1,828 matches
-
Înăuntrul ei mai adânc decât prin dragoste fizică. Îi spuse din nou „copile“ și Îi șopti blând: Hai să faci baie și să te culcăm. Fima, consolat și elegiac, puse capul pe umărul ei, dar Îi scoase ochelarii, fiindcă se rușina de trupurile lor goale, de membrul său moleșit, voia doar să se cuibărească la pieptul ei, să nu vadă nimic și să nu fie văzut. Apropiați și tăcuți, culcați pe covor, ascultau vântul care șuiera afară, ploaia bătând În geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nou receptorul În furcă, medită puțin și se răzgândi: nu avem voie să devenim isterici. Fu pe punctul să sune din nou la Țvi pentru a-l avertiza contra disperării și isteriei care ne pândește acum pe toți. Se simți rușinat de grosolănia sa, de faptul că Își jignise prietenul din adolescență, un erudit corect și inteligent, una din ultimele voci Încă raționale. Deși Îl Întrista puțin gândul că cercetătorul mediocru care va deveni acum șeful catedrei și se va așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
spaimă de-a dreptul când mama coborî treptele, păși în vestibulul așezat ceva mai jos de ușă, uitându-se la noi de la o distanță de trei trepte în camera de zi. Ne spuse, stăpânindu-și vocea, că tata s-ar rușina prea tare de noi, gândindu-se că s-ar putea să-l disprețuim că e ruinat și definitiv ratat. De aceea nu mai voia să-l vedem. Apăsarea pe pedale, respirația care, din pricina efortului de a mă ține alături de fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de minute la fiecare cameră. Rândul meu vine la miezul nopții. Intră în vârful picioarelor, zice „pardong” dacă sunt cu vreo femeie, și se retrage mândră și disprețuitoare. - Doresc să fiu lăsat să dorm, o întrerup morocănos, închizându-mi ochii rușinat ca un seminarist bubos de cumințenie. Mă feresc pe cât pot ca să o jignesc, cu toate că sunt singurul pensionar care nu vrea să priceapă ce dorește doamna Pipersberg. Câteodată vine să verse lacrimi, ca s-o întreb: „De ce plângeți, doamnă?...” Cunosc trucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Charles pe după talia subțire, perfectă și proaspătă ca un boboc, imaginația scriitorului nu se putu opri să nu brodeze, Întrebându-se cum avea să reacționeze la inițierea ce o aștepta curând În misterele vieții sexuale. Îl luară căldurile și se rușină puțin Închipuindu-și-o Întinsă În patul nupțial, cu așternuturile trase până la bărbie, așteptând cu răsuflarea tăiată ca soțul să iasă din cabina de toaletă, sau poate ridicându-se din genunchi după ce Își făcuse rugăciunea și Îndreptându-se spre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
botezat Într-o biserică catolică pentru a fi pe placul unui aristocrat, prieten de familie, al cărui nume l-a primit. Cred că l-ar fi făcut și hindus, dacă asta i-ar fi Îmbunătățit perspectivele (Du Maurier râse puțin rușinat de propria glumă). Nu, nu e drept - erau creștini, Într-un fel, dar nu habotnici. Tata Îi detesta pe preoți și pe pastori - „les corbeaux“, le spunea, din cauza sutanelor negre. El și Maman se duceau rareori la biserică. M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult curaj. Bob fusese rănit, iar Wilky era să moară - un obuz Îi zburase capul de pe umeri unuia din brancardierii care Îl purtau În afara câmpului de bătălie. Pe scurt, erau niște eroi În fața cărora Henry se simți smerit și aproape rușinat la vremea respectivă. Dar viețile lor, după aceea, fuseseră doar un șir lung și jalnic de eșecuri, dezamăgiri și suferințe fizice. Experiența traumatică a războiului Îi lăsase, se pare, fără puterea de a trăi În timp de pace, aducându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maurier avea, Într-adevăr, „o fire excepțională“. Dacă Guy Domville era un succes, el avea să se bucure cu adevărat pentru reușita prietenului. Era un gând ca o dojană, unul care ar fi trebuit să Îl facă să se simtă rușinat de găunoșenia felicitărilor sale pentru succesul lui Trilby. Spera doar că era singurul care știa de găunoșenia aceasta. Basta! Destul cu autoexaminările. Se ridică În șezut În cadă, cu o mișcare care trimise un val seismic peste margine, pe podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pur și simplu din generozitate, fără să i se pară că ar fi ceva rău În asta. Și Îngrozitoarea ei mamă a Încurajat-o. Abia când vede cât de supărat e Little Billee descoperind-o pozând goală Începe să se rușineze. Și, din clipa aceea, rămâne castă. — Da, ai făcut un lucru foarte inteligent plasându-i toate derapajele sexuale În trecut și concentrându-te asupra pozatului nud În povestea principală, spuse Henry. Așa cum făcea mereu când gândea cu glas tare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
totul și duhoarea nu poate fi împrospătată nici de deschidese a ferestrei. Ce-am făcut? Ce-am făcut de vinovăția întregului univers apasă acum pe pieptul meu? Doar am plecat ca oricare căutînd să-mi ostoiesc și să-mi ascund rușinat cele mai normale suferințe. Dar acum le simt pe toate ca o arzătoare culpă: și foamea și setea și oboseala pe care, ca un dement, muncind în brînci, am căutat-o. Dar numai somnul cloroformat al oboselii putea s-alunge
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
asta-i ușurare. Acolo unde ești, probabil că cerul este evident. Și-i degradare pentru noi, ăștia, cei convinși că existăm că ni se cere atît de puțin. Tot ce ne face particulari, visuri, ambiții, putere, acolo nu contează. Ne rușinăm. E atît de ușor încît ne prefacem că renunțăm. Și pornim într-o lungă călătorie de-a lungul zidului, însetînd în propriul nostru deșert; căutînd, ca hoții, o intrare din dos.” Tace. Reglează cîteva butoane. Aprinde și stinge afișajul termometrului
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
sfîrșesc ridicîndu-mi îngenuncherea la verticala cerului.” Iată-ne: eu și femeia. Ne lăsăm pradă dinților răului cu care ne sfîșiem; întinzîndu-ne; încercînd să cuprindem în brațe, bolta. Și ne batjocorim îngerul și nu-l lăsăm să ne slujească. Fiindcă ne rușinează. Ne rușinează cumințenia care-ar putea să ne descuie cerul. Sînt scriitorul V. femeia îmi spune: „-Termină! Nu poți crea veșnicia căci ea, nu numai că nu se termină dar, n-are nici început. Și nici nu poți crea ca
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
îngenuncherea la verticala cerului.” Iată-ne: eu și femeia. Ne lăsăm pradă dinților răului cu care ne sfîșiem; întinzîndu-ne; încercînd să cuprindem în brațe, bolta. Și ne batjocorim îngerul și nu-l lăsăm să ne slujească. Fiindcă ne rușinează. Ne rușinează cumințenia care-ar putea să ne descuie cerul. Sînt scriitorul V. femeia îmi spune: „-Termină! Nu poți crea veșnicia căci ea, nu numai că nu se termină dar, n-are nici început. Și nici nu poți crea ca atare: poți
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
l-a luat maică-sa la întrebări. Era mai supărată ca bunicul. L-a tras ușor de urechi, l-a muștruluit și i-a explicat cât de urât este să nu respecte programul și, mai ales, promisiunea. Tudorel s-a rușinat. Iartă-mă, mamă! Nu se va mai întâmpla... Știi? Mi-a plăcut așa mult că Bătrâna a fost cuminte! Și a păscut numai iarbă bună, curată. Ocolește iarba mare crescută pe bălegar, știi? Da, știu. Află că, dintre animale, calul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
vină la urmă. Adică, să se pună după ce vă povestim totul. Sunteți de acord? Daaaa! A venit răspunsul tuturor, la unison. Mariana..., te rog frumos, spune tu ce ai văzut și ai citit pe internet! Unii dintre cei prezenți, se rușinaseră și erau pregătiți să asculte cu privirile ațintite în iarba din jur. Ceilalți, în special fetele și Valentin, își întoarseră capul spre Mariana și așteptară ca aceasta să vorbească, arătându-și curiozitatea și hotărârea de a nu mai întrerupe prin
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
să stați în aceeași cameră cu mine, nu-i așa? Nu e destul că m-a părăsit bărbatul, dar ia închipuiți-vă cum mă simt când propria mea familie se poartă așa cu mine. Biata victimă rămânea țintuită în picioare, rușinându-se fiindcă vrusese să plece, dar nedorind nici să stea. Și urându-mă pentru că o obligam să rămână cu mine. Foarte bine, du-te, îi aruncam eu cu răutate. Du-te! Pentru că eram așa de înfricoșătoare, nimeni, nici măcar Helen, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aveți puțină răbdare. Nici nu vă puteți imagina cât de groaznic se simte, probabil. Nu, chiar nu puteți, am aprobat eu pe mutește. A urmat un moment de tăcere. Foarte bine, m-am gândit, asta le-a făcut să se rușineze. — Aseară ți-a spart scrumiera Aynsley, a bolborosit Helen. Ce-a făcut? a sărit mama cu o voce tăioasă. Da, ți-a spart-o, a confirmat Anna. Trădătoareo! m-am gândit. —Asta e! a conchis mama. A întrecut măsura. — Ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Laura că se ajunsese la situația asta? Dacă tot suntem la capitolul zbenguieli sexuale, atunci trebuie să vă fac o mărturisire. Stați puțin! Acum vine. Îmi place poziția misionarului. Gata! Am spus-o. Am ajuns să mă simt așa de rușinată din cauza asta. De parc-aș fi o femeie îngrozitor de plicticoasă și de reprimată. Dar nu sunt. Pe bune. Nu zic că asta e singura poziție care-mi place. Dar, sincer, chiar nu am nici un fel de obiecții legate de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de minunată și de grozavă. Astea sunt câteva dintre motivele pentru care îmi place așa de tare să fiu cu tine. Faptul că ai un copil nu a avut nici un fel de relevanță. — Da? l-am întrebat, îmbujorându-mă și rușinându-mă ca o fetiță. Da, a râs el. Mi-ar fi plăcut de tine și dacă n-ai fi avut un copil. Adam a zâmbit. Era superb. Of, Doamne! Mă topeam. —Sincer, mi-a zis el. — Te cred, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sau și una și alta, izbucnește focul, aprins din Întîmplare. Cum nu mai contează nici dacă un miracol se răscumpără sau nu prin suferință și moarte pe lîngă care miracolul În cauză poate părea derizoriu , ori dacă o minune se rușinează de propria-i insignifianță și se pierde singură printr-un accident. În final, mai importantă chiar decît religia pare Încrederea (pe care Elmer o insuflă celor din jur cu toată puterea necredinței), credința În oameni, În viață, miza. Și uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Nu vreau nimic“, iar ochii îi sclipesc straniu sau cel puțin mie mi se pare că îi sclipesc straniu, dar, la urma urmei, nu văd ce e rău în a sta și a privi lumea de afară cum viermuiește, mă rușinez de gândurile mele, mă retrag, mă prefac mai mult că mă retrag sau că îmi continui treburile și îl pândesc de la distanță, din pragul ușii ori din celelalte camere, cum se apleacă din nou înainte, cu palmele întinse pe birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
întorcându-și fața spre el: „Nu vreau să mai aud de el. Nu vreau să mai aud de ce-au spus alții prin nu știu ce cărți“. „Dar toate câte sunt au fost spuse prin cărți felurite, n-am de ce să mă rușinez. E chiar mai bine dacă știu asta, pentru că pot să confrunt gândurile mele cu ale altora sau cu adevărul altora și nu poate ieși decât bine până la urmă“, și ea privindu-l de foarte aproape și simțind că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a te duce să-l iei. — Da? M-am oprit în timp ce dădeam să mă ridic. Bănuiesc că o labă fugară n-ar fi deloc binevenită? Mă tem că nu. Dar încă o ceașcă de ceai ar fi. Findlay se retrase rușinat în bucătărie și după ce mi-am luat portofelul, m-am dus după el. — Nu știu ce speranțe vă puneți în asta, am spus, scoțând bucățica de hârtie bine împăturită și netezind-o pe masa din bucătărie. După cum am scris în carte, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fost singurul meu gând. — Ascultă - nu m-ai ajutat deloc, absolut deloc. Nici n-ai luat legătura cu mine în tot acest timp. — Ți-am dat totuși o mulțime de bani. Nu ți-au folosit? — Ba da, desigur. Michael roși, rușinându-se că i se amintea că nici măcar nu-i mulțumise pentru generozitate. Ba da, desigur. Dar cum era să... dacă nu era Findlay, nu m-aș fi apropiat măcar de adevărul acestei afaceri. — Findlay? Doar nu te referi la domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
te facă să spui ceva interesant despre Miranda sau despre Runway. Ai grijă“. Din cauza avertismentului și a cardurilor de identificare care mă monitorizau, eram convinsă că sistemul de supraveghere al revistei Runway ar fi făcut până și Mafia să se rușineze. Virajul Paranoic Runway Își făcuse din nou apariția. — Mda, am zis eu și m-am străduit să par indiferentă și evazivă. E un loc cam ciudat. Eu nu prea le am pe astea cu moda - aș prefera să scriu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]