1,724 matches
-
secole și o ușă la fel de veche. în biserica cu pereți simpli de piatră este semiîntuneric, doar la altar arde lampa veșnică animând puțin umbra ce te învăluie. Mai intră câțiva pelerini dar ies repede. Ies și eu apoi purtându-mi rucsacul ce parcă este mai ușor decât ieri deși în realitate este la fel de greu. Drumul este presărat cu pelerini. îl întâlnesc și pe francezul cu piciorul accidentat purtându-și bastonul cu semnul crucii deasupra și iar îl asemăn cu sf. Iacob
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Genova. Vorbește mereu cu o voce ce se aude în tot dormitorul, explicându-le noilor veniți anumite reguli ale casei, programul religios cât și cel de socializare, oferind informații în stânga și în dreapta. Cât de bine este să-ți lași rucsacul și să te întinzi pe pat! îmi masez ușor picioarele fierbinți, îndurerate, și-mi zic: Emile, ce poți tu să faci pentru persoanele suferinde? Este bine să faci orice pentru a le alina durerile, pentru a le vindeca rănile, dar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
bucătăria, și toate ușile sunt deschise. Totul din parohie este la dispoziția tuturor pelerinilor. Câtă încredere acordată unor străini! De fapt, doamna Donatela nici nu ne-a cerut vreun act de identitate. A fost de ajuns să ne vadă cu rucsacul pe spate și ne-a primit invitându-ne să ne simțim bine și explicându-ne toate cele necesare, inclusiv orarul de la biserică și când se celebrează Sf. Liturghie, binecuvântarea pelerinilor, etc. Atât cina cât și micul dejun sunt oferite tuturor
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
pinii cu un aer atât de plăcut, mergând liniștit în pas cadențat. Pe drum ajung din urmă un tânăr pelerin deja cunoscut vizual. Intru în vorbă cu el și aflu cu plăcere că este italian, din Bolzano. Subțirel, cu un rucsac cât el de mare, are un mers grăbit folosindu-se și de cele două bastoane de lemn. Volubil ca orice italian îmi spune că a lucrat șase ani la Medjugorje și cu un entuziasm debordant vorbește de aparițiile de acolo
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
predica din seara aceasta mai ales ideea că drumul pelerinilor spre Santiago trebuie să fie mai mult un drum interior, al întâlnirii personale cu Isus Cristos. Doamne, ajută-mă! Grañon, 26 iulie Aseară, tânărul italian din Bolzano și-a pus rucsacul pe umeri, și-a luat cele două bastoane de lemn și în pofida insistențelor multora de a rămâne la han a pornit la drum asupra nopții. îmi spunea că simte chemarea de a pleca. Ochii îi străluceau, poate și de la vinul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
bere fără alcool! Nu sunt singurul. Lângă mine se așează trei pelerini, unul probabil corean, și toți servesc prânzul în aceași manieră. Sunt foarte mulțumit pentru că în mijlocul pieții este o operă artistică, din fier, cu lucrurile necesare pelerinului: o bicicletă, rucsacul, plosca pentru apă, bastonul, bocancii, scoica și pălăria. Mulți se opresc și fac fotografii iar în planul doi sigur intru și eu. Cine știe câți mă vor vedea și pe mine în fotografiile lor mâncându-mi cu o poftă necamuflată sandviș-ul
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Mă gândesc că și tânărul din Biblie Samuel, dormea tot lângă altarul Domnului. Mă simt onorat și nevrednic în același timp. Cu trecerea timpului apar și alți pelerini obosiți și cu dureri mai ales la picioare. După ce își lasă rucsacurile, după ce reușesc să facă un duș, îi vezi pe toți cum se așează pe saltele și încep să-și oblojească picioarele pline de bășici și bătături. Alții au bandaje pe glezne sau până la genunchi. Privesc fețele lor și nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ieșit în curtea bisericii. Surpriză neplăcută: plouă. Nu contează, îmi zic, drumul continuă, indiferent de vreme și problema se rezolvă cu ajutorul pelerinei pentru ploaie. Dar nu după mult timp ploaia se oprește și-mi pun pelerina la locul ei în rucsac. Altitudinea la care se merge pe camino este mai mereu cam de 700 metri. Temperatura este mai mult decât potrivită pentru drum, cerul este ușor înnorat, și așa a fost în toate zilele de când am început pelerinajul. Se pare că
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
dealuri si prin câmpii, trecând prin diferite sate frumoase, și cât de greu este să înaintezi, fizic, purtându-ți mereu bagajul, luptându-te cu oboseala care înaintează în trup cu fiecare clipă ce trece, învăluit în căldura soarelui, simțindu-ți rucsacul cum parcă devine mai greu cu trecerea orelor, privind spre următoarea localitate care ți se pare mai îndepărtată decât scrie în ghid. Buzele ți se usucă de - sete, iar transpirația ți se usucă pe piele, pe față și o simți
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
partea de jos a picioarelor sclipitoare. în lumina dimineții, parcă ar avea lipite pe pulpele picioarelor niște benzi reflectorizante. Mă apropii, dar mă opresc brusc, șocat. Bărbatul aceasta nu are picioare, ci proteze iar jos, adidași. înalt, puternic, cu un rucsac mare pe umeri, mergea hotarât, ferm pe protezele lui. Rămân în spatele lui, mut de uimire, și-mi continui mersul, pășind în ritmul în care mergea el, de altfel, un mers ce nu- ți lăsa deloc impresia că nu ar avea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ceară și vată, puse seara în urechi, mă salvează și pot să dorm. Pelerinii încep să se miște, unii semiadormiți, alții mișcându-se încet, șchiopătând ușor, cu degetele sau gleznele pansate. Mănânc pe hol, bine și consistent, îmi iau apoi rucsacul și bastonul și pornesc sprinten ca și cum acum aș fi început camino. Ies repede din Villafranca și pe o cărăruie încep urcușul în pădure vreme de mai bine de două ore. Este frumos, un drum de pădure bun cu piatră flancat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
an, iar situl este patrimoniu Unesco. Mă opresc la un bar pentru o bere fară alcool iar lângă mine se așează un pelerin german, un bărbat înalt și puternic, cu un zâmbet amabil și generos. își lasă și el jos rucsacul și servește ceva. îmi spune că vrea să ajungă până la Burgos ceea ce mi se pare prea mult; încă 23 de km, după ce a parcurs deja 16. Privindu-l cum arată, cum este echipat, cred că va reuși. Situl arheologic de la
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
va reuși. Situl arheologic de la Atapuerca Repornesc la drum și pentru un timp destul de lung tot urc, pe lângă un centru militar, protejat de trei rânduri de sârmă ghimpată. Ca și în alte zile, picioarele încep să mă doară mai tare, rucsacul mi se pare mai greu, dar nu există decât o singură direcție: înainte. în jurul ore 14:30 ajung întrun sătuc, Cardenuela Riopico, unde s-a deschis un han cu 24 58 de locuri, cu dormitoare mai mici dar mai comode
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ajung întrun sătuc, Cardenuela Riopico, unde s-a deschis un han cu 24 58 de locuri, cu dormitoare mai mici dar mai comode, fiecare cu baie și toaletă proprie. Ce bine este să găsești un loc, să-ți lași repede rucsacul, să te repezi sub duș și apoi să te întinzi pe un pat moale! Pe camino înveți să apreciezi din plin ceea ce în viața obișnuită ți se pare a fi ceva cu totul obișnuit și fără mare valoare. Lângă han
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Apoi îmi reiau drumul spre zona veche a orașului unde lângă catedrală se află hanul municipal „Los Cubos”. Ajung cu două ore înainte de a-l deschide pentru noii pelerini, la ora 12. Prin bunăvoința unei domnișoare de acolo îmi las rucsacul la intrare și plec la catedrală. Este impresionantă, medievală, iar dantelăria acoperișului și a turnurilor îți taie răsuflarea. Cât de impunătoare pot fi catedralele medievale! La ora 12 sunt primul la han și-mi duc rucsacul la locul alocat de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
de acolo îmi las rucsacul la intrare și plec la catedrală. Este impresionantă, medievală, iar dantelăria acoperișului și a turnurilor îți taie răsuflarea. Cât de impunătoare pot fi catedralele medievale! La ora 12 sunt primul la han și-mi duc rucsacul la locul alocat de responsabil. Rămân impresionat de acest han, până acum cel mai modern și mai funcțional din toate cele întâlnite. Ușurat de bagaj dar cu dureri acute în tălpile picioarelor plec la un atelier de reparații pentru încălțăminte
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Deșteptarea în hanul de patru etaje din oraș este dată de aprinderea becurilor și de o muzică foarte plăcută ce începe lent și solemn pentru ca apoi să-și accelereze ritmul. Pare cumva muzică celtică, irlandeză. începe o nouă zi cu rucsacul pe umeri și bocancii noi în picioare. Drumul este presărat cu pelerini și după vreo 4 km ies din Burgos îndreptându-mă spre Villalbilla și apoi Tardajos. Relieful este altul, mai multă câmpie, mai multă ariditate, iar satele sunt mai
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ce s-a adăpostit la umbra unei grămezi de baloți din paie și mă bate gândul să procedez la fel. Rezist însă ispitei și-mi continui drumul sub soarele arzător. Știu că voi avea putere să ajung la destinație dar rucsacul îl simt mai greu și picioarele devin puțin nesigure. Privesc înainte și analizând mersul altor pelerini mă conving că și ei trăiesc aceeași situație dar totuși nu se opresc. De la anestezic picioarele îmi sunt amorțite. Nu mai simt nici durerea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și o bucurie imensă îmi umple inima. După 30 de km de mers sub un soare torid mă așteaptă un pat moale. Ies de la recepție prin spațiul îngust dintre perete și gard, și, din viteză, mă agăț de gard cu rucsacul și cad cu fața în jos, lovindu-mă pe frunte, nas și toată fața de caldarâm. Din fericire, pălăria cu boruri largi îmi protejează cât de cât fruntea și ochii. Anesteziat de oboseala drumului nu prea simt durerea, ci doar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
din spate îmi formează o umbră lungă pe drum ce mă precede mereu. Este atât de plăcut! Precedat zilnic de propria umbră Ajung la următorul sat, Frómista, o localitate mare dar încă pustie. Prezenți, în mișcare, sunt doar pelerinii cu rucsac în spate și baston în mână mergând într-un anume ritm propriu lor. Un ritm prin care parcurgi 5 sau 6 km într-o oră. Mă opresc la un bar pentru o cafea cu lapte apoi îmi continui drumul. Acum
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
într-un anume ritm propriu lor. Un ritm prin care parcurgi 5 sau 6 km într-o oră. Mă opresc la un bar pentru o cafea cu lapte apoi îmi continui drumul. Acum, totul este plan, fără urcușuri sau coborâșuri, rucsacul încă nu mi se pare greu, timpul trece mai repede și așa trec și prin următoarele sate. Peste tot, bisericile sunt închise, ceea ce iar nu-mi place. în Villalcázar de Sirgo mă - opresc din nou pentru o bere fără alcool
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
ce aș vrea să-l uit pentru multe aspecte, și acest timp binecuvântat și interesant, deși nu ușor sub aspectul efortului fizic. Astăzi m-am trezit mai devreme, mă îmbrac cum pot în pat, pe întuneric, îmi strâng lucrurile, iau rucsacul și cobor în bucătărie. Alții au fost mai harnici decât mine, dar nu se grăbesc să plece deoarece incă plouă dar cu semne evidente de oprire. La 7.30 plec pentru un drum pe care nu voi întâni nimic pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cum am mai spus deja, un sentiment de apartenență la o populație cu un scop comun, nobil, ceea ce mă face să adorm liniștit și mulțumit. Interesantă este și deșteptarea. Deja înainte de ora 6, încep să se foiască, să caute prin rucsac, folosindu-se de o lanternă, tot felul de obiecte de care au nevoie la baie, pentru ca apoi să se îndrepte spre băi, puține la număr, ceea ce înseamnă multă răbdare. Toți se îmbracă cam la fel, pentru a începe o nouă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Și, totuși, mergi înainte, convins fiind că undeva este o fântână cu apă proaspătă, o masă unde să mănânci, un pat unde să te odihnești. Te sprijini atunci și mai mult în bastonul tău de călătorie, îți tragi mai sus rucsacul, și mergi mai departe. Iți privești bocancii și-i vezi buni, rezistenți, chiar - dacă înăuntru picioarele îți sunt fierbinți și te dor îngrozitor și mergi mai departe. Iți mai aplici o porție de voltaren, să nu mai simți tălpile și
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
piciorului, încă fierbinte și aproape martirizată, îți vine să plângi de durere, dar totuși, nu plângi, ci râzi și încă din toată inima. După această binemeritată pauză de refacere, îți aduci aminte că sfârșitul nu-i aici așa că îți iei rucsacul, îți așezi bine pe - cap pălăria cu boruri largi, îți iei bastonul și pleci mai departe. Trecând prin sat observ biserica. Pe acoperișul turnului câteva berze și-au construit niște cuiburi impunătoare iar poarta veche și rablagită care duce spre
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]