1,613 matches
-
erau adresate mie și, văzând că Zander îmi face semn din ochi, plin de neliniște, de parcă ne-am fi înțeles mai devreme ce trebuie să fac, am spus, de parcă mi-aș fi amintit și eu abia atunci, că am cincisprezece ruble fără câteva copeici. - Mie, dă-mi un gram, spuse Nelly pe neașteptate, mușcându-și buza de jos până ce aceasta se făcu albă. Închizând ochii a încuviințare, Hirghe își coborî capul abia sesizabil, puse țigara aprinsă pe marginea mesei și, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în privirea aceasta orientalul din mine o duce greu. E timp asemenea să chibzuiți în privința lui nervus rerum, căci, de m-oi vindeca, de nu m-oi vindeca, de plată știu că nu pot să scap. // Îmi trebuiesc 100 de ruble cel puțin - dac-or fi mai multe nu vor strica nimic. În cazul când mi le veți trimite, rămân încă cu 60 franci pentru întoarcere, din care am să plătesc o zi sau două rămânerea în Odesa, pentru vizarea pasportului
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
va să zică șase zile. Cred că atât tu cât și Burlă veți fi primit scrisorile mele de la 12 ale curentei. Prin ele arăt mai pre larg progresul cam încet al curei mele și vă rog să-mi trimiteți 100 ori 110 ruble, ca să am cu ce plăti la sfârșitul lunei. Vă rog dar să nu mă uitați în mâinile pravoslavnicii poliții, care poate nici n-așteaptă altceva decât să puie mâna pe biata mea piele, bortilită de bube și de boale. Toți
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
multe ție și prietenilor. Vă rog totodată să-mi răspundeți cât se poate de curând și rămân al tău credincios prieten M. Eminescu Adresa mea: M. Eminescu a Odessa [... ] 205 [PETRU NOVLEANU] Odesa, 2 septemvrie 1885 Dragă Novlene, Suta de ruble am primit-o și i-am dat-o doftorului, împreună cu ce-i mai eram dator. Eu însumi am rămas fără nici o lețcaie și n-am cu ce mă întoarce. Fă-ți dar o pomană cu mine și mai trimite-mi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dat-o doftorului, împreună cu ce-i mai eram dator. Eu însumi am rămas fără nici o lețcaie și n-am cu ce mă întoarce. Fă-ți dar o pomană cu mine și mai trimite-mi una sută franci, ori schimbați în ruble, ori în hârtie românească, căci altfel încă nu mă pot urni din loc. Formalitățile la poștă sunt atât de penibile încît // banii i-am primit abia ieri, la 1 septemvrie, adică 7 zile după espedare. Îngerașul despre care mi-ai
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
spus Wirtanen. Atunci de cine? am întrebat eu. — De fata pe care o iubești, de fata care te iubește..., a răspuns Wirtanen. În caz că nu vei coopera, cea care va muri va fi micuța Resi Noth. CAPITOLUL TREIZECI ȘI CINCI PATRUZECI DE RUBLE ÎN PLUS... — Misiunea ei era să mă facă să mă îndrăgostesc de ea? am întrebat. — Da, a zis Wirtanen. — S-a descurcat foarte bine, am spus eu cu tristețe, nu că ar fi fost prea greu. Îmi pare rău că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
carte nu se face nici o mențiune - editura, autorul și ilustratorul sunt necunoscuți. — Ilustratorul? m-am mirat eu, jignit de ideea unor poze cu mine și Helga hârjonindu-ne în pielea goală. — Paisprezece ilustrații color..., m-a informat Wirtanen, patruzeci de ruble în plus. CAPITOLUL TREIZECI ȘI ȘASE ABSOLUT TOT ÎN AFARĂ DE GUIȚAT... Măcar de n-ar fi avut ilustrații! i-am spus lui Wirtanen supărat. — Mai contează? a zis el. — E o mutilare! am insistat cu. Pozele imposibil să nu mutileze cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nevasta, pe cine are văr primar, cine îi e văr de-al doilea ș.a.m.d., ș.a.m.d., tot chestiuni cam de felul acesta. În marea lor majoritate, acești atoateștiutori sunt niște coategoale și au lefuri de câte șaptesprezece ruble pe lună. Oamenii, ale căror dedesubturi ei le cunosc, nici nu se gândesc, firește, la interesele care îi mână pe atoateștiutori, însă pe mulți dintre ei aceste cunoștințe, egale în felul lor cu o întreagă știință, îi bucură la modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui Andreev n-am trecut, ci m-am dus de-a dreptul la magazinul englezesc și-am cumpărat o pereche de cercei fiecare cu câte un briliant aproape cât nuca de mare; am mai rămas și dator cu patru sute de ruble, dar le-am spus numele și m-au crezut. Cu cerceii am pornit iute la Zaliojev: uite-așa și așa, hai, frate, la Nastasia Filippovna. Am purces la drum. Ce-aveam atunci sub picioare, ce era în fața mea și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fără să mai trec pe-acasă, dar mi-am zis: „De-acuma e totuna!“ și m-am întors acasă ca un blestemat. — Ah! Uhu! făcu funcționarul strâmbându-se, cuprins de fiori. Păi răposatul nu pentru zece mii, ci pentru patruzeci de ruble era în stare să trimită omul pe lumea cealaltă, spuse el prințului. Prințul îl cerceta curios pe Rogojin; în clipele acelea, acesta părea și mai palid. — Pe lumea cealaltă! repetă Rogojin. Ce știi tu? Îndată, continuă el către prinț, tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
scumpi decât prețul lor, dacă Parfion mi i-a dăruit știind ce urgie îl așteaptă. Salută-l din partea mea, zice, și mulțumește-i lui Parfion Semionâci.“ Iară eu, între timp, cu binecuvântarea maică-mii, am făcut rost de douăzeci de ruble de la Serioja Protușin și am plecat cu trenul la Pskov, numai că am ajuns cu febră; acolo babele s-au apucat să-mi citească din calendarul bisericesc, în timp ce eu eram năuc de băutură; apoi, cu ultimii bani, am cutreierat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
sale, adăugă el, râzând ironic. Râzi tu, râzi, dar aici e vorba de-o carieră adevărată, spuse generalul. Știți, prințe, pentru ce persoană importantă vă vom pune să scrieți hârtii? Păi vi se poate da o leafă de treizeci și cinci de ruble pe lună, chiar de la primul pas. Totuși, e deja douăsprezece și jumătate, adăugă el, uitându-se la ceas, așa că, prințe, să punem treburile la punct, pentru că trebuie să mă grăbesc și e posibil să nu vă mai întâlnesc astăzi! Luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
evitați banii de buzunar și, îndeobște, banii în buzunar. V-o spun, pentru că aceasta este impresia pe care mi-ați făcut-o. Însă, întrucât acum portmoneul vă e gol, pentru începutul începutului, permiteți-mi să vă ofer aceste douăzeci și cinci de ruble. Firește, ne vom socoti și, dacă sunteți un om atât de sincer și cordial, cum păreți în vorbe, nu pot apărea nici un fel de dificultăți între noi. Căci, dacă mă interesez atât de mult de dumneavoastră, o fac cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încheie spunând că nu poate renunța la speranța că Nastasia Filippovna nu-l va trata cu dispreț dacă el își va exprima dorința sinceră de a-i asigura viitorul și-i va oferi o sumă de șaptezeci și cinci de mii de ruble. Mai adăugă precizarea că oricum această sumă îi era destinată în testamentul său; într-un cuvânt, nu-i nici într-un caz vorba de vreo despăgubire... și, în sfârșit, de ce nu i-ar admite și i-ar scuza dorința omenească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
are niște crize de boală; tocmai s-a întors din Elveția, a venit direct de la gară, e îmbrăcat ciudat, parcă nemțește, și pe deasupra n-are literalmente nici o copeică în buzunar; mai că nu plânge. I-am dat eu douăzeci și cinci de ruble și vreau să-i găsesc o slujbă de copist la noi la cancelarie. Iar pe voi, mesdames, vă rog să-l serviți cu ceva pentru că pare și flămând... — Mă uimești, continuă generăleasa pe același ton, e flămând și are crize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
o știe precis! Însă e murdar la suflet: știe și nu se poate hotărî ; știe și totuși cere garanții. Nu e în stare să se decidă având doar încrederea drept garanție. Vrea ca, în locul a o sută de mii de ruble, să-i dau o speranță în ce mă privește. Cât despre cuvântul de altădată, despre care scrie în bilet că i-ar fi luminat viața, minte cu nerușinare. Pur și simplu, odată mi-a fost milă de el. Însă e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de la prima întâlnire, cum e în cazul nostru, și întrucât ne aflăm chiar la o intersecție, cred că ar fi mai bine să ne despărțim; dumneavoastră vă duceți acasă, la dreapta, iar eu o s-o iau la stânga. Am douăzeci și cinci de ruble și cu siguranță voi găsi un hôtel garni*. Ganea se fâstâci îngrozitor și chiar se făcu roșu de rușine. — Scuzați-mă, prințe, strigă el cu înflăcărare, trecând brusc de la tonul de ocară la o politețe extremă, pentru Dumnezeu, scuzați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
curată, luminoasă și largă, și era alcătuit din șase sau șapte camere și cămăruțe, foarte obișnuite de altminteri, dar în tot cazul prea scumpe pentru buzunarul unui funcționar familist, chiar dacă ar fi avut el și o leafă de două mii de ruble. Însă apartamentul era destinat chiriașilor, cărora li se asigura masa și menajul, și fusese ocupat de familia lor doar de două luni, spre marea nemulțumire a lui Ganea, la insistența și rugămințile Ninei Alexandrovna și Varvarei Ardalionovna, care doriseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
privindu-l în același fel. — Vreți să facem cunoștință? — Îhî ! rosti oaspetele, ciufulindu-și părul și oftând, după care începu să privească în colțul opus. Aveți bani? întrebă el brusc, răsucindu-se spre prinț. — Nu prea mulți. — Câți? — Douăzeci și cinci de ruble. — Arătați-mi-i. Din buzunarul vestei, prințul scoase bancnota și i-o întinse lui Ferdâșcenko. Acesta o despături, o examină, apoi o întoarse pe partea cealaltă, o privi la lumină. — E destul de ciudat, spuse el parcă meditând la ceva, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
recunoaște! rânji cu ură Rogojin, rămânând pe loc. Pe Rogojin nu l-ai recunoscut? — Să zicem că v-am întâlnit undeva, dar... — Vezi, ne-am întâlnit undeva! Păi nu-s nici trei luni de când am pierdut la tine două sute de ruble de-ale tatii; noroc că a murit bătrânul și nu a apucat să afle; tu m-ai momit, iar Knif m-a jumulit. Nu mă recunoști, zici? Dar Ptițân e martor! Vrei să-ți spun cine ești? Păi, dacă ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
că a murit bătrânul și nu a apucat să afle; tu m-ai momit, iar Knif m-a jumulit. Nu mă recunoști, zici? Dar Ptițân e martor! Vrei să-ți spun cine ești? Păi, dacă ți-aș arăta acum trei ruble, dacă le-aș scoate din buzunar, ai fi în stare, de dragul lor, să te târăști în patru labe până la Vasilievski Ostrov! Ăsta-mi ești! Așa ți-e sufletul! Și acum am venit ca să te cumpăr cu bani, nu te uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de bucurie. Adică nu?! Dar mie ăștia mi-au spus... Ah! Oh!... Nastasia Filippovna! Ăștia mi-au spus că v-ați logodit cu Ganka! Cu ăsta? Păi se poate? (Le spun tuturor!) Păi îl cumpăr numai cu o sută de ruble, îi dau o mie, hai trei, ca să se lase păgubaș și e în stare s-o ia la fugă în ajunul nunții și să-mi lase mie mireasa! Știi bine că-i așa, Ganka, ticălosule! Doar ai lua trei mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în mână Indépendance Belge. Îl aștepta pe prinț; de îndată ce-l văzu, lăsă ziarul deoparte și se lansă într-o explicație înflăcărată și prolixă, din care, de altfel, prințul nu înțelesese aproape nimic, pentru că generalul era de-acum binișor afumat. — Zece ruble nu am, îl întrerupse prințul, luați această bancnotă de douăzeci și cinci, schimbați-o și dați-mi restul de cincisprezece, pentru că altminteri rămân lefter. — O, fără îndoială; și fiți sigur că imediat... Pe lângă asta, generale, am o rugăminte. N-ați fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
una, ci două, chiar trei fete, podoabele capitalei și ale lumii bune: frumusețe, educație, orientare... problema feminină, versuri, toate acestea reunite într-o fericită și variată combinație, ca să nu ținem cont și de cele cel puțin optzeci de mii de ruble, bani peșin ca zestre pentru fiecare, sumă ce nu strică niciodată, oricât de importante ar fi problemele emancipării femeii sau cele de ordin social... într-un cuvânt, trebuie negreșit și sunt obligat să vă introduc. Generalul Ivolghin și prințul Mâșkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
-mi hrănesc orfanii? Uite-l că vine beat și nu se poate ține pe picioare... Cu ce l-am mâniat eu pe Dumnezeu? Răspunde-mi, șarlatan mișel și nerușinat! Însă generalul n-avea chef de așa ceva. Marfa Borisovna, douăzeci și cinci de ruble... tot ce pot cu ajutorul prietenului meu... Prințe! Am greșit amarnic! Așa-i... viața... Iar acum... scuzați-mă, sunt slăbit, continuă generalul, stând în picioare în mijlocul camerei și făcând plecăciuni în toate părțile, sunt slăbit, scuzați-mă! Lenocika! O pernă... draga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]