nu fiE-așa aproape oră când totul se va spargeCa vasul figurina din dinastia Mingși cauza risipirii va naște alte cauze Interpretări nocturne
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379860_a_381189]
-
val de miresme delicioase se strecurară pe lângă el odată cu vasele purtate solemn, într-o ceremonie simplă dar amețitoare. În cele din urmă, se predă aromelor și se așeză la masă alături de cele două femei. Mama lui mânca cu înghițituri mici, rostogolind bucăți prin sosul de smântână, cu gândurile departe, iar chiriașa mesteca atentă, fără zgomot, concentrată asupra farfuriei. O cină tipică în familie, îi trecu prin minte, înainte de a respinge ideea care îl sâcâia că ele ar fi fost o familie
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
prietenoasă, și roșea tot timpul; De fapt era roșie că focul. A fost o dragoste la prima vedere. De câte ori o priveam, eram mândră. O comoară, o rărițate. Într-o bună zi,ca prin farmece, a dispărut . Unde s-o fi rostogolit? Pe unde se învârtește? Enigmă. Și eu am ramas iar orfana, ca si cum mi-aș fi pierdut din nou căldură mamei, a mamei, care mi-o oferise. Titlul e inspirat de cel al cântecului " Elle était și jolie" de Alain Barrière
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
prietenoasă,si roșea tot timpul;De fapt era roșie că focul.A fost o dragoste la prima vedere.De câte ori o priveam, eram mândră.O comoara, o raritate.Intr-o bună zi,ca prin farmece,a dispărut . Unde s-o fi rostogolit?Pe unde se învârtește? Enigmă.Și eu am ramas iar orfana,ca și cum mi-aș fi pierdutdin nou căldură mamei,a mamei, care mi-o oferise.Titlul e inspirat de cel al cântecului " Elle était și jolie" de Alain Barrière( Eurovision
ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI [Corola-blog/BlogPost/379858_a_381187]
-
și anume poiana din mijlocul satului, destul de întinsă și cu pante repezi care coborau până în vale, loc ideal pentru dat cu săniile. În poiană, unii înălțaseră oameni din zăpadă, alții încinseseră bătaie cu bulgări și râsetele și chiotele lor se rostogoleau în cascade vesele și nestăvilite, la unison cu dansul grațios al fulgilor de nea. Violeta și Ionuț împreună cu alții de seama lor se dedicaseră înălțării unui om de zăpadă, făcând întrecere cu un alt grup. Careva adusese ardei roșu și
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
câmpului, pe care numai spicul grâului mai atingea cerul. Te-ai gândit vreodată că scara aceea dublă poate fi însăși geometria spicului de grâu copt? În azimă stă răspunsul vieții noastre și în bobul de grâu. Ai văzut cum se rostogolește un bob de grâu, între două palme nu lipite, ci doar alăturate? Calde sau înghețate, ele își simt căldura și redevin vii mereu... Nu aleg. Las să fie ceea ce este să fie cu bucurie și lumină deplină în suflet, inimă
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
sufletul legat de sentimente Și-a lăsat sunetul suav, în joc, să cadă Pe caldele neliniști transparente. Rotind visele, neaua cu vâsle de ceară, În inima ascunsă-n poezie, Vibra melodios și blând ca o vioară, Cânta realitatea-n fantezie... Rostogolea, cu foc, strofele muzicale Deschizând toate porțile iubirii Printre clipe solemne, clipe ideale, Cu o inteligență a nemuririi. Ești stea în constelația albastră! Ai prins, istoria și doina, în grai străbun Cu faima ta în constiința noastră Domnule Eminescu, măreț
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU de LIA RUSE în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382062_a_383391]
-
va izola de cei care aleg o implicare superficială în așternerea gândurilor generate de emoții. Totuși asta a fost unica soluție la multele situații în care m-am aflat și din care am căutat mereu ieșirea, târându-mă, mergând normal, rostogolindu-mă printre toate încercările care m-au topit, înghețat, amorțit, redat mie însămi mai puternică pot spune și dornică tot mai mult să-mi cunosc limitele sau infinitul acelor limite. Mai ales infinitul acelor limite. Este grea calea aleasă și
SINGURĂTATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2247 din 24 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380402_a_381731]
-
basm de Andersen, iar pentru noi, copiii, era Raiul. Un Rai vesel, nevoie mare, în care râsetele de bucurie străpungeau aerul rece. Bucuroși, ieșeam cu toții afară, să ne bulgărim, să mânuim săniile, pregătite și nerăbdătoare ca niște cai sălbatici. Ne rostogoleam pe toboganele albe, pe bucăți de celofan, sau pe câte un lighean vechi de plastic, din capul derdelușului și până la vale, unde se auzea pe sub pojghița de gheață, gârla curgând în șoaptă. Gârla pe care ne avântam, cu încălțările noi
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]